31 mai 2015

Fenomenul finlandez

„Toate ambiţiile globaliste se bazează pe o definiţie a productivităţii şi a traiului bun care este atât de departe de realitatea umană curentă, încât eu sunt convins că este eronată şi că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu mine, dacă ar putea percepe o alternativă. Am putea fi capabili să observăm că, dacă am acorda din nou atenţie filozofiei, care conferă o semnificaţie reală exact acelor lucruri care şi posedă aşa ceva – familii, prieteni, trecerea anotimpurilor, natură, simple ceremonii şi ritualuri, curiozitate, generozitate, compasiune şi ajutorarea altor oameni, independenţă decentă şi viaţă privată, toate lucrurile gratuite sau ieftine în baza cărora sunt clădite familiile reale, prieteniile reale şi comunităţile reale – atunci am fi atât de autonomi, încât nu am mai avea nevoie de siguranţa ‚materială’ care îi preocupă atât de mult pe experţii noştri internaţionali.”

John Taylor Gatto,
Dumbing Us Down:
The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling

Un documentar lansat în primăvara lui 2011, în regia lui Bob Compton, încerca, aşa cum sugerează şi numele, „The Finland Phenomenon: Inside the World's Most Surprising School System”, să pătrundă, prin analiza pertinentă efectuată de dr. Tony Wagner, cercetător al Universităţii Harvard, în intimitatea celui mai performant sistem educaţional din lume, pe care nu-l regăsim pe teritoriul vreunei mari puteri actuale, ci într-o ţară mică şi deloc influentă în arena politică internaţională, dar care este condusă de oameni suficient de lucizi încât să recunoască şi să valorifice la maxim cea mai importantă resursă a unui popor: potenţialul creator al propriilor copii.