30 dec. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XV-a


„Unui om îi este frică să gândească diferit de ceea ce susţin liderii săi, fiindcă şi-ar putea pierde slujba, ar putea fi ostracizat, excomunicat sau trimis într-un lagăr de concentrare. Ne supunem autorităţii fiindcă avem, cu toţii, această dorinţă lăuntrică de a fi în siguranţă, acest îndemn către securitate personală. Atât timp cât dorim să avem siguranţa posesiunilor noastre, a puterii noastre, a gândurilor noastre, atunci trebuie să existe o autoritate, pe care trebuie să o urmăm; şi în asta zace sămânţa răului, fiindcă va conduce, invariabil, la exploatarea omului de către om. Cel care poate afla, realmente, care este adevărul, ce anume înseamnă Dumnezeu, acela nu se poate supune nici unei autorităţi, fie că e vorba de o carte, de un guvern, de o imagine sau de un preot; el trebuie să fie complet liber de toate acelea. Acest lucru este foarte dificil, pentru majoritatea dintre noi, fiindcă înseamnă să fii nesigur, să fii complet singur, căutând, bâjbâind, nefiind niciodată satisfăcut, necăutând niciodată succesul. Dar, dacă experimentăm cu seriozitate aşa ceva, atunci cred că vom descoperi că nici nu se mai pune problema creării sau respectării vreunei autorităţi, fiindcă începe să se manifeste altceva, care nu mai este o simplă declaraţie verbală, ci o realitate efectivă. Omul care-şi pune întrebări, fără încetare, care nu se supune nici unei autorităţi, care nu urmează preceptele nici unei tradiţii, nici unei cărţi sau ale nici unui dascăl, devine o lumină pentru el însuşi.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Hamburg, 1956,Talk 2

Krishnamurti despre religie şi autoritate (partea I) !

23 dec. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XIV-a


„Atunci când vine moartea, nu-ţi cere permisiunea; vine şi te ia; vine şi te distruge, instantaneu. În acelaşi mod, oare tu ai putea abandona total ura, invidia, trufia posedării, ataşamentul faţă de credinţe, de opinii, de idei, de un anumit mod de a gândi ? Le poţi abandona pe toate acelea, într-o clipă ? Nu există ‚cum să le abandonez’, fiindcă asta nu este decât o altă formă de continuitate. A abandona opinii, credinţe, ataşamente, lăcomia sau invidia înseamnă să mori – să mori în fiecare zi, în fiecare moment. Dacă pui capăt tuturor ambiţiilor, clipă de clipă, atunci vei cunoaşte extraordinara stare de a fi nimic, de a ajunge la un abis, al unei eterne mişcări, ca să zicem aşa, şi de a te arunca în el – ceea ce înseamnă moartea. Vreau să cunosc totul despre moarte, fiindcă moartea ar putea fi realitatea; moartea ar putea fi ceea ce noi numim Dumnezeu – acel lucru, cel mai fantastic dintre toate, care trăieşte şi se mişcă şi, totuşi, nu are nici început şi nici sfârşit.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Collected Works vol XI, p 242

Krishnamurti despre moarte !

16 dec. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XIII-a


„Există mulţi oameni care vă vor oferi scopul vieţii; ei vă vor spune ceea stă scris în cărţile sacre. Oamenii isteţi vor continua prin a inventa care anume este scopul vieţii. Grupurile politice vor avea un anumit scop, grupurile religioase vor avea un alt scop ş.a.m.d. Deci, care este scopul vieţii, când tu însuţi eşti confuz ? Când sunt confuz, pun această întrebare: „Care este scopul vieţii ?”, deoarece sper că, din această confuzie, voi descoperi un răspuns. Oare cum pot găsi răspunsul real, când eu sunt confuz ? Înţelegeţi ? Dacă eu sunt confuz, nu pot primi decât un răspuns care este tot confuz. Dacă mintea mea este confuză, dacă mintea mea este tulburată, dacă mintea mea nu este frumoasă, liniştită, orice răspuns aş primi va fi trecut prin acest filtru al confuziei, neliniştii şi fricii; ca atare, răspunsul va fi pervertit. Deci, este important să nu întrebi: „Care este scopul vieţii, al existenţei ?”, ci să clarifici confuzia din tine însuţi. E ca şi cum un orb ar întreba: „Ce este lumina ?”. Dacă îi spun ce anume este lumina, va asculta conform orbirii sale, conform întunericului său; dar, presupunând că este capabil să vadă, atunci nu va pune niciodată întrebarea: „Ce este lumina ?”, fiindcă o vede deja. Similar, dacă vă puteţi limpezi confuzia din voi înşivă, atunci veţi descoperi care este scopul vieţii; nu va trebui să întrebaţi, nu va trebui să-l căutaţi; tot ce va trebui să faceţi va fi să vă eliberaţi de acele cauze care produc confuzie.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Krishnamurti despre un nou mod de a trăi !

22 nov. 2013

Rupert Sheldrake & Bruce Lipton :
O expediţie dincolo de limitele normalului

„Religia falsă este arogantă, ipocrită, dogmatică şi intolerantă. Exact la fel este şi ştiinţa falsă. Dar, spre deosebire de fundamentaliştii religioşi, fundamenta-liştii ştiinţei nu-şi dau seama că opiniile lor sunt bazate tot pe credinţă. Ei cred că ştiu adevărul ! De peste 200 de ani, materialiştii au promis că ştiinţa va explica totul, într-un final, în termenii fizicii şi ai chimiei. Credincioşii sunt susţinuţi, moral, de certitudinea că ştiinţa le va certifica credinţele. Ştiinţa este ţinută în loc de simple presupuneri, care s-au consolidat în timp, devenind dogme, menţinute de tabuuri puternice. Cred că ştiinţa se va regenera, dacă se va elibera vreodată.”

Rupert Sheldrake

În luna august a anului 2007, pentru întâia oară, se reuneau două minţi strălucite, Rupert Sheldrake şi Bruce Lipton, în Seattle, Washington, în această extraordinară conferinţă, A Quest Beyond the Limits of the Ordinary, pentru a descătuşa cunoaşterea ştiinţifică prin abandonul „normalului” impus de dogma academică actuală, reconectând, după mai bine de 400 de ani de mistificare renascentistă, spiritul şi anatomia fiinţei umane, prin intermediul punţilor uimitoare oferite de teoria cuantică.

11 nov. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XII-a


„Cum poate trăi omul fără iubire ? Putem doar exista, iar existenţa, fără iubire, înseamnă control, confuzie şi durere – şi asta este ceea ce majoritatea dintre noi creăm. Ne organizăm existenţa şi acceptăm conflictul, ca fiind inevitabil, fiindcă existenţa noastră este o căutare, neîncetată, a puterii. Cu siguranţă, atunci când iubim, organizarea îşi are locul ei, locul ei just; dar, fără iubire, organizarea devine un coşmar, un lucru doar mecanic şi eficient, ca o armată; însă, cum societatea modernă se bazează numai pe eficienţă, trebuie să avem armate şi scopul unei armate este de a genera război. Chiar şi în aşa-zisa pace, cu cât suntem mai eficienţi, intelectual vorbind, cu cât suntem mai cruzi, mai brutali, cu atât mai mult devenim împietriţi. Din acest motiv există confuzie în lume, de aceea birocraţia este tot mai puternică, de aceea guvernele devin tot mai dictatoriale. Le considerăm pe toate acestea ca fiind inevitabile, fiindcă trăim numai prin creierele şi nu prin inimile noastre şi, drept urmare, iubirea nu există. Iubirea este cel mai periculos şi mai nesigur element al vieţii; şi, fiindcă nu ne dorim incertitudini, fiindcă nu ne dorim să fim în pericol, trăim numai la nivel cerebral. Un om care iubeşte este periculos şi nu vrem să trăim periculos; vrem să trăim eficient, vrem să trăim numai într-un anumit cadru organizatoric, fiindcă noi credem că organizaţiile vor produce ordine şi pace în lume. Organizaţiile nu au produs, niciodată, ordine şi pace. Numai iubirea, numai bunăvoinţa, numai mila, pot produce ordine şi pace, în cele din urmă şi, drept urmare, chiar şi acum.”
J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life
Krishnamurti despre iubire şi plăcere ! 

6 nov. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XI-a


„Să luăm, drept exemplu, trauma pe care fiecare om o suferă încă din copilărie. Cineva este rănit de părinţii săi, psihologic; apoi este rănit în şcoală, în universitate, prin comparaţie, prin competiţie, afirmându-se că cineva ar trebui să fie primul în domeniul său ş.a.m.d. În decursul vieţii, există acest proces, constant, al traumatizării. Cineva poate că ştie acest lucru şi faptul că toate fiinţele umane sunt traumatizate, profund, lucru de care ele poate că nu sunt conştiente şi din care provin toate aceste forme de acte nevrotice. Toate acestea fac parte din conştiinţa cuiva – pentru unii sunt ascunse şi alţii sunt pe deplin conştienţi că sunt traumatizaţi. Acum, oare este posibil să nu fii rănit, absolut deloc ? Deoarece, drept consecinţă a traumatizării cuiva, acesta clădeşte un zid în jurul său, retrăgându-se din relaţiile cu alte fiinţe umane, pentru a nu mai fi rănit vreodată. Asta denotă teamă şi o izolare treptată. Deci, ne punem întrebarea: ‚Oare este posibil, nu numai să te eliberezi de traumele trecutului, ci, de asemenea, să nu mai fii rănit vreodată ?”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Flame of Attention, pg. 87-88

Krishnamurti despre natura traumei ! 

