Ridicarea vălului

"Lifting the Veil este un film apărut cu mare întârziere, care expune, puternic şi definitiv, ipocrizia mortală a politicii interne şi externe a SUA, în secolul XXI, chiar dacă imprimă spectatorului un sentiment al urgenţei extreme şi al unei speranţe actuale, de a determina schimbări sistemice, reale, în timpul care i-a mai rămas la dispoziţie omenirii, pe această planetă. Priviţi acest film !"

Larry Pinkney,

Editorialist şi membru al Comitetului

"The Black Commentator"

Ultima creaţie Metanoia şi Scott Noble, Lifting the Veil, subintitulat "Barack Obama şi eşecul democraţiei capitaliste", este un film din 2011, care explorează rolul istoric al Partidului Democrat, de "cimitir al mişcărilor sociale", masiva influenţă a mediului financiar-corporatist asupra procesului electoral, absurdele diferenţe de avere din SUA, continuitatea şi chiar escaladarea politicilor neo-conservatoare sub administraţia Obama, insuficienta influenţă a procesului votării, privit ca o cale de reformare socială şi diferite concepţii privind însăşi "democraţia".

Aşa cum avertizează, încă de la început, documentarul conţine interviuri originale cu personalităţi ca Noam Chomsky, Michael Parenti, Michael Albert, John Stauber (PR Watch), Sharon Smith (istoric), William I. Robinson (editor, Critical Globalization Studies), Morris Berman (scriitor, Dark Ages America) şi faimosul membru al partidului "Panterelor Negre", Larry Pinkney.

În acelaşi sens, sunt incluse, inspirat, în scenariu interviuri sau prezentări neoriginale, ale unei alte suite de personalităţi: Michael Hudson, Paul Craig Roberts, Ted Rall, Richard Wolff, Glen Ford, Lewis Black, Glenn Greenwald, George Carlin, Gerald Celente, Chris Hedges, John Pilger, Bernie Sanders, Sheldon Wollin and Martin Luther King.

În ceva mai puţin de două ore, documentaristul Scott Noble eviscerează mitul "visului american", lăsând la vedere rânjetul scheletic al lăcomiei iresponsabile pe care s-a fundamentat în timp, prin intermediul uneia dintre cele mai bune compilaţii pe care am văzut-o până acum, ce demască corupţia care a demolat comunitatea americană şi a ruinat vieţile a miliarde de oameni de pe întreg globul.

Filmul "ridică vălul" minciunii, înscriind, fără îndoială, o contribuţie majoră în lista documentarelor politice, având meritul de a permite oricui să tragă concluzii juste, plecând de la neiniţiaţi şi până la cunoscătorii intimităţii structurale a guvernării americane, acoperind toate problemele abordate, clar şi succint, cu o nuanţă de umor amar uneori, începând de la deschiderea firului narativ şi terminând cu tulburătorul discurs, conclusiv, al curajosului corespondent de război, Chris Hedges.

Ca o palmă dată comodităţii multora dintre noi, voi face eu însumi o dezvăluire, pentru fidelii blogului care nu au realizat, poate, cine se ascunde în spatele unei denumiri pretenţioase "Metanoia" şi a titlului de regizor, al lui Scott Noble şi o voi face citând propriile sale cuvinte:

"Este un film pe care l-am încropit în timpul meu liber, din ultima lună. L-am denumit 'Ridicarea vălului' sau 'Barack Obama şi eşecul democraţiei capitaliste'.

Titlul este traducerea literală a cuvântului 'apocalipsă' (revelaţie). Nu sunt tocmai un partizan al profeţiilor mistice, dar îmi place ideea unei 'treziri globale', ca un concept opus celui de conflagraţie globală.

Am avut intenţia iniţială de a-l realiza ca pe un scurt-metraj, dar crimele administraţiei Obama sunt atât de vaste, încât m-am decis să-i acord un cadru de lungime completă.

Filmul este în parte documentar, în parte divertisment informaţional video-muzical şi include atât interviuri originale cât şi altele mai vechi. Nu face parte din seria mea 'oficială' de documentare, aşa că am creat o nouă secţiune pe website intitulată 'compilaţii".

Cu alte cuvinte, deşi nu ştiu dacă mai e necesar să subliniez, Scott Noble nu este decât un amator genial, care-şi dedică timpul liber "trezirii globale", confirmând ceea ce am afirmat în articolul trecut, că adevărata informaţie a existat dintotdeauna şi singurul obstacol, care i-a împiedicat pe unii s-o perceapă, nu a fost decât propria lor comoditate, ce i-a determinat să lase mass media corporatistă să "gândească" în locul lor.

Documentarul dă, de asemenea, un răspuns competent şi mai mult decât cuprinzător comentariului făcut de cineva pe blog, care nu vedea drept cadru potrivit unei "economii a fericirii" decât "bunul şi bătrânul comunism" şi căruia i-am răspuns, pe scurt, că noţiunea este lipsită de sens, în cazul unei societăţi echitabile - neapărat necesară supravieţuirii rasei umane - despuiată însă de ideologia marxistă.

