Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea I şi a II-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Pentru a înţelege conflictul, trebuie să înţelegem ce anume înseamnă o relaţie, iar înţelegerea relaţiei nu depinde de amintiri, de obiceiuri, de ceea ce a fost sau de ceea ce va fi. Depinde de conştientizarea lipsită de alte opţiuni, în orice moment şi, dacă ar fi să analizăm mai profund, am vedea că prin conştientizare nu înţelegem, deloc, un proces cumulativ. Din momentul în care există o acumulare, există un punct de vedere de la care porneşte analiza şi acel punct de vedere este condiţionat; şi, ca atare, atunci când analizăm o relaţie dintr-un punct de vedere rigid, trebuie să existe durere, trebuie să existe conflict.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

„Beyond Myth and Tradition” reprezintă o serie de interviuri şi prelegeri ale lui Jiddu Krishnamurti, grupate în 12 episoade diferite, în 1997, de Krishnamurti Foundation of America, în regia cuplului Evelyn Blau şi Michael Mendizza, ca o introducere în învăţăturile marelui dascăl al omenirii, fiecare episod fiind axat pe un anumit aspect al vieţii şi societăţii umane, revelând, prin profunzimea discursului, în afara semnificaţiei mesajului în sine şi actualitatea de necontestat a problemelor abordate.

Astăzi, vă prezint primele două episoade ale acestei serii şi, înainte de toate, vă invit să studiaţi şi seria anterioară „The Nature of the Mind”, cu cele patru episoade grupate sub eticheta „Krishnamurti”(1, 2, 3, 4), desigur şi, de asemenea, fiindcă nu vreau să mă dezmint, îmi voi limita discursul la foarte puţine cuvinte, rezumându-mă doar la a vă traduce fragmente din interviuri sau prelegeri ale maestrului, pe cât posibil pe tematica abordată în episoadele postate.

Mesajul primului episod, axat pe problema conflictului, a fost rezumat, cumva, magistral, în următorul paragraf:

„Conflictul se manifestă între prezent şi mit. Pentru a înţelege unde vă situaţi, mitul, idealul, starea de auto proiectare în viitor, trebuie să înceteze cu desăvârşire. Acţiunea conflictului are propria sa energie, care este învrăjbitoare[…] Dar energia percepţiei şi a acţiunii este complet diferită. Şi acea energie este energia Creaţiei.”

Desigur că, astăzi, este mai evident ca oricând că natura noastră conflictuală pare să fi ajuns la apogeu, fiindcă nu ştiu să fi existat, în istorie, o dezbinare mai profundă a societăţii umane şi o mai accentuată izolare de spirit, din moment ce idealul în viaţă este reprezentat, pentru marea majoritate, numai de efemera avere materială.

De aceea consider că este necesară o aprofundare a fiecărui mesaj transmis prin episoadele seriei, care nu au posibilitatea de a aborda problematica, în sine, în întreaga ei complexitate.

În „First Dialogue in Rome, 1966”, Krishnamurti vorbea, astfel, despre conflict:

„Krishnamurti: Oare este posibil să găseşti un mod de a trăi, zilnic, care să fie liber, la modul profund şi radical şi, ca atare, revoluţionar ? Nu există decât o singură revoluţie pentru mine şi aceea este revoluţia religioasă. Celelalte nu sunt absolut deloc revoluţii; cea economică, socială, politică şi toate celelalte nu sunt deloc revoluţii. Există o singură revoluţie, care este revolta minţii religioase, nu ca o simplă reacţie, ci revolta acelei minţi care a descoperit o cale de a trăi, în care nu există contradicţii. Toate vieţile noastre sunt în contradicţie şi, ca atare, în conflict, fie conflictul născut de încercarea de a ne conforma, conflictul executantului, fie conflictul generat de influenţa socială. Fiinţele umane au trăit în această stare de conflict în întreaga istorie umană cunoscută. Orice ating ele se transformă în conflict, interior şi exterior. Fie că este un război între oameni, fie că viaţa unei fiinţe umane este un câmp de bătălie interior. Tot ceea ce am cunoscut n-a fost decât această bătălie constantă, nesfârşită, exterioară şi interioară.