30 oct. 2013

Cei patru călăreţi ai apocalipsei

„Ashcroft respinge cu putere atât imoralitatea cât și apatia ființelor umane şi s-ar putea să fie primul regizor de filme documentare care, abordând acest domeniu, le solicită, mai degrabă, soluții viabile interlocutorilor săi şi nu numai să ridice nefast din umeri. De aceea nu ai cum să fii decât mult mai bine informat şi mai bine pregătit să faci acele schimbări şi modificări ale percepţiei, care-ţi sunt necesare, dacă vei pleca de la acest nivel al cunoaşterii. În pofida titlului apocaliptic, este un film extrem de încurajator.”

Mike McCahill,
Cinesthesiac

Lansat în data 14 martie 2012 în Marea Britanie, acest documentar deosebit, Four Horsemen – scenariul Dominic Frisby şi regia Ross Ashcroft – ce prezintă opiniile documentate a peste 20 de experţi mondiali, în frunte cu Noam Chomsky, a acumulat, între timp, 19 premii prestigioase internaţionale, aşa cum puteţi observa şi pe generic.

19 oct. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a X-a


„Dacă pot devia puţin de la subiect, cred că este important să înţelegem ce înseamnă să asculţi, fiindcă, atunci, ceea ce s-a afirmat ar putea avea o semnificaţie mai presus de cuvinte. Mi se pare că foarte puţini dintre noi chiar ascultăm. Nu ştim cum să ascultăm. Mă întreb dacă v-aţi ascultat, vreodată, cu adevărat copilul, soţia sau soţul sau o pasăre. Mă întreb dacă v-aţi ascultat vreodată mintea, atunci când priviţi un apus de soare sau dacă aţi citit vreo poezie având atitudinea potrivită de a asculta. Dacă ştim cum să ascultăm, tocmai acea ascultare este o acţiune în care are loc miracolul înţelegerii. Dacă ştim cum să ascultăm ceea ce se spune, atunci vom descoperi dacă este ceva adevărat sau fals. Şi, ceea ce este adevărat, cineva nu trebuie să accepte: pur şi simplu este realitatea. Numai atunci când există o dispută între un fals sau altul, atunci există acceptare sau respingere, acord sau dezacord.”
J. Krishnamurti (1895-1986),
Collected Works, Vol. XI, 352, Action

Krishnamurti despre arta de a asculta ! 

15 oct. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a IX-a


„Fără pasiune cum ar putea exista frumuseţe ? Nu mă refer la frumuseţea picturilor, a clădirilor, a femeilor machiate şi toate celelalte. Ele au propriile forme de frumuseţe. Lucrurile elaborate de om, cum ar fi o catedrală, un templu, o pictură, o poezie sau o statuie, pot să fie sau pot să nu fie frumoase. Dar există o frumuseţe care este mai presus de sentimente şi gândire şi care nu poate fi sesizată, înţeleasă sau cunoscută, dacă nu există pasiune. Deci, să nu înţelegeţi greşit semnificaţia cuvântului pasiune. Nu este un cuvânt urât; nu este un lucru pe care-l poţi cumpăra la piaţă sau despre care poţi vorbi, la modul romantic. Nu are absolut nimic de-a face cu emoţiile, cu sentimentele. Nu este un lucru respectabil; este o flacără care distruge tot ceea ce este fals. Şi ne este, întotdeauna, atât de teamă să permitem acelei flăcări să devoreze lucrurile care ne sunt dragi, lucrurile pe care noi le numim importante.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Krishnamurti despre frumuseţea lăuntrică ! 

30 sept. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a VIII-a


„Aţi observat ce anume se întâmplă atunci când vă este interzisă o mică plăcere ? Când nu obţineţi ceea ce doriţi, deveniţi încordaţi, invidioşi, plini de ură. Aţi observat, atunci când nu vă este permisă plăcerea băutului sau a fumatului sau a sexului sau oricare altă plăcere, aţi observat bătăliile care se dau în voi înşivă ? Şi toate acelea sunt o formă  de frică,  nu-i aşa ? Vă temeţi că nu veţi obţine ceea ce doriţi sau că veţi pierde ceea ce aveţi deja. Când o anumită formă de credinţă sau ideologie, pe care aţi respectat-o ani de zile, este zdruncinată sau este îndepărtată, datorită logicii sau a meandrelor vieţii, nu-i aşa că vă temeţi să mai fiţi singuri ? […] Dacă înţelegeţi că, acolo unde există căutarea plăcerii, trebuie să existe suferinţă, nu aveţi decât să trăiţi astfel, dacă asta vă doriţi, dar nu o lăsaţi să vă domine. Dacă vreţi să puneţi capăt plăcerii, totuşi, ceea ce înseamnă şi sfârşitul suferinţei, trebuie să fiţi pe deplin atenţi la întreaga structură a plăcerii – nu s-o eliminaţi, aşa cum fac călugării sau sannyasi, fără a se uita vreodată la o femeie, fiindcă ei cred că este un păcat şi distrug, astfel, vitalitatea capacităţii lor de înţelegere – ci observând întreaga structură şi semnificaţie a plăcerii.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Freedom from the Known, 37, 38

Krishnamurti despre plăcere !

19 sept. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a VII-a


„Ce se întâmplă atunci când nu blamezi dorinţa, atunci când nu o judeci, ca fiind bună sau rea, ci pur şi simplu eşti conştient de prezenţa ei ? Mă întreb dacă ştiţi ce înseamnă să fii conştient de ceva anume ? Majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi, fiindcă ne-am obişnuit atât de mult să condamnăm, să judecăm, să evaluăm, să identifică, să alegem. Alegerea, în mod evident, blochează conştientizarea, fiindcă alegerea are loc, întotdeauna, ca rezultat al unui conflict. Să fii conştient atunci când intri într-o încăpere, să observi toată mobila, covorul sau absenţa lui ş.a.m.d., numai să le observi, să fii conştient de ele, fără a le judeca în vreun fel anume, este foarte dificil. Aţi încercat vreodată să priviţi o persoană, o floare, să percepeţi o idee, o emoţie, fără a alege ceva, fără a le judeca ? Şi, dacă cineva face acelaşi lucru cu dorinţa, dacă cineva trăieşte în prezenţa ei, fără a o nega sau a spune: ‚Ce trebuie să fac cu această dorinţă ? Este atât de urâtă, atât de agresivă, atât de violentă !’, fără a-i ataşa vreo denumire, vreun simbol, fără a o acoperi prin cuvinte, atunci mai este ea cauza vreunei tulburări ? Mai este dorinţa ceva ce trebuie eliminat sau distrus ? Dorim s-o distrugem fiindcă o dorinţă se opune alteia, generând conflict, suferinţă şi contradicţii; şi cineva realizează modul în care încearcă să scape din acest conflict etern. Deci, oare cineva poate fi conştient de deplinătatea dorinţei ? Ceea ce înţeleg eu, prin deplinătatea ei, nu este numai o dorinţă sau mai multe dorinţe, ci întreaga calitate a dorinţei însăşi.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Krishnamurti despre dorinţă !

27 aug. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a VI-a


„Frica este una dintre cele mai mari probleme ale vieţii. O minte care este prinsă în capcana fricii trăieşte în confuzie, în conflict şi, drept urmare, trebuie să fie violentă, denaturată şi agresivă. Ea nu are curajul de a se depărta de propriile sale tipare mentale şi cultivă ipocrizia. Dacă nu ne eliberăm de frică, putem urca pe cel mai înalt munte, putem inventa orice gen de zeu, dar vom rămâne pentru totdeauna în întuneric. […] La modul conştient, vă puteţi cunoaşte propriile temeri, dar la nivelele mai profunde ale minţii, mai sunteţi conştienţi de ele ? Şi cum anume veţi reuşi să descoperiţi temerile care sunt ascunse, secrete ? Oare frica este separată în temeri conştiente şi inconştiente ? Este o întrebare foarte importantă. Specialistul, psihologul, analistul, au separat temerile pe mai multe straturi, profunde sau superficiale, dar, dacă vă luaţi după ceea ce spune psihologul sau ceea ce spun eu, veţi înţelege teoriile noastre, dogmele noastre, cunoştinţele noastre, dar nu vă veţi înţelege pe voi înşivă.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Freedom from the Known,40, 45

Krishnamurti despre frică !