În aceeaşi ordine de idei, filmul demontează un alt concept ideologic găunos, a cărui simplă menţionare iresponsabilă - fiindcă e prezent în vocabularul tuturor - îmi provoacă deja alergie: "democraţie".

Nu voi relua argumentaţia pe care am dezvoltat-o în alte articole postate, ci voi lăsa de această dată filmul să vorbească în locul meu, fiindcă reuşeşte să demonstreze, cu o claritate incontestabilă, absurditatea conceptului în sine.

Fiindcă nimic nu este nou sub soare în conspiraţiile murdare ale ocultei mondiale, gândindu-ne la recenta "Lege Patriotică" a criminalului stupid Bush şi fiindcă am pomenit numele lui Larry Pinkney, trebuie amintită persecutarea sa de către FBI, în era COINTELPRO, pentru credinţa sa nestrămutată, că toate rasele ar trebui să se unească în lupta contra claselor conducătoare.

Dosarul său FBI, menţiona:

"Pinkney este potenţial periculos, datorită abilităţii sale demonstrate de a unifica negrii şi albii. Asociaţii săi sunt negri, albi şi chinezi. Trebuie acordată o atenţie specială neutralizării sale."

El a sfârşit în închisoare, în baza unor acuzaţii false şi rămâne singurul american care şi-a susţinut singur cauza, cu mare succes, în faţa ONU, folosindu-se de prevederile Pactului Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

COINTELPRO a fost un acronim pentru Counter Intelligence Program (Program de Contra Spionaj) definind o serie de operaţiuni sub acoperire, adesea ilegale, ale FBI, desfăşurate în perioada 1956-1971, ce cuprindeau supravegheri, infiltrări, discreditări şi blocări ale organizaţiilor politice incomode interne, ce fuseseră iniţiate printr-o directivă personală a lui J. Edgar Hoover, care prevedea expres: "expunerea, perturbarea, dezinformarea, discreditarea sau, în ultimă instanţă, neutralizarea activităţilor acestor mişcări şi a liderilor lor".

Tacticile COINTELPRO au inclus mai concret: discreditarea ţintelor prin acţiuni de război psihologic, plantarea de rapoarte false în mass media, bârfe răspândite prin scrisori false, hărţuiri, încarcerări ilegale, violenţă şi asasinate.

Deşi programul s-a desfăşurat în perioada menţionată, FBI a condus acţiuni sub acoperire împotriva organizaţiilor politice interne încă de la înfiinţarea sa din 1908, motivaţia invocată făcând cinste limbajului forestier cretin cu care sunteţi deja familiarizaţi: "protejarea securităţii naţionale (prin lichidarea naţiunii însăşi, dacă altfel nu se poate), prevenirea violenţei şi menţinerea ordinii politice şi sociale existente".

Înregistrările FBI demonstrează că în ţara "libertăţii absolute", cum încă o mai percep mulţi naivi, 85% din resursele COINTELPRO au fost direcţionate contra organizaţiilor comuniste, socialiste, mişcărilor pentru drepturi civile, grupurilor naţionaliste ale oamenilor de culoare, organizaţiilor studenţeşti de stânga, tuturor grupurilor ce protestau contra războiului, mişcărilor de emancipare a femeii, grupurilor ce militau pentru independenţa Puerto Rico, Irlandei sau Cubei ş.a., doar 15% fiind destinate unor organizaţii cu adevărat subversive, precum Ku Klux Klan.

Filmul poate fi considerat că şi-a atins ţelul asumat, revelând sistematic viclenia politică, demonstrată în procesul electoral, discursurile insipide ale lui Obama subliniind, dacă mai aveaţi cumva dubii, că aceşti nemernici cunosc cu exactitate problemele care ne dor: energii regenerabile, "criza" alimentară mondială, pace, re-reglementarea domeniului bancar etc. şi că, o dată aleşi, nu fac decât să ne sfideze de la înălţimea poziţiei proaspăt obţinute.

În 2008, priveam uimit lumea din jur, care se entuziasma de succesul acestei mascote de culoare, fără să-i remarce impostura ce era evidenţiată destul de clar:

- cu o avere declarată de 1,3 milioane de dolari, Obama nu putea fi în nici un caz "negru", culoarea tegumentului său fiind o simplă eroare a naturii, fiindcă nu văd cum ar fi putut fi el la curent cu suferinţele populaţiei de culoare;

- numele vehiculate, ca aparţinând anturajului său intim de campanie, cuprindeau şi un personaj la fel de sinistru ca Henry Kissinger, pe Zbigniew Kazimierz Brzezinski, un mason de frunte, membru de vârf al Round Table Network şi, deci, implicit, al: Council of Foreign Relations (CFR), Bilderberg Group (BG), Royal Institute of International Affairs (RIIA), The Club of Rome şi The Trilateral Commission (TC), plus multe alte personaje aparţinând finanţei mondiale (mai bine zis cercurilor sioniste), ce se dovediseră a fi artizanii crizei mondiale.