Conflictul produce un anumit rezultat, prin impunerea voinţei, dar conflictul nu este niciodată creator. Este periculos chiar să folosim acest cuvânt; îl vom analiza ceva mai târziu. Pentru a trăi, pentru a înflori în bunătate, trebuie să existe pace, dar nu pacea economică, nu pacea dintre două războaie, nu pacea tratatelor negociate de politicieni, nu pacea despre care vorbeşte biserica sau pe care o predică religiile organizate, ci pacea pe care cineva o descoperă în sine, însuşi. Numai în pace putem înflori, ne putem dezvolta, putem funcţiona. Dar aceasta nu se poate stabili acolo unde există un conflict, de orice natură, conştient sau inconştient.

Oare este posibil să trăieşti o viaţă lipsită de conflicte, în lumea modernă, cu toate tensiunile, luptele, presiunile şi influenţele exercitate de structura socială ?

Întrebare: Cum poate cineva să evite acest conflict ?

Krishnamurti: Nu poţi evita conflictul. Trebuie să înţelegi natura conflictului, care este unul dintre cele mai grele lucruri de înţeles. Am încercat să evităm conflictul, aşa că ne-am refugiat în băutură, sex, biserică, religii organizate, activităţi sociale, distracţii superficiale – orice formă de evadare. Am tot încercat să evităm acest conflict, dar nu am fost capabili s-o facem. Însăşi evitarea, în sine, contribuie la conflict.

Întrebare: Ne puteţi spune ceva despre termenii conflictului ?

Krishnamurti: Vom ajunge şi acolo, domnule. Mai întâi, haideţi să înţelegem necesitatea de bază, fundamentală, radicală, a libertăţii şi a păcii. Nu ştim încă ce înseamnă. Putem observa, numai intelectual poate, necesitatea ca mintea, inima, întreaga structură a fiinţei umane să nu se afle în conflict, fiindcă atunci ar exista pace. Acea pace este, cu adevărat, o formă de comportament moral, fiindcă o minte care nu este în pace nu se poate comporta, nu poate avea relaţiile corespunzătoare; şi relaţia corespunzătoare se referă la comportament, conduită, virtute, morală şi toate celelalte. Dacă amândoi înţelegem necesitatea încheierii conflictului – fie şi numai declarativ, pentru moment – atunci putem trece mai departe; atunci putem începe să investigăm ce anume este conflictul, cum de ia fiinţă şi dacă este posibil să închei conflictul, amplificând sau insistând asupra unui anumit factor, care se numeşte voinţă.

[…] Putem observa, la exterior, războaiele, care sunt rezultatul presiunilor naţionaliste sau economice, al prejudecăţilor religioase şi personale. […] Poate că budismul n-a contribuit la războaie, cu excepţia preoţilor budişti actuali care şi-au dat foc, dar este total împotriva învăţăturilor lor. Li s-a spus să nu se atingă de politică, dar politica este noul alcool. Produce intoxicaţii, prin naţionalism. Putem observa factorii externi ce contribuie la starea de război – ideologiile exterioare; nu trebuie să-i analizăm pe toţi.

Apoi, mai există conflictul interior, care este mult mai complex. De ce există conflict în noi ? Să-l examinăm, fiindcă nu afirm că ar trebui să existe sau nu conflict. Să-l examinăm şi, pentru a-l examina, trebuie să gândim cu mare claritate, să observăm cu mare acuitate; trebuie să fim extrem de conştienţi atunci când examinăm natura globală şi semnificaţia conflictului. De ce există conflict ? Ce anume înţelegem prin semnificaţia acelui cuvânt, ‚luptă’ ? Examinăm semnificaţia cuvântului, nu ce anume produce conflictul. Când suntem, de fapt, pe deplin conştienţi de acest cuvânt ? Numai atunci când există durere; numai atunci când există contradicţie; numai atunci când ne este negată obţinerea plăcerii. Sunt conştient de conflict numai atunci când plăcerea, care decurge din împlinire, din ambiţie, în diferitele ei forme, este contracarată. Când plăcerea dată de ambiţie este frustrată, numai atunci sunt conştient de conflict, dar atât timp cât plăcerea dată de ambiţie este neîngrădită, nu percep nici un fel de conflict.