25 aug. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a V-a


„Cineva se află mereu într-o căutare nesfârşită, trecând de la o carte la alta, de la o filozofie la alta, de la un dascăl la altul. Şi ceea ce căutăm, cu adevărat, nu este claritatea, nu este înţelegerea actualei noastre mentalităţi, ci, mai degrabă, căutăm căi şi mijloace de a fugi de noi înşine. Religiile din întreaga lume, în formele lor diferite, au oferit această evadare şi suntem satisfăcuţi căutând să descoperim un refugiu convenabil, plăcut, satisfăcător. Atunci când cineva observă toate aceste lucruri – creşterea demografică, cruzimea deplină a fiinţelor umane, completa ignorare a sentimentelor celorlalţi, a vieţilor celorlalţi, totala ignorare a structurii sociale – cineva se întreabă dacă se mai poate ajunge la ordine, plecând de la acest haos. Nu o ordine politică – politica nu poate produce niciodată ordine; nici o structură economică şi nici o ideologie diferită nu pot produce ordine. Dar chiar avem nevoie de ordine, fiindcă există o mare dezordine, atât exterioară cât şi lăuntrică, de care cineva este conştient doar la modul vag, speculativ, ocazional. Cineva simte că aceste probleme sunt de-a dreptul imense. Populaţia este într-o creştere atât de rapidă, încât cineva îşi pune întrebarea: ‚Ce pot face eu, ca fiinţă umană, trăind în această sărăcie haotică, violenţă şi prostie ? Ce pot face eu ?’. Desigur, trebuie să vă fi pus, voi înşivă, această întrebare, dacă sunteţi cât de cât serioşi. Şi, dacă cineva şi-a pus această întrebare serioasă, ‚Ce pot face eu, de unul singur ?’, răspunsul invariabil este: ‚Mă tem că pot face foarte puţine pentru a modifica structura socială, pentru a face ordine, nu numai în sinea mea, ci şi în jurul meu.’ Şi, atunci, te opreşti. Dar problema necesită un răspuns mult mai profund.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Bombay, 1st Public Talk, 19th February 1967

J. Krishnamurti despre ordine !

9 aug. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a IV-a


„Ce lucru deosebit este o relaţie şi cât de repede cădem în rutină într-o anumită relaţie, lucrurile devin indiscutabile, situaţia este acceptată şi nici o variaţiune nu mai este tolerată; nu este încurajată nici o mişcare în direcţia incertitudinii, nici măcar pentru o secundă. Totul este atât de bine reglementat, atât de securizat, atât de închegat, încât nu mai există nici o şansă de împrospătare, pentru respiraţia limpede, revigorantă, a primăverii. Acest lucru şi chiar mai mult de atât se numeşte relaţie. Dacă observăm cu atenţie, relaţia este mult mai subtilă, mai rapidă decât fulgerul, mai vastă decât Pământul, fiindcă relaţia înseamnă viaţă. Viaţa înseamnă conflict. Ne dorim să transformăm relaţia în ceva brut, dur şi uşor de gestionat. Deci îşi pierde parfumul, frumuseţea ei. Toate acestea apar fiindcă cineva nu iubeşte, iar iubirea, desigur, este cel mai grozav lucru dintre toate, fiindcă în ea trebuie să existe un abandon complet al sinelui.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Letters to a Young Friend,12

Am ajuns la al patrulea episod al seriei de conversaţii, purtate în luna februarie a anului 1974, între Jiddu Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, consacrat în continuare responsabilităţii, manifestată însă în relaţiile umane, de această dată, pe care maestrul le consideră ca fiind esenţiale, pur şi simplu fundamentul întregii vieţi sociale, indiferent de izolarea aparentă în care unii dintre noi alegem câteodată să ne trăim o anumită perioadă a vieţii, din motive poate religioase, poate egoiste, poate mizantropice sau poate chiar spirituale.

30 iul. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a III-a


„Toate formele exterioare ale schimbării, introduse prin războaie, revoluţii, reforme, legi şi ideologii, au eşuat complet în a schimba natura fundamentală a omului şi, drept urmare, a societăţii. Ca fiinţe umane, trăind în această lume monstruos de urâtă, haideţi să ne întrebăm, noi înşine, oare această societate, bazată pe concurenţă, brutalitate şi frică, poate fi împinsă spre finalul ei ? Nu ca o concepţie teoretică, nu ca o speranţă, ci ca o realitate efectivă, astfel încât mintea umană să devină proaspătă, nouă şi inocentă şi să putem produce o lume diferită, împreună ? Nu se poate întâmpla, cred eu, decât dacă fiecare dintre noi vom recunoaşte realitatea esenţială că noi, ca indivizi, ca fiinţe umane, în orice parte a lumii se întâmplă să trăim sau oricărei culturi se întâmplă să-i aparţinem, suntem pe deplin responsabili de actuala stare a lumii.

J. Krishnamurti (1895-1986),
Freedom from the Known, pg. 14

În al treilea episod al acestei serii de conversaţii, purtate în luna februarie a anului 1974, între Jiddu Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, este tratată, tot prin continuitate, problema responsabilităţii umane, fiindcă, în viziunea maestrului, ca fondatori ai societăţii profund imorale în care trăim, putem fi, cu toţii, blamaţi – indiferent de rasă sau localizare geografică – pentru haosul şi suferinţa generalizată pe plan mondial, chiar dacă am delegat iresponsabil propria noastră autoritate marionetelor politice, care fac jocul intereselor cămătăreşti globale şi, ca atare, schimbarea profundă a societăţii nu poate surveni decât ca o consecinţă a schimbării noastre radicale, ca fiinţe cerebrale, prin reasumarea responsabilităţii individuale.

25 iul. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a II-a


„Dependenţa de cunoaştere este ca oricare altă dependenţă; oferă o evadare din teama de deşertăciune, de singurătate, de frustrare, teama de a fi un nimic. Lumina cunoaşterii este un aşternut delicat, sub care se află un întuneric prin care mintea nu poate pătrunde. Mintea este înfricoşată de acest necunoscut şi, drept urmare, evadează în cunoaştere, în teorii, speranţe, imaginaţie;  şi exact această cunoaştere este un obstacol în calea înţelegerii necunoscutului. Să dai la o parte cunoaşterea înseamnă să inviţi teama, iar să negi mintea, care este singurul instrument al cunoaşterii deţinut de cineva, înseamnă să devii vulnerabil în faţa necazurilor, a bucuriilor. Dar nu este uşor să dai la o parte cunoaşterea. Să fii ignorant nu înseamnă să te eliberezi de cunoaştere. Ignoranţa înseamnă lipsa conştiinţei de sine; iar cunoaşterea înseamnă ignoranţă atunci când nu există înţelegerea căilor de acţiune ale sinelui. Înţelegerea sinelui înseamnă eliberarea de cunoaştere.”
J. Krishnamurti (1895-1986),
Commentaries on Living First Series, p. 26

Al doilea episod al seriei de conversaţii, purtate în luna februarie a anului 1974, între Jiddu Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, este consacrat, în continuare, problemei cunoaşterii, privită însă, de această dată, prin prima influenţei, majore, exercitate asupra relaţiilor interumane, care reprezintă, în viziunea maestrului, esenţa existenţei noastre pământene.

21 iul. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea I

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„În căutarea de noi cunoştinţe, în manifestarea dorinţelor noastre de a acumula, ne pierdem iubirea, ni se toceşte sentimentul frumuseţii şi sensibilitatea faţă de cruzime; devenim din ce în ce mai specializaţi şi din ce în ce mai puţin integraţi. Înţelepciunea nu poate fi înlocuită de cunoştinţe şi nici un fel de explicaţii, nici o acumulare de fapte, nu vor elibera omul de suferinţă. Cunoaşterea este necesară, ştiinţa îşi are locul ei; dar, în cazul în care mintea şi inima sunt sufocate de cunoştinţe şi în cazul în care cauza suferinţei este doar elucidată, viaţa devine zadarnică şi lipsită de sens. Şi nu asta ni se întâmplă, majorităţii dintre noi ? Educaţia noastră ne face tot mai superficiali; nu ne ajută să descoperim resorturile profunde ale fiinţei noastre, iar vieţile ne sunt din ce în ce mai discordante şi pustii. Informaţia cunoaşterea faptelor deşi în continuă creştere, este, prin însăşi natura sa, limitată. Înţelepciunea este infinită, fiindcă ea include cunoştinţele şi modul de acţiune; dar noi ne agăţăm de o ramură şi credem că este tot copacul. Prin cunoaşterea parţială, niciodată nu putem realiza bucuria întregului. Intelectul nu ne poate conduce, niciodată, la întreg, pentru că este doar un segment, o parte.”

