4 mar. 2013

Himera ştiinţei - Dogma ca metodă de (ne)cercetare ştiinţifică

"Deci, bănuiala mea este că Universul nu este doar mai straniu decât presupunem noi, ci mai straniu decât am putea presupune vreodată. Am citit şi am auzit despre multe încercări de a-l contabiliza sistematic, de la materialism şi teozofie, la sistemul creştin sau la cel filozofic al lui Kant şi întotdeauna am simţit că totul este prezentat mult prea simplist. Bănuiesc că există mai multe lucruri în ceruri şi pe Pământ, decât au fost dezbătute sau ar putea fi dezbătute în orice filozofie. Acesta este motivul pentru care, eu însumi, nu sunt adeptul nici unei filozofii şi cred că este scuza mea pentru a putea visa."

J.B.S. Haldane (1892-1964),
"Possible Worlds"

Prin intermediul acestei foarte recente şi elocvente prezentări, The Science Delusion, făcută de Rupert Sheldrake pe platforma TED, (Technology Entertainment and Design), aflată în proprietatea fundaţiei private non-profit Sapling Foundation, repun în discuţie o problemă extrem de gravă, mistica progresului social impulsionat de cercetarea ştiinţifică "obiectivă", care a devenit noua religie propovăduită de toţi susţinătorii ei entuziaşti şi, desigur, interesaţi material, din mediul ştiinţific şi mass media corporatistă.

Religia creştină a reprezentat, vreme de sute de ani, cea mai brutală şi nemiloasă frână în calea progresului social, căreia sunt convins că-i datorăm întreg întunericul ştiinţific şi spiritual care a blocat evoluţia cunoaşterii, începând cu cele două edicte celebre, de la Milano (313 e.n.) şi Tesalonic (380 e.n.), emise de împăraţii Constantin şi respectiv Teodosie, ce au marcat transformarea cultului creştin din oprimat în asupritor.

Desigur că nu voi relua pomelnicul dovezilor care ilustrează eficacitatea dogmei religioase în suprimarea cunoaşterii umane, fiindcă, pe de o parte, am aruncat destul de multe păcate, în timp, în ograda purtătorilor de anteriu, iar, pe de altă parte, elitele planetei, odată cu "inventarea tiparului" şi decăderea bisericii din funcţia de piroman-şef atât al operelor ştiinţifice, cât şi al celor care aveau tupeul să le susţină, au transferat obligativitatea cenzurării gândirii umane, culmea, tocmai în sarcina celor care se presupune că se închină la altarul ştiinţei şi nu la cel al apostolilor - "oamenii de ştiinţă", "savanţii".

Fac parte, eu însumi, din una dintre generaţiile educate ateist, care a fost expusă unei viziuni complet false şi extrem de periculoase: a omului de ştiinţă dedicat, trup şi suflet, căutării adevărului, cel care aruncă prejudecăţile dincolo de pragul laboratorului şi colectează şi examinează numai faptele obiective, singurele cărora le-a jurat credinţă şi supunere.

Haideţi să fim serioşi !

Cum să jur credinţă faptelor, când salariul mi-l plăteşte guvernul sau o corporaţie ?

Idealismul savanţilor trece întotdeauna prin stomac şi, ca atare, de dragul lui şi al unor cariere "încununate de succese", şi-au vândut de multă vreme sufletele diavolilor finanţatori, cu mult timp înainte ca Goethe să se gândească să-i şi critice, prin simbolul lor, Faust.

Şi uite că iarăşi mă plasez în postura singurului clasic ne-mort, auto citându-mă, fiindcă în postarea dedicată energiei libere scriam, de exemplu:

"Contrar credinţei comune, într-o societate bazată pe interese financiare egoiste, ca a noastră, 'ştiinţa' nu poate decât să se opună progresului, fiindcă abandonarea paradigmei actuale înseamnă cariere 'academice' îndelungate duse de râpă şi, mai ales, dispariţia de locuri de muncă şi profituri uriaşe şi, desigur, mult prea multă independenţă energetică pentru omul de rând."

În altă postare, foarte recentă, Dumnezeul lăuntric, m-am referit la absurditatea susţinerii infailibilităţii unor simple teorii, pe care am ajuns să le credem bătute în cuie, dar fenomenul falsului ştiinţific şi al opunerii dogmatice la orice tentativă de progres este extrem de larg răspândit şi, din nou, imposibil de cuprins într-o simplă postare.

