30 sept. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a VIII-a


„Aţi observat ce anume se întâmplă atunci când vă este interzisă o mică plăcere ? Când nu obţineţi ceea ce doriţi, deveniţi încordaţi, invidioşi, plini de ură. Aţi observat, atunci când nu vă este permisă plăcerea băutului sau a fumatului sau a sexului sau oricare altă plăcere, aţi observat bătăliile care se dau în voi înşivă ? Şi toate acelea sunt o formă  de frică,  nu-i aşa ? Vă temeţi că nu veţi obţine ceea ce doriţi sau că veţi pierde ceea ce aveţi deja. Când o anumită formă de credinţă sau ideologie, pe care aţi respectat-o ani de zile, este zdruncinată sau este îndepărtată, datorită logicii sau a meandrelor vieţii, nu-i aşa că vă temeţi să mai fiţi singuri ? […] Dacă înţelegeţi că, acolo unde există căutarea plăcerii, trebuie să existe suferinţă, nu aveţi decât să trăiţi astfel, dacă asta vă doriţi, dar nu o lăsaţi să vă domine. Dacă vreţi să puneţi capăt plăcerii, totuşi, ceea ce înseamnă şi sfârşitul suferinţei, trebuie să fiţi pe deplin atenţi la întreaga structură a plăcerii – nu s-o eliminaţi, aşa cum fac călugării sau sannyasi, fără a se uita vreodată la o femeie, fiindcă ei cred că este un păcat şi distrug, astfel, vitalitatea capacităţii lor de înţelegere – ci observând întreaga structură şi semnificaţie a plăcerii.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Freedom from the Known, 37, 38

Krishnamurti despre plăcere !

2 comentarii:

  1. „Este un loc vechi, cu dealurile sale vechi
    şi acolo există o şcoală, cu care am legături..
    Şi acolo simţi imensitatea timpului...
    sentimentul unei absolute nemişcări.
    Şi...
    când ajungi acolo, asta simţi,
    o tăcere deplină...
    pe care trecerea timpului nu a atins-o.”

    Aceste gânduri mi-au amintit instantaneu de Lucian Blaga:

    „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
    Aici orice gând e mai încet,
    şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
    ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
    ci adânc în pământ undeva.
    Aici se vindecă setea de mântuire
    şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
    te aşezi pe un podmol de lut.”

    ...si, consecutiv, de Rosia Montana si dealurile noastre subcarpatice..
    care au nevoie de noi si noi de ele, pentru a fiinta!
    Multumesc pentru aceste comori impartasite, numai bine iti doresc!
    Anca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De mic copil am tanjit dupa locuri inca neatinse de om. Din pacate nu prea mai exista. Numai bine si tie Anca ! :)

      Ștergere

Deși, inițial, am activat această fereastră numai din considerente anti spam, mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Tot ceea ce nu corespunde acestor criterii va fi șters fără ezitare. Vă mulțumesc pentru înțelegere !