 J. Krishnamurti (1895-1986),
Education and the Significance of Life, p. 66

Începând cu această postare, iniţiez, tot prin bunăvoinţa Fundaţiei Krishnamurti, un proiect mult mai amplu, de traducere a circa 18 ore de conversaţii, purtate în luna februarie a anului 1974, între Jiddu Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, specializat în scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică, subiectul abordat de primul episod fiind cel al cunoaşterii şi rolului ei în transformarea fiinţei umane.

17 iul. 2013

Corupţia ortodoxă

„Dacă gândiţi, cumva, că ar fi imposibil de perfecţionat lista celor zece porunci, ca declaraţie de moralitate, atunci chiar că sunteţi datori să citiţi şi alte scripturi. Încă o dată, nu este nevoie să căutăm mai departe de jainism. Mahavira, patriarhul jainismului, a depăşit moralitatea bibliei cu o singură propoziţie: ‚Nu răni, abuza, oprima, înrobi, insulta, chinui, tortura sau  ucide  orice  creatură sau  fiinţă vie !’ Creştinii au rănit, abuzat, oprimat, înrobit, insultat, chinuit, torturat şi ucis oameni, în  numele lui Dumnezeu, timp de secole, în baza unei lecturi teologice partinice a bibliei.”
Sam Harris,
Letter to a Christian Nation

În luna februarie a acestui an, People & Power, emisiunea de actualităţi în limba engleză a postului Al Jazeera, a difuzat  acest  mini  documentar, „Orthodox  Corruption ?”, în regia cuplului Simon Ostrovsky şi Veronika Dorman, al cărui subiect este sugerat perfect de titlu, revelând precaritatea morală şi spirituală a cultului predominant din Rusia, prietena noastră nedorită, dintr-un răsărit prea apropiat şi depozitara pe termen nedefinit, încă, a tezaurului nostru naţional.

9 iul. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a XI-a şi a XII-a


„De ce există această sete eternă, de a fi iubit ? Ascultaţi cu atenţie. Doriţi să fiţi iubiţi, fiindcă voi înşivă nu iubiţi; dar, din momentul în care iubiţi, s-a terminat, nu vă mai întrebaţi dacă cineva vă iubeşte sau nu. Atât timp cât solicitaţi să fiţi iubiţi, nu există iubire în voi; şi, dacă nu simţiţi iubire, sunteţi urâţi, sălbatici, deci de ce ar trebui să fiţi iubiţi ? Fără iubire sunteţi un lucru mort; şi atunci când un lucru mort solicită iubire, tot mort rămâne. În timp ce, dacă inima voastră este plină de iubire, atunci nu cereţi niciodată să fiţi iubiţi, nu vă oferiţi niciodată castronaşul pentru cerşit pentru ca altcineva să vi-l umple. Numai goliciunea solicită împlinire şi o inimă pustie nu poate fi umplută, niciodată, alergând după vreun guru sau căutând iubirea în sute de moduri diferite.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Think On These Things

Cu episoadele XI şi XII, am ajuns, fireşte, la finalul seriei „Beyond Myth and Tradition”, care, prin ultimele două probleme dezbătute, iubirea şi mintea cu adevărat religioasă, Krishnamurti completează lungul şir al clarificărilor – cel puţin la nivel ideatic, pentru marea majoritate şi, poate, la nivelul sufletului pentru unii – ale problemelor esenţiale ale vieţii şi, implicit, societăţii umane, cărora prea puţini le-au găsit singuri explicaţii, în haosul aparent care domină viaţa terestră actuală.

30 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a IX-a şi a X-a


„Înţelegem, cu toţii, importanţa încetării violenţei. Şi cum pot eu, ca individ, să mă eliberez de violenţă, nu doar superficial, ci total, complet, lăuntric ? Dacă idealul nonviolenţei nu va elibera mintea de violenţă, atunci oare va ajuta analiza cauzei violenţei să se elimine violenţa ? La urma urmei, aceasta este una dintre problemele noastre majore, nu-i aşa ? Întreaga lume este prinsă în capcana violenţei, în războaie; însăşi structura societăţii noastre de consum este, în esenţă, violentă. Şi, dacă voi, ca indivizi, intenţionaţi să vă eliberaţi de violenţă, total, la nivel subconştient, nu numai superficial, verbal, atunci cum poate cineva care se apucă de aşa ceva să nu devină egocentric ? Înţelegeţi problema, nu-i aşa ? Dacă grija mea este de a elibera mintea de violenţă şi de a practica disciplina, pentru a ţine violenţa sub control şi a o schimba în nonviolenţă, cu certitudine că asta va produce o gândire şi o activitate egocentrică, fiindcă mintea mea se va focaliza, tot timpul, pe eliminarea unui lucru şi căpătarea altuia. Şi, totuşi, sesizez importanţa unei minţi eliberată, complet, de violenţă. Deci, ce trebuie să fac ? Desigur, că nu se pune problema ca cineva să nu mai fie violent. Realitatea este că suntem violenţi şi întrebarea ‚Cum să nu mai fiu violent ?’ nu face decât să creeze un ideal, care mie mi se pare complet inutil. Dar, dacă cineva este capabil să analizeze violenţa şi s-o înţeleagă, atunci poate că există posibilitatea de-a o elimina, în totalitate.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Prin următoarele două episoade, IX şi X, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, ne confruntăm cu analiza pertinentă făcută de Krishnamurti, în stilul său binecunoscut, altor două probleme existenţiale, esenţiale, latura violentă a naturii umane şi moartea, pe care, de regulă, evităm să le aprofundăm sau încercăm să uităm de ele sau, în spiritul pur al dualismului imaginat de Descartes, fiind incapabili să eliminăm violenţa sau să-i discernem cauzele subiective şi obiective, ne rezumăm la a impune, propagandistic, atingerea unui ideal iluzoriu, aparent opus, nonviolenţa.

24 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a VII-a şi a VIII-a


„Religia organizată, credinţa organizată şi statele totalitare sunt foarte similare, fiindcă toate vor să distrugă individul, prin constrângere, prin propagandă, prin diverse metode coercitive. Religia organizată face acelaşi lucru, numai că într-un mod diferit. În cadrul ei, trebuie să accepţi, trebuie să crezi, eşti condiţionat. Tendinţa generală, atât a organizaţiilor de stânga, cât şi a aşa-zisele organizaţii spirituale, este de a modela mintea după un anumit tipar comportamental, fiindcă individul lăsat de capul lui devine un rebel. Deci, individul este distrus prin constrângere, prin propagandă şi este controlat, dominat, de ‚dragul’ societăţii, de ‚dragul’ statului ş.a.m.d. Aşa-zisele organizaţii religioase fac acelaşi lucru, numai că într-un mod ceva mai suspect, ceva mai subtil, fiindcă, în ele, de asemenea, oamenii trebuie să creadă, trebuie să fie reprimaţi, să fie controlaţi şi toate celelalte. Întregul proces reprezintă o dominare a sinelui propriu, într-o formă sau alta. Prin constrângere, se solicită o acţiune colectivă. Asta doresc majoritatea organizaţiilor, fie că sunt organizaţii economice, fie religioase, fie politice. Ele doresc numai acţiuni colective, ceea ce înseamnă că individualitatea ar trebui să fie distrusă. În cele din urmă, asta este singura semnificaţie posibilă. Acceptaţi teoriile de stânga, marxiste sau doctrinele hinduse, budiste sau creştine şi, drept urmare, speraţi să produceţi o acţiune colectivă.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Collected Works, Vol. VI", 279, Individual and Society

Seria „Beyond Myth and Tradition” continuă cu episoadele VII şi VIII, consacrate unor subiecte mai mult decât incitante, oglinda relaţiilor umane şi condiţionarea, în care, printre multe alte raţionamente, extrem de revelatoare, Krishnamurti pune accentul pe diferenţa subtilă dintre două noţiuni, aparent sinonime, schimbare şi modificare, ignorarea ei constituind încă unul dintre trucurile manipulării practicată de puterea planetară, încă din zorii existenţei umane, fiindcă permanent ni s-a promis, demagogic fireşte, o „schimbare”, revoluţionară şi tot ce am obţinut a fost o „modificare”, total nesemnificativă, a condiţiilor stipulate în contractul sclaviei noastre milenare.