Ştim acum, de exemplu, că industria farmaceutică (1, 2), in corpore, pentru a-şi putea patenta "drogurile" ce maschează doar simptomele unor boli, provocând altele mult mai grave, furnizează ea însăşi studii falsificate, favorabile desigur, pentru uzul aşa-ziselor organisme guvernamentale de reglementare.

Dar acesta este numai vârful aisbergului !

Dacă vreţi să aflaţi care este gradul real de răspândire al falsului ştiinţific, vă invit să daţi o simplă căutare pe Google, folosind expresii ca "scientific misconduct" sau una şi mai sinceră, "scientific fraud" şi vă veţi îngrozi de rezultatele obţinute în câteva fracţiuni de secundă.

De exemplu, anul trecut, anestezistul japonez Yoshitaka Fujii a fost acuzat de falsificarea a nu mai puţin de 172 de lucrări ştiinţifice, în timp ce confratele lui german, Joachim Boldt, s-a mulţumit să falsifice numai 90 de studii.

Un articol recent publicat în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences " arată că, începând din 1973, aproape 1.000 de articole bio-medicale au trebuit să fie retrase, fiindcă cineva încercase să păcălească sistemul de validare, însemnând 67% din totalul articolelor publicate.

Şi situaţia este tot mai rea, fiindcă anul trecut revista "Nature" a raportat că numărul articolelor respinse l-a depăşit cu mult pe cel al articolelor publicate.

În acest context, devine tot mai realist citatul aparţinând lui Max Planck:

"Un adevăr ştiinţific nu triumfă convingându-şi oponenţii şi făcându-i să perceapă lumina, ci, mai degrabă, oponenţii acestuia mor, într-un final şi apare o nouă generaţie care se familiarizează cu el."

iar vorbele lui Sofocle definesc, deocamdată, o utopie:

"Mai degrabă să ratezi cu onoare, decât să reuşeşti prin fraudă."

Potrivit lui David Goodstein de la Caltech, motivaţiile comportamentului ştiinţific imoral ar putea fi sintetizate pe scurt, astfel:

1. Presiunile exercitate de carieră

Ştiinţa este, actualmente, bazată aproape în exclusivitate pe reuşita în carieră sau, mai simplu spus, pe o competitivitate agresivă. Savanţii depind de buna lor reputaţie - sau invers - pentru a primi finanţări, reputaţie fabricată, în mare măsură, prin activitatea publicistică. Şi mai concret: regula de bază pare să fi devenit "publici sau pieri". De aici până la a fabrica rezultate care să susţină obiectul cercetării nu mai este decât un pas, mai ales dacă se mai manifestă şi paranoia existenţei altor cercetători care sunt mai aproape de succes, în acelaşi domeniu.

2. Uşurinţa falsificării

La nivelul tehnologic actual, există, pe de o parte, multe unelte care pot fi folosite în falsificarea datelor experimentale, iar, pe de altă parte, în multe domenii ştiinţifice este dificil să reproduci cu acurateţe aceleaşi date experimentale. Ca atare, este foarte simplu să-ţi susţii "inocenţa", mai ales când eşti judecat nu de o "poliţie a ştiinţei", ci tot de colegi, care este posibil să aibă, la rândul lor, ceva schelete ştiinţifice ascunse prin dulapurile proprii.

Desigur că toate aceste explicaţii, oferite anterior, neglijează să atace aspectul pur materialist al ştiinţei actuale şi, dacă nu sunteţi pe deplin convinşi de falimentul materialismului, vă invit insistent să aruncaţi o privire în jur şi să-mi indicaţi un singur domeniu al vieţii sociale în care nu părem a ne îndrepta, fără frâne, direct spre prăpastie.

Tot neglijat rămâne şi aspectul propagandei deşănţate făcute prin mass media ştiinţei oficiale, căreia marea majoritate a populaţiei îi acordă tot creditul posibil şi n-am să încetez niciodată să mă minunez cum poţi avea încredere în probitatea sau calificările unui reporter, care în 99,99% din cazuri este incapabil să diferenţieze o capră neagră de un ou fiert, altfel decât prin absenţa blănii la cel din urmă.

