12 apr. 2013

Mintea extinsă - Dovezi experimentale recente

„Sunt interesat, într-un anume sens, de recuperarea semnificaţiei expresiei de ‚natură vie’. În întreaga mea operă sunt impulsionat de dorinţa de a încerca să combat viziunea mecanicistă asupra naturii, ca fiind inertă şi moartă, o viziune care obligă întreaga noastră cunoaştere asupra naturii să apeleze la o metaforă mecanică. Aceasta este o metaforă extrem de antropocentrică. Numai oamenilor le plac maşinile. Deci, analizând natura în acest mod, proiectăm un aspect singular al activităţii umane asupra întregii naturi. Este un punct de vedere extrem de limitativ şi unul care poate produce numai alienare. Încă de la început, de când am publicat prima mea carte, ‚A New Science of Life’, ţelul meu a fost de a încerca să descopăr o imagine mult mai amplă sau o paradigmă ştiinţifică neconstrânsă de o viziune inertă, mecanicistă asupra Universului.”

Rupert Sheldrake, biochimist
Director Academic al „Learning and Thinking Program”
la The Graduate Institute din Bethany, Connecticut

În septembrie 2008, vechiul prieten al acestui blog, biologul Rupert Sheldrake, beneficia de serviciile mai puţin restrictive ale platformei de popularizare a ştiinţei, Google Tech Talk (EngEDU), ţinând această conferinţă „The Extended Mind - Recent Experimental Evidence”, în cadrul căreia a prezentat, aşa cum sugerează şi numele, ultimele sale dovezi experimentale din domeniul naturii minţii umane, al manifestărilor telepatice umane sau din regnul animal, care vin să confirme teoria sa principală, holistică, a câmpurilor morfice, responsabile de auto structurarea şi organizarea sistemelor vii, deci şi a Universului, în propria sa concepţie.

Dacă în ciclul de filme dedicate tot naturii minţii umane, în viziunea lui Jiddu Krishnamurti, Rupert Sheldrake era doar unul dintre protagonişti, la începutul lunii trecute publicam o postare dedicată lui, în exclusivitate, prilejuită de o mini conferinţă mult mai recentă, din luna ianuarie a acestui an, ţinută în cadrul TEDx.

Mantra celor de la TED Talks, „idei care merită a fi împărtăşite”, a fost făcută de râs, în parte tocmai din cauza prezentării amintite, organizatorii fiind acuzaţi de practicarea cenzurii, atât de către Rupert Sheldrake, cât şi de jurnalistul şi scriitorul Graham Hancock.

Prezentările ambilor vorbitori au fost categorisite drept „provocatoare”, din cauza acuzaţiilor explicite ale lui Sheldrake de practicare dogmatică a „pseudoştiinţei”, cu referire la închistata comunitate academică mondială şi, în egală măsură, datorită folosirii de către Hancock a termenului de „război împotriva conştiinţei umane”, cu referire la legislaţia despotică globală, impusă la iniţiativa guvernului fascist american, de a împiedica omenirea să acceseze stări superioare ale conştiinţei prin intermediul principiilor şamanice şi al uzului de substanţe psiho–active, de genul ayahuasca.

Prezentările ambelor personalităţi, care au avut loc la sediul TEDx Whitechapel, din estul Londrei, au fost retrase de pe canalul dedicat, corespunzător, de pe Youtube.

În urma protestelor celor vizaţi, dar şi a multor spectatori TEDx, clipurile au fost reintroduse pe net, dar nu pe canalul principal, ci „la colţul obraznicilor” cum l-a descris Hancock.

Atât Hancock cât şi Sheldrake au făcut presiuni pentru ca fantomaticul consiliu ştiinţific, care confirmă legitimitatea vorbitorilor TEDx, să fie revelat, solicitare respinsă de TED, cu o justificare niţeluş cam cretină, citez: „membrii consiliului sunt voluntari neplătiţi”.

Din logica contorsionată a fundaţiei private non-profit „Sapling Foundation”, se poate trage concluzia că, dacă eşti voluntar şi neplătit, poţi cenzura sau repudia în linişte orice manifestare ştiinţifică, fără a fi obligat să-ţi declini calificările academice sau să renunţi la un anonimat foarte confortabil.

De altfel, termenul de „non-profit”, menţionat mai sus, pare a fi extrem de elastic, fiindcă în ultimele luni s-au lansat acuzaţii tot mai vehemente, care critică integritatea de faţadă a unei organizaţii ce vinde audienţei pe mii de lire sterline dreptul de a viziona prezentările, în timp ce vorbitorii nu primesc nici un sfanţ.

Ba chiar mai mult decât atât, în goana sa după profit, fundaţia a decis în 2009 să vândă licenţe TED oricărei persoane din lume, cu buzunarele suficient de adânci, pentru a organiza aceste aşa-zise conferinţe „TEDx”.