Există o plăcere a conformismului. Vreau să mă conformez societăţii, fiindcă mă plăteşte, îmi oferă un profit. Din motive de siguranţă, ca mod de trai, pentru a deveni faimos, pentru a fi cineva în societate, trebuie să mă conformez normelor, tiparelor stabilite de societate. Atât timp cât mă conformez lor, în totalitate, ceea ce-mi conferă o mare plăcere, nu există nici un conflict; dar există conflict atunci când există abateri de la acel conformism.

[…] Pentru a da peste necunoscut, trebuie să mă pot elibera de cunoscut. Trebuie să abordăm asta cu mare grijă, deci, haideţi să începem. Când suntem conştienţi de existenţa conflictului ? Când există durere fizică, devenim conştienţi; trebuie să facem ceva în privinţa asta. Dacă nu există durere, deloc, atunci mergem mai departe şi, de fapt, asta ne dorim: o viaţă în care să nu existe durere, deloc. Psihologic vorbind este o realitate.

Comentariu: Există ocazii în care oamenii fac ceva, chiar dacă există durere.

Krishnamurti: Ar putea exista asemenea cazuri, fiindcă suntem fideli unei anumite formule, anumitor credinţe, unui anumit concept vital şi se spune ‚Asta face parte din el.’

[…] Aspiraţiile tale, năzuinţele tale, pornirile tale, condiţionarea ta socială, religia – toate aceste te împing într-o anumită direcţie şi tu afirmi că ai de ales. Vedeţi domnule, eu contest toată această chestiune a alegerii. De ce ar trebui să aleg ? Dacă un om este liber, el nu are de ales. Nu există problema alegerii. Terminat ! De aceea am spus la început că, pentru a avea o discuţie serioasă, trebuie să examinăm libertatea şi pacea. Altminteri nu putem trece mai departe. Dacă afirmaţi că omul nu poate fi liber, niciodată, atunci vă blocaţi singur. […] A fi liber nu este o reacţie la ceva anume. Nu implică vreo naţionalitate, evident, deşi aţi putea avea un paşaport. Eu am unul indian, dar nu sunt nimic şi nici nu aparţin vreunei religii organizate, fiindcă religiile organizate sunt exact la fel ca orice corporaţie organizată, prin care nu-l pot afla pe Dumnezeu sau adevărul.

Pentru a le putea afla trebuie, mai întâi, să fiu liber. Asta implică, mai departe, să fiu liber de furie, gelozie, invidie, ambiţie, competitivitate, de dorinţa de a avea faimă, prestigiu – o negare totală a structurii sociale în care am apărut. Altminteri, nu sunt liber; altminteri, nu pot avea o relaţie corectă cu un alt om. Dacă noi doi dezbatem problema libertăţii şi dumneata spui: ‚Ei bine, rămân la condiţionarea mea specifică şi haideţi să dezbatem libertatea !’, atunci este complet inutil.

Conflictul este o conştientizare a frustrării, a blocării, a durerii, a competitivităţii, o conştientizare a importanţei de a avea propriile tale ocupaţii sau de a avea o activitate organizată ca o religie sau de a fi identificat drept comunist ş.a.m.d.

Cred că omul nu a solicitat niciodată libertatea, libertatea absolută. Ne dorim o libertate parţială – libertate parţială fiind eliberarea de orice provoacă durere, orice suferinţă psihologică. De aşa ceva îmi doresc să mă eliberez, să mă separ sau să mă izolez, în zeci de alte forme. Întrebarea fundamentală este, dacă mă pot repeta, dacă este posibil să trăieşti fără conflicte, fără războaie, ca forme externe şi, intern, fără a fi într-o luptă cu mine însumi, cu soţia mea, cu copii mei, cu societatea, cu vecinii. Dacă există conflict, acesta denaturează mintea, conştient sau inconştient; şi o minte denaturată, fie că se află în vârf de deal sau într-o mănăstire, tot o minte denaturată rămâne. Poate rămâne fidelă propriei imagini, dar aceasta nu va reprezenta realitatea.