16 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a V-a şi a VI-a


„Marii clarvăzători ne-au spus, întotdeauna, că trebuie să căpătăm experienţă. Au spus că experienţa ne va aduce înţelegere. Dar numai o minte inocentă, o minte neumbrită de experienţă, eliberată complet de trecut, numai o asemenea minte poate percepe ce anume este realitatea. Dacă observaţi adevărul acelei afirmaţii, dacă-l percepeţi pentru o fracţiune de secundă, veţi cunoaşte claritatea extraordinară a unei minţi care este inocentă. Asta înseamnă micşorarea tuturor cicatricelor memoriei, ceea ce înseamnă să renunţi la trecut. Dar, pentru a-l percepe, nu se poate pune problema lui ‚cum’. Mintea voastră nu trebuie să fie abătută de ‚cum’, de dorinţa de-a obţine un răspuns. O asemenea minte nu este o minte atentă. Aşa cum am afirmat, mai devreme, în această prezentare, în început constă sfârşitul. În început se află seminţele sfârşitului a ceea ce noi denumim suferinţă. Sfârşitul suferinţei este realizat de suferinţa însăşi şi nu depărtându-ne de suferinţă. Să te depărtezi de suferinţă înseamnă numai să afli un răspuns, o concluzie, o evadare; dar suferinţa continuă să existe. În timp ce, dacă îi acorzi atenţia ta completă, ceea ce înseamnă să fii atent cu întreaga ta fiinţă, atunci vei observa că există o percepţie imediată, în care nu este implicat timpul, în care nu există efort, nu există conflict; şi exact această percepţie imediată, această conştientizare fără alegere, este cea care pune capăt suferinţei.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

În continuarea seriei „Beyond Myth and Tradition”, episoadele V şi VI sunt consacrate unor probleme foarte delicate, conştientizarea fără alegere şi meditaţia, nu pe deplin receptate se pare, din moment ce Krishnamurti a revenit atât de des asupra lor, mai ales că, la fel ca în multe alte ocazii, opinia sa diferă fundamental de cea a aşa-zişilor lideri spirituali – care abundă numeric, de câteva decenii încoace, atât în orient, cât şi în ţările occidentale – în principal prin respingerea de către maestru a oricărei forme de „spiritualitate” organizată, în care părem a înlocui religia cu prosternarea în faţa altor idoli, în formă modernă.

8 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a III-a şi a IV-a


„Cred că este important să înţelegeţi că libertatea intervine la început şi nu la final. Noi credem că libertatea este ceva ce trebuie să fie obţinut, că eliberarea este o mentalitate ideală, care se obţine gradat, în timp, prin diverse practici; dar, pentru mine, aceasta este o abordare total greşită. Libertatea nu trebuie să fie obţinută; eliberarea nu este ceva ce trebuie să fie câştigat. Libertatea sau eliberarea reprezintă o mentalitate care este esenţială pentru descoperirea oricărui adevăr, a oricărei realităţi şi, ca atare, nu poate fi un ideal; trebuie să existe de la începuturi. Fără libertate, de la început, nu pot exista momente ale înţelegerii profunde, fiindcă, atunci, întreaga gândire este limitată, condiţionată. Dacă mintea ta este înlănţuită de orice concluzie, de orice experienţă, de orice formă de cunoaştere sau credinţă, atunci nu este liberă; şi o asemenea minte nu poate percepe ce înseamnă adevărul.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)
Bombay 1st Public Talk 4th March 1956

Următoarele două episoade, III şi IV, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, sunt consacrate corelaţiei libertate & autoritate şi, respectiv, sacrului, problematici tratate cu aceeaşi profunzime şi originalitate, de către Jiddu Krishnamurti, cu care poate că fidelii acestui blog sau ai operei maestrului sunt familiarizaţi deja, ultimul episod prezentând, printre altele şi confesiunea tulburătoare a unui profesionist, dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, care s-a simţit, el însuşi, transformat de conversaţiile revelatoare ce au avut loc în februarie 1974.

3 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea I şi a II-a


„Pentru a înţelege conflictul, trebuie să înţelegem ce anume înseamnă o relaţie, iar înţelegerea relaţiei nu depinde de amintiri, de obiceiuri, de ceea ce a fost sau de ceea ce va fi. Depinde de conştientizarea lipsită de alte opţiuni, în orice moment şi, dacă ar fi să analizăm mai profund, am vedea că prin conştientizare nu înţelegem, deloc, un proces cumulativ. Din momentul în care există o acumulare, există un punct de vedere de la care porneşte analiza şi acel punct de vedere este condiţionat; şi, ca atare, atunci când analizăm o relaţie dintr-un punct de vedere rigid, trebuie să existe durere, trebuie să existe conflict.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

„Beyond Myth and Tradition” reprezintă o serie de interviuri şi prelegeri ale lui Jiddu Krishnamurti, grupate în 12 episoade diferite, în 1997, de Krishnamurti Foundation of America, în regia cuplului Evelyn Blau şi Michael Mendizza, ca o introducere în învăţăturile marelui dascăl al omenirii, fiecare episod fiind axat pe un anumit aspect al vieţii şi societăţii umane, revelând, prin profunzimea discursului, în afara semnificaţiei mesajului în sine şi actualitatea de necontestat a problemelor abordate.

27 mai 2013

Cancerul - Tratamentele interzise

„O soluţie reală a problemei cancerului ar însemna lichidarea programelor de cercetare, perimarea instantanee a ‚competenţelor’, sfârşitul viselor perpetuării gloriei personale; triumful asupra cancerului ar însemna blocarea contribuţiilor provenite din filantropia auto-susţinută şi tăierea fondurilor alocate de congres, ar ameninţa de moarte instituţiile clinice actuale, făcând să fie inutile şi demodate operaţiile chirurgicale scumpe, tratamentele radiologice şi chimioterapiile, de care depind atât de multe cariere şi în care s-au investit atât de mulţi bani şi echipamente. Teama provocată de o asemenea perspectivă, fie şi instinctivă, nu poate conduce decât la opoziţie şi ostilitate faţă de abordările alternative, proporţionale cu perspectivele terapeutice valide ale acestora. Ca atare, noile terapii trebuie să fie tăgăduite, negate, descurajate şi interzise cu orice preţ, indiferent de rezultatele testelor reale sau, de preferat, fără nici un fel de testare. Aşa cum vom vedea, acest tipar a fost aplicat repetat şi aproape constant.”

Robert Houston & Gary Null
„The Great Cancer Fraud”

Regizorul Italian, Massimo Mazzucco, a lansat, în 2010, acest documentar, Cancer - The Forbidden Cures – care se bucură, actualmente, de privilegiul de a fi interzis în imperiul libertăţii absolute, SUA fireşte (varianta Youtube) – aducând în discuţie subiectul, extrem de incomod, al incompetenţei aparente a medicinei alopate de a găsi un leac celei mai grave boli cunoscute de om, cancerul, mult mai eficientă în a ascunde, însă, în deplină complicitate cu Big Pharma, realitatea că, de peste o sută de ani, zeci de medici, savanţi şi cercetători au descoperit diverse soluţii, foarte eficiente, în lupta cu maladia, numai pentru a fi interzise brutal prin măsuri politice şi propagandistice, în scopul prezervării paradigmei medicale chimizate, actuale, care se simte ameninţată la maxim de orice remediu natural, ce nu poate fi, implicit, patentat şi exploatat eficient, în goana după profit.

21 mai 2013

Revoluţia Solară

„Natura iubeşte curajul. Dacă îţi iei un angajament, natura va da răspuns acelui angajament, înlăturându-ţi din cale obstacole altminteri insurmontabile. Visează cel mai imposibil vis şi lumea nu te va mai asupri, ci te va ridica în slăvi. Toţi acei dascăli şi filozofi care au contat cu adevărat, care au atins cu adevărat aurul alchimic, au înţeles exact acest lucru. Acesta este dansul şamanic sub apa cascadei. Astfel se produce magia. Aruncându-te într-un abis şi descoperind că este, de fapt, o saltea de puf.”

Terence McKenna
(1946-2000)

În documentarul foarte profesionist realizat, Solar Revolution, lansat în august 2012 în Marea Britanie, renumitul biofizician german Dieter Broers face o pledoarie convingătoare, folosindu-se de mărturiile şi dovezile furnizate de multe personalităţi ale lumii ştiinţifice contemporane, în favoarea corelaţiei remarcabile dintre intensificarea activităţii solare a ultimilor ani – prezentată propagandistic, desigur, ca o catastrofă apocaliptică în mass media corporatistă – şi progresul pe care-l va induce, de fapt, prin ameliorarea aptitudinilor noastre creatoare, mentale şi spirituale, manifestarea concretă a unui salt cuantic al conştiinţei umane, cu adevărat evoluţionist.

16 mai 2013

Lumina toxică - Latura întunecată a "becurilor eficiente energetic"

„Potrivit raportului comitetului SCENIHR, al Comisiei Europene, din 2008, CFL ar putea prezenta riscuri suplimentare la adresa sănătăţii umane, datorită luminii ultraviolete şi a luminii albastre emise. Aceste radiaţii pot agrava simptomele oamenilor care suferă, deja, de boli de piele, care-i fac extrem de sensibili la lumină. Lumina produsă de unele CFL, la distanţe mai mici de 20 de centimetri, poate conduce la expuneri la radiaţii ultraviolete apropiate de limita curentă acceptată la locul de muncă, pentru a proteja muncitorii de leziuni epidermice şi ale retinei. Surse din industrie pretind că radiaţia ultravioletă receptată de la CFL este prea redusă pentru a produce cancer de piele, iar folosirea unui înveliş dublu‚ atenuează total sau în mare măsură’ (sic !) orice alt risc.”
În vara anului trecut, un reportaj profesionist al corespondentei ZDF, Alexandra Pfeil, era integrat într-un documentar, Toxic Light - The Dark Side of Energy Saving Bulbs, difuzat de postul german Deutsche Welle, preluat ulterior şi de postul american necomercial Link TV, având subiectul, sugerat de altfel de titlu, al nocivităţii extreme a noilor lămpi fluorescente compacte, impuse prin reglementarea abuzivă (EC) 244/2009 a fascistei Uniuni Europene, care a intrat în vigoare din data de 1 septembrie 2012, interzicând folosirea becurilor incandescente sub pretextul economiilor energetice.