Fără a fi o păcăleală, la începutul lunii, oficialii chiar au retras licenţa acordată organizatorilor TEDx West Hollywood, tot în baza acuzaţiilor penibile de „pseudoştiinţă”, fiindcă unele dintre temele prezentate s-au referit la realitatea manifestării percepţiei extrasenzoriale.

Graham Hancock a afirmat:

„Cred că totul se reduce la dorinţa de a controla, mai degrabă, cultura populară, în loc ca oamenii să fie lăsaţi să decidă independent. Dilema în care organizatorii TED se află, momentan, este că, fiind o corporaţie, nu au dorit ca firma lor să fie asociată cu aceste prezentări, pe care le-au exilat, sub licenţa TEDx, pe un canal Youtube. Dar, atunci când au realizat că nu se potrivesc mentalităţii corporatiste, şi-au rezervat dreptul de a le elimina.”

Fiindcă nu-mi place să mă repet, în ceea ce priveşte baza teoretică a prezentării video, câmpurile morfice, voi cita explicaţia pe care am oferit-o într-o altă postare, mai veche, „Matricea vie - Ştiinţa vindecării”:

„Rupert Sheldrake, unul dintre savanţii intervievaţi, este un binecunoscut biochimist britanic, absolvent al Universităţii Cambridge, ce a efectuat cercetări extinse în domeniul parapsihologiei, fiind însă celebru pentru teoria câmpurilor morfogenetice sau morfice, ce stau la baza funcţionării tuturor sistemelor vii.

Deşi este tratată cu ostilitate de comunitatea ştiinţifică, teoria lui Sheldrake a fost dovedită printr-o serie de experimente deosebite, care revelau transmiterea de informaţii la diverse generaţii de şoareci de laborator, prin intermediul acestor câmpuri, datorită unui fenomen de rezonanţă morfogenetică, un gen de feedback ce afectează un întreg grup de fiinţe.

Sheldrake defineşte câmpul său morfogenetic ca pe o bază de date universală, aflată atât la dispoziţia fiinţelor vii, cât şi a formelor abstracte, mentale, accesul concomitent la aceste înregistrări putând explica, pe de altă parte, multe cazuri de inventatori ce au dezvoltat soluţii tehnice aproape identice, în condiţiile unei izolări geografice de necontestat.

Ca mod de transmisie şi partajare a unor tipare informaţionale şi arhetipuri, ce a fost cumva acceptat în mod tacit, teoria lui Sheldrake seamănă izbitor cu cea a inconştientului colectiv imaginată de psihiatrul Carl Jung, teorii pe care britanicul le consideră complementare, câmpurile morfice conţinând suficiente informaţii pentru a modela, în cazul unei fiinţe vii, forma fizică, comportamentul individual şi cel coordonat, de grup, în cazul fiinţelor sociabile.

El admite, de asemenea, similaritatea cu noţiunea de arhivă akashică - un termen vedic ce desemnează o bibliotecă a tuturor experienţelor şi memoriilor înregistrate de fiinţele umane în cursul vieţii fizice - care a fost popularizat, în cadrul culturii occidentale, de teozofi celebri ca Helena Petrovna Blavatsky sau Rudolf Steiner.

Indiferent de denumirea utilizată, conceptul unui câmp informaţional universal ar putea fi singura explicaţie validă pentru multe fenomene ce dovedesc localizarea extracorporală a memoriei fiinţei umane, iar pentru partizanii lui Nassim Haramein, pe care mă văd nevoit să-l reamintesc, evoluţia psihică a fiinţelor umane poate fi explicată prin deplasarea spaţială şi temporală a sistemului solar către zone mult mai dense din punct de vedere informaţional, cu care am putut intra astfel în rezonanţă.”

Corespondentul senzaţiei de a fi privit, în artele marţiale, pomenit în cadrul prezentării, se referă, de fapt, la un concept destul de greu de digerat de occidentali, „haragei”, folosit de niponi şi în contextul intercomunicării personale.

Ōsensei Morihei Ueshiba
Pe scurt, haragei oferă unui maestru al artelor marţiale posibilitatea de a percepe ameninţări indirecte şi de a anticipa mişcările oponentului, chiar dacă acesta nu se află în câmpul vizual.

Termenul de „hara” s-ar putea traduce grosier prin stomac, dar, în contextul filozofiei marţiale nipone şi al filozofiei hinduse, el ar corespunde, mai degrabă, celei de-a treia chakre (roată, cerc în limba sanscrită), „manipura”, sediul sinelui propriu, situată cam la 2 cm sub ombilic, despre care se spune că determină aşa-zisul „câmp de control-semnalizare”, cu un diametru de circa 2 metri, responsabil de semnalizarea apropierii unei persoane fără a o vedea.