În plus, ca şi în cazul lui George Bush Sr., analiza mediului în care activase anterior propulsării pe post de "morcov populist" destinat menţinerii entuziasmului "măgăruşului electoral", în Business International Corporation, ar fi trebuit să ridice multe semne de întrebare chiar şi unui neavizat.

Business International Corporation (BI), fondată în 1953 de Eldridge Haynes şi fiul său Elliott Haynes, avea drept scop declarat asistarea marilor corporaţii transnaţionale în afacerile efectuate peste hotare, prin birourile regionale de la Viena (pentru Europa de Est şi URSS) şi Hong Kong (pentru zona Asia-Pacific) sau prin birourile deschise în ţări unice, cheie, ca cele din Roma sau Tokyo ş.a.m.d.

În 1986, Business International a fost achiziţionată de The Economist Group din Londra şi a fuzionat, într-un final, cu The Economist Intelligence Unit, devenind în timp principala sursă de informaţii în afacerismul global, având funcţii de cercetare şi consiliere, chiar şi la nivel guvernamental.

Dar lucrul cel mai important şi definitoriu, în afară de esenţa sa corporatistă, este identificarea organizaţiei,, încă din 1977, ca fiind o firmă de acoperire a CIA, fapt relatat într-un articol din New York Times, în care co-fondatorul companiei a recunoscut că "Eldridge Haynes a furnizat acoperire pentru cel puţin patru ofiţeri operativi ai CIA", dovezi suplimentare fiind furnizate de articolul din Lobster Magazine, din 1987.

Să fim uimiţi oare ?

Desigur că da, dacă uităm exemplul ilustru al unui predecesor al său, George Bush Sr., fiul fascistului Prescott Bush, care este nominalizat într-un raport al aceluiaşi J. Edgar Hoover, ca fiind ofiţer operativ CIA încă de la absolvirea facultăţii şi nu din 1976, când a fost numit director; mai mult decât atât, ca "patron" al unei corporaţii petroliere fantomă, proprietatea CIA, Zapata Petroleum, a fost implicat în finanţarea şi organizarea asasinării lui John F. Kennedy, împreună cu "Tricky Dick", Richard Nixon.

George Bush Sr. este şi deţinătorul unui record personal absolut, chiar dacă nu este recunoscut oficial: trei mandate prezidenţiale, fiindcă forma avansată de Alzheimer de care suferea Ronald Reagan şi care a fost ascunsă marelui public, l-a transformat pe vicepreşedintele său în conducătorul efectiv al ţării.

Ar fi eronat să presupunem, că trecutul asasin este o garanţie a succesului electoral, în campaniile prezidenţiale desfăşurate în imperiul-zombi, cum plastic este denumit de Ted Rall ?

Vă las vouă plăcerea răspunsului şi, în timp ce meditaţi, poate vă veţi vindeca definitiv de iluzia "realităţii" procesului electoral, într-o cursă în care sunt implicate jocuri de miliarde de dolari şi care nu pot fi lăsate la bunul plac al unor partide de faţadă sau al unui electorat mai mult sau mai puţin placid, filmul venind, de altfel, cu o sugestie vizuală puternică, ce indică destinaţia finală a buletinelor de vot: nu comisia de numărare, ci tocătorul.

Nu este cazul, însă, să vă judecaţi prea aspru, fiindcă în marea bufonerie a "alegerilor" aveţi privilegiul de a fi colegii unor nume ilustre, pe care le veţi recunoaşte pe ecran, susţinând acea tâmpenie corporatistă a responsabilităţii procesului de votare: Leonardo DiCaprio, Will Smith, Harrison Ford.

Procesul de anihilare, prin absorbţie, a mişcărilor populiste americane, de către Partidul Democrat, arată din nou lipsa de imaginaţie a ocultei mondiale, care aplică la infinit aceleaşi procedee, ce s-au dovedit a fi eficiente, corespondentul autohton fiind ilustrat de carierele politice ale unor nulităţi ca Ciorbea sau Mitrea, ridicaţi din rândurile mişcării sindicale.

Un documentar atât de pertinent, ca cel de faţă, este un cert pas înainte pe drumul eliberării de tirania statală - o abstracţiune lipsită de conţinut, ce ascunde puterea nobiliar-corporatistă reală - drum ce ne va conduce poate, cât de curând, la o societate ideală, în care nici nu ar trebui să mai existe graniţe politice, ci poate doar unele virtuale, necesare definirii şi prezervării identităţii cultural-naţionale, fiindcă ar trebui să recunoaştem, onest, că populaţia acestei planete a supravieţuit scurgerii inexorabile a timpului nu prin omogenitate, ci prin diversitate rasială.

"Noble este creatorul strălucit al noii generaţii de filme - analiză incisivă, imagine şi muzică captivantă, reportaj independent şi neînfricat şi cumularea celor mai bune informaţii existente, într-un film gratuit, puternic şi educaţional - totul pe baza unui buget insignifiant. Filmul său educă şi informează, ajutând la clădirea mişcărilor necesare unor schimbări reale şi radicale. Filmul lui Noble este dedicat democraţiei, aprinzând flăcările unei revoluţii populare, non-violente."

John Stauber,

Fondator al PR Watch

Lifting the Veil