13 mai 2013

Sirius - De la extratereştri la energia liberă

„Ei bine, urăsc să admit aceste lucruri, dar este posibil ca să existe ceva în genul telepatiei, iar una dintre ideile ce stau la baza proiectului CETI, de a putea comunica cu extratereştrii pe cale telepatică, s-ar putea să fie rezonabilă, dar numai dacă telepatia există şi extratereştrii există. În caz contrar, încercăm să comunicăm cu cineva inexistent, folosind un sistem care nu funcţionează.”

Philip K. Dick,
The Dark-Haired Girl

Doctorul Steven Greer şi-a lansat, în data de 24 aprilie a acestui an, mult trâmbiţatul documentar Sirius, care urma să schimbe lumea, aşa cum o cunoaştem momentan, potrivit propriei sale declaraţii, străduindu-se să ne scoată cu succes din bezna singurătăţii cosmice şi umplându-ne casele cu energie liberă, spre disperarea elitelor planetei şi a bine mediatizatului complex militaro-industrial, care se vor fi văzut obligaţi să-şi scoată din garaje OZN-urile proprii şi să arunce la gunoi contoarele prin care ne alimentează cu opţiuni energetice deloc ieftine.

7 mai 2013

Adevăratul jurnalism: John Pilger

„Marile ţări ‚democrate’ occidentale se îndreaptă către corporatism. Democraţia a devenit un plan de afaceri, cu o concluzie rezervată şi impusă oricărei activităţi umane, oricărui vis, oricărei manifestări decente, oricărei speranţe. Principalele partide parlamentare sunt devotate, acum, aceloraşi politici economice – socialism pentru cei bogaţi, capitalism pentru cei săraci – şi aceleaşi politici externe, a servilismului în faţa unui război nesfârşit. Asta nu este democraţie ! Pentru politică reprezintă exact acelaşi lucru ca McDonalds pentru alimentaţie.”

John Pilger

Cu ceva mai mult de un an în urmă, producătoarea siriană independentă de film Abir Alsayed, proprietara Hot Spot Films şi totodată colaboratoarea postului Al Jazeera, dedica acest mini documentar, „John Pilger - Real Journalism”, personalităţii de excepţie a jurnalistului australian John Pilger, unul dintre puţinii jurnalişti contemporani care nu şi-a făcut de râs profesia, nepermiţând să fie înregimentat în marea masă a scribilor adulatori ai globalismului, promovat de oligarhia nobiliar-bancară care ne conduce planeta spre un dezastru evident.

30 apr. 2013

Paradisurile fiscale - Exact acolo sunt banii dumneavoastră !

„La ultima numărătoare, atunci când reglementările de dezvăluire a acordurilor de sustragere fiscală, în faţa Her Majesty's Revenue and Customs (HMRC), au fost introduse, în 2004, existau circa 14.000 de asemenea scheme. Sau aşa am crezut noi. Acum se pare că aceste cifre sunt departe de a sugera limitele problemei, atât timp cât atât de mulţi ‚promotori’ ai schemelor, cum ar fi economiştii, avocaţii şi firmele specializate de sustragere fiscală, de dimensiunea aparentă a unui ‚butic’, refuză să respecte regulile jocului. Un răspuns parlamentar obţinut de deputatul Austin Mitchell, care de asemenea a depus o moţiune recentă pentru a urgenta acţiunile contra sustragerii fiscale, revelează că nu mai puţin de 90 promotori se află sub investigaţie, pentru refuzul de a-şi dezvălui schemele. Probabil că ei sperau fie că nu vor fi nominalizaţi, fie că vor descoperi, între timp, vreo lacună a reglementărilor.”

Richard Brooks
The Guardian

Cu foarte puţină vreme în urmă, în data de 25 martie, emisiunea „BackLight” a postului de televiziune olandez VPRO, lansa acest documentar onest, The Tax Free Tour, în regia lui Marije Meerman, dedicat în exclusivitate marilor escrocherii internaţionale ale evaziunii şi sustragerii fiscale practicate de corporaţii, care se dovedesc, încă o dată, a fi „mai presus de orice lege şi prihană”, servindu-se magistral de reţeaua caracatiţă a paradisurilor fiscale pentru a-şi masca şi proteja veniturile reale, pentru care ajung să plătească impozite simbolice sau de-a dreptul nule.

24 apr. 2013

Fenomenul de fază - De la OZN-uri la biblie !

„Practica stărilor mentale de fază reprezintă cea mai grozavă şi promiţătoare preocupare a erei moderne. Spre deosebire de trecut, noţiunile de ‚extracorporalizare’, ‚vis lucid’ şi ‚proiecţie astrală’ şi-au pierdut deja aura mistică şi fundamentele lor reale au fost studiate minuţios, într-o abordare care nu poate fi caracterizată drept un nonsens. Actualmente, fenomenul este accesibil oricui, indiferent de viziunea personală asupra lumii. Sunt cunoscute, acum, metodele necesare stăpânirii lui şi aplicării lui eficiente. Site-ul şi cărţile aferente oferă oricărei persoane ceva ce, anterior, putea fi doar visat – o realitate paralelă şi posibilitatea de a exista în două lumi diferite. Desigur că atât site-ul cât şi cărţile nu se adresează persoanelor bigote sau fidele unor simple teorii fără sens .”

Michael Raduga
Fondatorul OOBE Research Center

În data de 20 februarie 2013, „Centrul de Cercetări asupra Experienţelor Extracorporale” sau OOBE, fondat în 2007, în California, de către Michael Raduga, lansa pe Youtube acest film provocator, „The Phase”, folosind un termen generic, „fenomen de fază”, care acoperă o gamă vastă de experienţe onirice şi spirituale, de la vis lucid şi răpiri extraterestre, până la extracorporalizare şi/sau proiecţie astrală şi moarte clinică, manifestate din plin în decursul istoriei şi culturii umane, încercând să atragă atenţia publicului asupra unor funcţii specifice ale creierului/spiritului uman, pe care desigur că ştiinţa oficială nu se mulţumeşte să le ignore, ci le şi combate, insistent, prin contribuţia activă a cozilor de topor care şi-au asumat funcţiile nu tocmai onorifice de „cenzori ai cunoaşterii umane”.

17 apr. 2013

Războiul împotriva conştiinţei

„Am fost supuşi unei intense programări – care a fost denumită ‚războiul împotriva drogurilor’ – în ultimii 40 de ani, destinată creării artificiale a unui inamic intern în societăţile noastre şi convingerii omenirii că există aceste grupări rele, nelegiuite, care nu se ocupă decât cu aceste lucruri teribile şi păcătoase, fumând tot felul de droguri şi făcând una sau alta. A fost creată o imagine foarte întunecată, în jurul acestui subiect şi oamenii devin foarte iraţionali când este abordată această problemă. Şi, de fapt, ceea ce s-a uitat, în toate acestea, este realitatea că statul ne trimite la închisoare pentru ceea ce este, în esenţă, explorarea propriei conştiinţe. Este un abuz grotesc la adresa drepturilor umane. Este fundamental eronat dacă eu, ca adult, nu deţin suveranitatea asupra propriei mele conştiinţe şi, atunci, nu o deţin asupra nimic altceva. Nu pot pretinde că ar exista vreun fel de libertate şi ceea ce s-a întâmplat în ultimele patru decenii, sub masca războiului contra drogurilor, este faptul că am fost convinşi să predăm statului cheile propriei noastre conştiinţe - cea mai preţioasă, cea mai intimă, cea mai raţională parte din noi înşine, pe care statul o stăpâneşte acum şi chiar mai mult de atât, ne-a convins că este în propriul nostru interes. Această situaţie este foarte periculoasă.”

Graham Hancock
(Joe Rogan Podcast - 142, 25 septembrie 2011)

Nu i-am dedicat niciodată o postare anume lui Graham Hancock, care a apărut însă ca invitat în multe filme documentare traduse de mine, anterior, dar m-am gândit că era şi timpul să o fac, fiindcă sinergia şi-a spus cuvântul, prin acumulări discrete, conducându-mă la această prezentare TEDx, The War on Consciousness, care a fost demonizată de mass media corporatistă, simultan cu cea a biologului Rupert Sheldrake, dedicată dogmatizării accentuate a ştiinţei contemporane.