Aşa cum am constatat şi cu alte ocazii şi chiar şi în conversaţiile cu Krishnamurti, Sheldrake preferă să se exprime eufemistic şi să evite aşa-numitele teorii ale conspiraţiei, deşi, pentru un avizat, pare să se refere destul de explicit la ele.

Nimic de condamnat în asta, mai ales când eşti contestat de comunitatea ştiinţifică corporatistă şi eşti supus atacurilor perverse ale unor nulităţi, super mediatizate, plătite pentru a sufoca deviaţiile de la paradigma ştiinţifică actuală, cum ar fi Richard Wiseman, Richard Dawkins, James Randi, Michael Shermer şi mulţi alţii, din păcate.

În acest context, Sheldrake pare să nu observe faptul, sugerat indirect şi de întrebarea pusă de unul dintre studenţi, către final („Dacă nu cumva rolul mass media este de a genera numai intuiţii comune ?”), că folosirea câmpurilor morfice prin mass media, mai ales în cadrul unor ceremonii în masă, nu poate face parte decât din strategia de manipulare globală, deşi remarcă neutru, cumva, că nu se fac deloc investigaţii, în acest sens.

Tot el sugerează, la fel de delicat şi echidistant, că, în pofida albiei pusă pe capul cunoaşterii în epocile denumite, tupeist, ale „renaşterii” sau ale „iluminismului”, dominate de teoriile unui Kepler sau ale unui Descartes, sub pretextul eliminării superstiţiilor şi a bigotismului, tocmai tehnologiile moderne îşi trădează stăpânii, revelând, la fel ca şi fizica cuantică, tocmai laturile spirituale pe care s-au chinuit să le pitească sub preş atât de bine, vreme de mii de ani.

În privinţa lui National Enquirer, nu ştiu dacă Sheldrake dă dovadă de naivitate sau tot de diplomaţie, fiindcă subliniază numai efectul malefic al prezentării aparent partizane, dar caricaturale în fond, a fenomenului telepatic, fără a sublinia dacă este o atitudine voluntară sau nu şi, de aceea, mă văd nevoit să vă reamintesc că am documentat relaţia directă dintre această fiţuică abjectă şi divizia de război psihologic a CIA şi Mafia, într-o postare anterioară, „Ziua dinaintea dezvăluirii - actualitatea fenomenului OZN”.

Până la urmă, în această epocă murdară a capitalismului, în care profitul este urmărit cu orice preţ, tocmai sumele imense cheltuite arată că nu poate exista decât o singură motivaţie pentru ferocitatea şi consecvenţa cu care sistemul atacă aceste informaţii, apelând la tot felul de măscărici din mass media şi mediul academic corporatist, pentru a le discredita şi anume că, prin ele, te apropii mult prea mult de domenii care sunt o ameninţare reală pentru sistem, fiindcă, în aceeaşi ordine de idei şi aşa zisele „reviste de specialitate” - la fel ca şi oficiile pentru invenţii şi mărci - funcţionează, de fapt, tot numai ca cenzori oficiali.

„O posibilă abordare a acestei ‚imagini mai ample’ este ideea că întregul Univers este un organism viu. Teoria Big Bang-ului descrie originea Universului plecând de la o minusculă şi insignifiantă unitate primară. Universul a continuat, mai apoi, să se extindă şi să se dezvolte şi noi forme şi structuri au apărut în interiorul lui. Această teorie pare să descrie mai mult un organism viu, decât o simplă maşină. Vechea mentalitate a Pământului mort a făcut loc conceptului Gaia, personificarea unui Pământ viu. Vechea idee a unui Univers lipsit de creativitate a cedat teren în faţa noii idei, a unei evoluţii creative; iniţial în cadrul regnului viu, prin Darwin, iar actualmente prin considerarea întregului Univers ca fiind în plină evoluţie creatoare. Deci, dacă întreg Universul este viu, dacă Universul se aseamănă unui organism imens, atunci tot ceea ce se află în interiorul lui ar fi mult mai bine înţeles, dacă ar fi tratat tot ca un organism şi nu ca o maşină.”

Rupert Sheldrake



3 comentarii:

  1. Nu are legatura neaparat cu documentarul dar...de curand s-a terminat serialul Spartacus care l-am urmarit cu placere si este de remarcat cum a luptat pentru libertate refuzand sa fie un sclav al celor cu bani si putere(ceea ce suntem si noi azi doar ca sunt alte timpuri si altfel de sclavie) si cred ca ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti sa ne trezim si sa facem ceva,sa luptam pentru libertatea noastra.Nu ca atunci deoarece erau alte vremuri dar prin orice mijloace este posibil.Multumim pt munca depusa si speram la un viitor mai bun

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumiri pentru munca si efortul prestat.

    RăspundețiȘtergere

Deși, inițial, am activat această fereastră numai din considerente anti spam, mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Tot ceea ce nu corespunde acestor criterii va fi șters fără ezitare. Vă mulțumesc pentru înțelegere !