[…] Ce înseamnă conflict ? Am acceptat conflictul ca mod de viaţă. Au existat circa 1.500 de războaie în ultimii 5.500 de ani, câte unul la fiecare trei ani şi jumătate. Am acceptat războiul ca pe un mod de trai. În noi înşine există o bătălie perpetuă: ‚trebuie’ şi ‚nu trebuie’, ‚ar trebui’ şi ‚n-ar trebui’. Trăim într-un nesfârşit coridor al dualismului. Nu că n-ar exista dualitate. Există femeia şi bărbatul; există întunericul şi lumina. Faptic vorbind nu există contradicţie, dar noi am creat o contradicţie psihologică. De ce există acest conflict al dualităţii ? ‚Trebuie’ şi ‚nu trebuie’, ‚ar trebui’ şi ‚n-ar trebui’ ? De ce nu înţelegem asta ? Fiindcă nu ştim că ne aflăm în conflict, Nu ştim şi nici nu spunem: ‚Trebuie să găsesc o cale de a ieşi din asta, complet !’ N-am spus niciodată: ‚Trebuie să mă eliberez total de conflict !’ Am acceptat modul burghez de a trăi, care este conflictual […]. L-am acceptat ! Dacă nu l-am fi acceptat, am fi avut şi mai multe necazuri, am fi avut necazuri infinite.

[…] Întreaga noastră etică, întreaga noastră virtute, toate relaţiile noastre se bazează pe plăcere. Să descoperi asta este o lovitură teribilă. Nu este un simplu cuvânt. Relaţia cu soţia mea, cu societatea, cu Dumnezeu, cu valorile mele, cu virtutea mea, toate se bazează pe asta. Nu sunt cinic, ci, pur şi simplu, enunţ un fapt. Acolo unde există plăcere, există şi durere. Sunt prins în asta şi în asta constă conflictul. Inerentă în plăcere este durerea. Aceasta este originea conflictului !”

Ori de câte ori intru în contact cu abordarea sofisticată a tematicii naturii umane, practicată de maestrul Krishnamurti, trebuie să recunosc că mă simt la fel de debusolat ca toţi interlocutorii săi, din decursul timpului, reuşind să urmăresc cu dificultate meandrele raţionamentului său unic, care, într-un final, ajunge totuşi să clarifice enigma, rezumând totul în concepte simple, pe care se pare că nu mai suntem capabili să le percepem fără îndrumarea unui dascăl, datorită pervertirii gândirii şi limbajului uman, în mii de ani de expunere la o propagandă insidioasă, menită să ne mascheze statutul de sclavi.

„Unul dintre cele mai curioase lucruri, privind structura psihicului nostru, este că toţi aşteptăm să ni se spună ceva, fiindcă suntem rezultatul unei propagande de zece mii de ani. Vrem să ne fie confirmată judecata şi să fie coroborată cu o alta, în timp ce a pune o întrebare, înseamnă să ţi-o pui ţie, în primul rând. Ceea ce spun are prea puţină valoare. Veţi uita asta imediat ce veţi închide această carte sau vă veţi aminti şi veţi repeta anumite fraze sau veţi compara ce aţi citit aici cu vreo altă carte – dar nu vă veţi confrunta cu propria viaţă. Şi asta e tot ce contează – viaţa ta, tu însuţi, meschinăria, superficialitatea, brutalitatea, violenţa, lăcomia, ambiţia ta, agonia ta zilnică şi suferinţa ta nesfârşită – pe toate acestea trebuie să le înţelegi şi nimeni de pe Pământ sau din ceruri nu te va salva de ele, ci numai tu însuţi.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

Freedom from the Known, 121

Beyond Myth and Tradition(1) ... link2

Beyond Myth and Tradition(2) ... link2