12 apr. 2013

Mintea extinsă - Dovezi experimentale recente

„Sunt interesat, într-un anume sens, de recuperarea semnificaţiei expresiei de ‚natură vie’. În întreaga mea operă sunt impulsionat de dorinţa de a încerca să combat viziunea mecanicistă asupra naturii, ca fiind inertă şi moartă, o viziune care obligă întreaga noastră cunoaştere asupra naturii să apeleze la o metaforă mecanică. Aceasta este o metaforă extrem de antropocentrică. Numai oamenilor le plac maşinile. Deci, analizând natura în acest mod, proiectăm un aspect singular al activităţii umane asupra întregii naturi. Este un punct de vedere extrem de limitativ şi unul care poate produce numai alienare. Încă de la început, de când am publicat prima mea carte, ‚A New Science of Life’, ţelul meu a fost de a încerca să descopăr o imagine mult mai amplă sau o paradigmă ştiinţifică neconstrânsă de o viziune inertă, mecanicistă asupra Universului.”

Rupert Sheldrake, biochimist
Director Academic al „Learning and Thinking Program”
la The Graduate Institute din Bethany, Connecticut

În septembrie 2008, vechiul prieten al acestui blog, biologul Rupert Sheldrake, beneficia de serviciile mai puţin restrictive ale platformei de popularizare a ştiinţei, Google Tech Talk (EngEDU), ţinând această conferinţă „The Extended Mind - Recent Experimental Evidence”, în cadrul căreia a prezentat, aşa cum sugerează şi numele, ultimele sale dovezi experimentale din domeniul naturii minţii umane, al manifestărilor telepatice umane sau din regnul animal, care vin să confirme teoria sa principală, holistică, a câmpurilor morfice, responsabile de auto structurarea şi organizarea sistemelor vii, deci şi a Universului, în propria sa concepţie.

5 apr. 2013

Krishnamurti: Ce înseamnă o minte sănătoasă ?

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Care este esenţa învăţăturii mele ? Nu este, drept urmare, mai mult decât evident, că ceea ce sunt, în relaţie cu o altă persoană, creează de fapt societatea şi, astfel, fără a mă transforma eu însumi, radical, nu pot exista transformări ale funcţiilor esenţiale ale societăţii ? Când suntem în căutarea unui sistem care să transforme societatea, nu facem decât să evităm implicaţiile problemei în sine, fiindcă un sistem nu poate transforma un om; omul transformă, întotdeauna, sistemul, aşa cum şi demonstrează istoria. Dar asta se produce numai atunci când eu însumi, în relaţia mea cu tine, înţeleg că sunt cauza haosului, a suferinţei, a distrugerii, a fricii, a brutalităţii. Să mă înţeleg pe mine însumi nu este o problemă de timp; mă pot înţelege pe mine însumi chiar în acest moment.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)
The First and Last Freedom, Chapter 1

Cu această ultimă parte, intitulată „What is a healthy mind ?”, închei, plin de regret, ciclul postărilor dedicate convorbirilor purtate în perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti, din Ojai, California, între marele învăţător Jiddu Krishnamurti, fizicianul cuantic David Bohm, biologul Rupert Sheldrake şi psihiatrul John Hidley, pe tema naturii minţii umane, pe lungul drum de la identificarea cauzelor suferinţei psihologice până la vindecarea finală, dorită şi aşteptată de noi toţi.

31 mar. 2013

Krishnamurti: Nevoia de securitate

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Reformatorii – politici, sociali şi religioşi – nu vor produce decât mai multă suferinţă omului, dacă acesta nu va înţelege modul cum funcţionează propria sa minte. În decursul înţelegerii proceselor mentale intime, se produce o revoluţie lăuntrică, radicală şi din acea revoluţie lăuntrică răsare necesitatea cooperării autentice, care nu este o cooperare cu un sistem, cu o autoritate sau cu cineva care ‚ştie’. Când vei şti cum să cooperezi, fiindcă se produce această revoluţie lăuntrică, atunci vei şti şi cum să nu cooperezi, ceea ce este cu adevărat foarte important, poate mai important. Actualmente, cooperăm cu o persoană care oferă o ‚reformă’, o ‚schimbare’, care nu face decât să perpetueze conflictul şi suferinţa, dar, dacă putem afla ce înseamnă să posezi adevăratul spirit al cooperării, care capătă fiinţă odată cu înţelegerea modului de funcţionare a minţii umane şi care rezidă în eliberarea de ego, atunci există posibilitatea creării unei noi civilizaţii, o lume complet diferită, în care nu mai există pofta de acumulare, nu mai există invidie şi nici concurenţă. Aceasta nu este o simplă utopie teoretică, ci este mentalitatea reală umană, care constă într-o căutare şi o curiozitate constantă, autentică şi binecuvântată.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)
The Book of Life

Am continuat maratonul spiritual, iniţiat nu cu multă vreme în urmă şi am ajuns la cea de-a treia parte, intitulată „The Need for Security”, a convorbirilor purtate în perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, între Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, secondaţi de psihiatrul John Hidley, colaboratorul fundaţiei, pe tema naturii minţii umane şi, în particular, a necesităţii asigurării siguranţei psihologice a unei fiinţe umane.

27 mar. 2013

Krishnamurti: Suferinţa psihologică

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Dacă nu am avea nici o credinţă religioasă, oare ce s-ar întâmpla cu noi ? Oare am fi foarte înspăimântaţi de ceea ce ar urma să se întâmple cu noi ? Dacă nu ne-am supune nici unui tipar, bazat pe o credinţă oarecare – fie în Dumnezeu, în comunism, în imperialism sau în vreo formă de gândire religioasă, o dogmă care să ne condiţioneze – ar trebui să ne simţim complet pierduţi, cumva ? Şi nu cumva această acceptare a unei credinţe este o ascundere a acelei temeri – teama de a fi adevărate nimicuri, de fi goi de conţinut ? La urma urmei, o cană este utilă numai atunci când este goală, iar o minte plină de credinţe, dogme, presupuneri, citate, este realmente o minte incapabilă să creeze, o minte repetitivă. Dorinţa de a scăpa de acea teamă – teama de goliciune spirituală, teama de singurătate, teama de stagnare, de a nu parveni, de a nu reuşi, de a nu avansa, de a nu fi sau de a nu putea deveni cineva – este, cu siguranţă, unul dintre motivele, nu-i aşa, pentru care acceptăm, atât de nerăbdători şi lacomi, orice credinţă ? Şi, prin îmbrăţişarea unei credinţe, ne înţelegem, oare, pe noi înşine ? Din contră. O credinţă, fie ea religioasă sau politică, ne împiedică, evident, să ne înţelegem pe noi înşine. Acţionează ca un filtru, prin care ne privim pe noi înşine. Şi ne putem analiza, fără credinţe ? Dacă înlăturăm aceste credinţe, acele multe credinţe pe care le are oricare, mai rămâne, oare, ceva de analizat ? Dacă nu avem credinţe, cu care mintea noastră să se identifice, atunci mintea, fără identificare, este capabilă să se analizeze singură şi, cu siguranţă, că acesta este începutul adevăratei cunoaşteri a propriei personalităţi.”

Jiddu Krishnamurti
(1895-1986)

Aşa cum am promis în postarea anterioară şi, mai ales, fiindcă am considerat că trebuie să existe o continuitate a dezbaterii iniţiate atunci, continui astăzi cu a doua parte, intitulată Psychological Suffering, a discuţiilor purtate între cele trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, împreună cu psihiatrul John Hidley, de această dată pe tema suferinţei psihologice.

21 mar. 2013

Krishnamurti: Rădăcinile dereglării psihologice

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Putem studia istoria şi putem interpreta evenimentele istorice potrivit prejudecăţilor noastre; dar să fim siguri de viitor, înseamnă să trăim o iluzie. Omul nu este produsul unei influenţe unice, ci este cu mult mai complex şi, să punem accentul pe una dintre influenţe, în timp ce le minimalizăm pe celelalte, înseamnă să generăm un dezechilibru, care ne va conduce la şi mai mult haos şi suferinţe. Omul este un proces integrat. Trebuie înţeleasă fiinţa umană în ansamblu şi nu pe componente, oricât de importantă, temporar, ar putea fi acea componentă. Sacrificarea prezentului, de dragul viitorului, este nebunia celor care sunt ahtiaţi după putere; şi puterea înseamnă răul. Aceştia îşi asumă singuri sarcina direcţionării omenirii; sunt noii preoţi. Mijloacele şi scopurile nu sunt entităţi separate, ci sunt integrate aceluiaşi fenomen; mijloacele creează scopurile. Prin violenţă nu vom putea obţine, niciodată, pacea; un stat poliţienesc nu poate produce cetăţeni paşnici; prin constrângere nu se poate cuceri libertatea. O societate fără clase sociale nu se poate forma, dacă partidul este atotputernic şi nu poate fi, niciodată, rezultatul unei dictaturi. Toate acestea sunt evidente !”

Jiddu Krishnamurti
(1895-1986)

În perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, s-au purtat o serie de discuţii între trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, alături de care s-a aflat şi un mai vechi colaborator al fundaţiei, psihiatrul John Hidley, pe tema mai mult decât sisifică a naturii minţii umane, conversaţii concretizate în peste patru ore de film, care ar trebui să se afle, la loc de cinste, în arhiva video a oricărui pasionat de spiritualitate.

12 mar. 2013

"Supune-te !"

"Să permiţi mecanismului de piaţă să devină singurul administrator al sorţii fiinţelor umane şi al mediului natural, înseamnă, într-adevăr, fie şi restrâns numai la uzul permis de puterea de cumpărare, să ajungi la distrugerea societăţii. Fiindcă aşa-zisa marfă, 'forţa de muncă', nu poate fi folosită intensiv, fără discriminare sau chiar să fie lăsată nefolosită, fără a afecta fiinţa umană care se dovedeşte a fi 'agentul purtător' al acestei mărfi ciudate. Dacă s-ar dispensa de 'forţa de muncă' a unui om, sistemul, implicit, s-ar dispensa şi de entitatea fizică, psihologică şi morală numită 'om', ataşată acelei etichete. Jefuit de protecţia oferită de instituţiile culturale, fiinţele umane ar pieri datorită efectelor expunerii sociale; ar muri datorită unei dezorganizări sociale acute, ca victime ale viciilor, perversiunilor, crimelor sau înfometării. Natura ar fi redusă la elementele ei componente, aşezările şi peisajele ar fi pângărite, râurile ar fi poluate, suveranitatea statală ar fi pusă în pericol, capacitatea de a produce alimente şi materii prime ar fi distrusă."

Karl Polanyi (1886-1964),
The Great Transformation

Acest foarte recent documentar, "Obey", lansat în februarie 2013, creaţia regizorului britanic Temujin Doran, a fost realizat, în întregime, după metoda deja cunoscută, din filmări existente pe internet şi se bazează pe cartea "Death of the Liberal Class" a jurnalistului laureat Pulitzer, Chris Hedges, "schiţând ascensiunea statului-corporatist şi examinând viitorul obedienţei umane într-o lume a capitalismului neîngrădit, a globalizării, a inechităţilor zguduitoare şi a schimbărilor climatice", potrivit propriilor spuse ale autorului.

4 mar. 2013

Himera ştiinţei - Dogma ca metodă de (ne)cercetare ştiinţifică

"Deci, bănuiala mea este că Universul nu este doar mai straniu decât presupunem noi, ci mai straniu decât am putea presupune vreodată. Am citit şi am auzit despre multe încercări de a-l contabiliza sistematic, de la materialism şi teozofie, la sistemul creştin sau la cel filozofic al lui Kant şi întotdeauna am simţit că totul este prezentat mult prea simplist. Bănuiesc că există mai multe lucruri în ceruri şi pe Pământ, decât au fost dezbătute sau ar putea fi dezbătute în orice filozofie. Acesta este motivul pentru care, eu însumi, nu sunt adeptul nici unei filozofii şi cred că este scuza mea pentru a putea visa."

J.B.S. Haldane (1892-1964),
"Possible Worlds"

Prin intermediul acestei foarte recente şi elocvente prezentări, The Science Delusion, făcută de Rupert Sheldrake pe platforma TED, (Technology Entertainment and Design), aflată în proprietatea fundaţiei private non-profit Sapling Foundation, repun în discuţie o problemă extrem de gravă, mistica progresului social impulsionat de cercetarea ştiinţifică "obiectivă", care a devenit noua religie propovăduită de toţi susţinătorii ei entuziaşti şi, desigur, interesaţi material, din mediul ştiinţific şi mass media corporatistă.

28 feb. 2013

Principiul puterii: Partea a III-a - Apocalipsa

"Poate că nu mă manifest, fără echivoc, împotriva capitalismului, aşa cum o fac mulţi oameni, dar ceea ce nu-mi place absolut deloc este 'mercificarea' până şi a experienţelor personale, fapt care ne transformă pe toţi în actorii economiei de piaţă. Ironia perioadei de după războiul rece este că prăbuşirea comunismului a fost urmată de ascensiunea unei alte ideologii utopice. În Statele Unite şi Marea Britanie şi, în mai mică măsură, în celelalte ţări occidentale, un anumit tip de fundamentalism de piaţă a devenit ghidul filozofic. Colapsul puterii americane, aflat în curs de desfăşurare, este ca atare o consecinţă previzibilă."

John Nicholas Gray

Cu acest ultim film, The Power Principle: Part III - Apocalypse, am ajuns la finalul maratonului vizual al lui Scott Noble, ce reprezintă, per ansamblu, o analiză palpitantă, obiectivă şi extrem de elaborată a politicii externe practicată de plutocraţia imperială americană, în puţinele secole ale existenţei sale, pe care le-a compensat, însă, din plin, printr-o răspândire de o amploare fără precedent a jafului armat, ipocriziei şi violenţei în masă, îndreptate întotdeauna împotriva oricăror state care au încercat să se scuture de jugul colonialist milenar, sperând să se îndrepte spre firava rază de lumină a libertăţii, redefinind-o, în contextul planetar actual, ca pe o pură utopie.

23 feb. 2013

Principiul puterii: Partea a II-a - Propaganda

"Fără o anumită formă de cenzură, propaganda, în sensul cel mai strict al cuvântului, este imposibilă. Pentru a putea efectua o acţiune propagandistică, trebuie să se interpună o barieră între public şi evenimentul în cauză. Accesul la evenimentul real trebuie limitat, până când propagandistul creează un pseudo-eveniment, pe care-l consideră 'înţelept' şi dezirabil. Din moment ce persoanele care au acces direct pot înţelege greşit ceea ce văd şi nimeni altcineva nu mai poate interveni, ulterior, în această interpretare eronată, este vital să se decidă, anterior, în ce direcţie se poate privi şi la ce anume. Fiindcă noi nu analizăm şi apoi definim, ci mai întâi categorisim şi abia după aceea analizăm !"

Walter Lippmann,
Public Opinion, 1922

Epopeea The Power Principle, a regizorului amator Scott Noble, continuă cu partea a II-a, intitulată sugestiv, "Propaganda", ce demonstrează, prin interviuri pertinente şi imagini de arhivă, modul în care elitele corporatiste ale planetei folosesc "relaţiile publice" şi manipularea prin mass media pentru a modela "informaţia", astfel încât să corespundă propriilor scopuri de control social, extins şi de camuflare elaborată a practicilor politicii postbelice, subordonată total idealurilor neocolonialiste, fiind, totodată, o superbă argumentaţie a tuturor aserţiunilor formulate de mine, anterior, pe blog, privind continuitatea la conducerea societăţii umane a aceloraşi familii iresponsabile ale elitei.

16 feb. 2013

Dumnezeul lăuntric !

"Este mai mult decât benefic că cititorii au, acum, ocazia să aprecieze, prin propria lor experienţă, agonia fizicienilor acestei perioade, care au încercat să scoată ce era mai bun din teoria cuantică, nereuşind decât să o ia pe ocolite, cu feţele lor lungi şi triste, plângându-se înciudaţi că lunea, miercurea şi vinerea trebuiau să trateze lumina ca pe o undă, iar marţea, joia şi sâmbăta ca pe o particulă. Duminica n-au făcut decât să se roage !"

Banesh Hoffmann
fizician, (1906-1986)

Acum mai bine de un an, în postarea "Schimbarea de paradigmă s-a produs !", salutam cu entuziasm prăbuşirea a două mituri, care au fundamentat, prin teoria Universului mecanic a lui Newton şi teoria Universului relativist, a lui Einstein, secole de mistificare a aparatului propagandistic numit "ştiinţă", cu scopul, nedeclarat fireşte, de a ne rupe de textura holistică a realităţii, izolându-ne ireversibil într-o paradigmă a materiei şi, mai ales, a materialismului, care excludea, ca ridicolă şi desuetă, ideea conştiinţei umane, parte integrantă a celei divine.

12 feb. 2013

2012: Marea Tranziţie - Un nou început

"În ziua când lumea se va sfârşi, nimeni nu va fi de faţă, din simplul motiv că nimeni nu a fost de faţă atunci când a fost creată. E de-a dreptul scandalos ! Este scandalos că rasa umană chiar este capabilă, la modul colectiv, numai din ciudă, să grăbească sfârşitul lumii, prin toate mijloace posibile, numai ca să se poată bucura de spectacol."

Jean Baudrillard
(1929-2007)


În data de 15 noiembrie 2012 era lansat, pe internet, în Australia, acest film, 2012: Crossing Over - A New Beginning, al unui tânăr debutant, emigrantul de origine bosniacă, Amel Tresnjic, care probează acelaşi geniu ca al predecesorilor săi Scott Noble şi B.A. Brooks, realizând un documentar extraordinar folosind, conform spuselor proprii, o "imensă" echipă de filmare formată din el însuşi, în calitate de producător, scenarist, regizor şi editor de film.