Ca să nu mai vorbim şi de inerţia care se opune cu ferocitate oricărei schimbări de paradigmă, sintetizată genial de acelaşi J.B.S. Haldane, prin cele patru faze care conduc la certificarea unei descoperiri ştiinţifice:

1) este un nonsens, lipsit de orice valoare; 2) este un punct de vedere interesant, dar oarecum pervers; 3) este adevărat, dar lipsit de orice importanţă; 4) întotdeauna am afirmat acelaşi lucru.

Până la urmă, nu ştiu când vom realiza că ştiinţa nu este o vacă sacră, aşa că nu este deloc o impietate dacă o mai şi împingem puţin în şanţ, uneori, pentru a elibera drumul spre progres.

Iar eu unul m-am cam săturat de "revoluţii ştiinţifice", aşa că nu credeţi că ar fi cazul să o mai punem şi de o răscoală ?

În contextul noii mecanici cuantice, căreia i-am rezervat tare multe postări pe acest blog, (1, 2, 3, 4, 5), când Bell demonstrează, fără putinţă de tăgadă, imposibilitatea existenţei simultane a "realităţii" şi a "separabilităţii", dacă acceptăm validitatea ecuaţiilor de undă, probabilistice, demonstrate experimental la nivel microscopic, este clar că nu poate exista "realitate" şi, atunci, extinderea astronomică instantanee a conştiinţelor noastre, aşa cum subliniază şi Sheldrake, este în deplină concordanţă cu ştiinţa şi, culmea, chiar şi cu religia, dacă luăm în considerare învăţăturile eseniene ale lui Iisus şi nu dogma asasină impusă de Yahwe în vechiul testament.

Ca argument în favoarea corectitudinii aserţiunii anterioare vă pot aduce tocmai existenţa unei opinii contrarii, promovată de unul dintre cei mai mari nemernici indivizi care au făcut umbră acestei planete, un guru al propagandei, format la şcoala lui Sigmund Freud, Walter Lippmann, care declara, în derâdere:

"Noutatea radicală a noii ştiinţe constă, cu exactitate, tocmai în credinţa că... forţele care impulsionează stelele şi atomii sunt condiţionate de preferinţele spiritului uman."

Quod erat demonstrandum !

Tot o piedică în calea progresului rămâne şi o altă credinţă, transformată în dogmă, că tehnica este o aplicaţie a ştiinţei, când realitatea este exact pe dos: tehnica nu urmează ştiinţa, ci în multe cazuri o precede; tehnica face, ştiinţa se chinuie să demonstreze că era imposibil de făcut.

Apoi, dacă mai are un dram de onestitate, se străduieşte să inventeze o teorie care să explice, satisfăcător, ceva ce tehnica a produs a priori.

Aşa cum v-am obişnuit, deja, deşi îmi este foarte drag Rupert Sheldrake, atât ca om de ştiinţă deschis realmente noului, cât şi ca orator mucalit, care face o pereche excelentă cu Bruce Lipton, nici măcar lui nu-i sunt străine unele automatisme verbale, atunci când face referire la medicina mecanicistă sau alopată, cum ne place nouă să o numim pompos, ce a ajuns să fie considerată clasică, deşi ca alternativă chimizată a fost practicată intensiv începând din primii ani ai secolului XX.

Şi fiindcă nimeni nu s-ar fi putut exprima mai convingător ca mine însumi pe această temă, iar îmi permit să mă citez:

"Prin intermediul averilor incomensurabile aruncate în joc de familiile demonice Carnegie şi Rockefeller (subordonate Rothschild), promotoare ale chimizării, fiindcă deţineau monopolul cărbunelui şi petrolului mondial, întreaga lume a fost depărtată, aproape peste noapte, de realitatea unei medicine naturiste eficiente şi holistice, care dăinuia de mii de ani, care a fost înlocuită de 'sistemul farmaceutic' actual, cuvintele jurământului lui Hipocrate rămânând simple vorbe goale şi pentru toţi ereticii, care s-au aventurat pe tărâmul medicinei adevărate, au devenit mai valabile ca oricând cuvintele lui Jean Louis Fournier, care spunea că '[...] în privinţa invenţiilor, primul venit are întotdeauna parte de nenorocire, iar al doilea de glorie şi profit."

Respingerea, fără argumentaţie onestă, a unui fapt ştiinţific nu face decât să confirme vechea înţelepciune chineză, care-l pune pe picior de egalitate pe cel care nu se informează cu analfabetul şi dacă o frumoasă ipoteză este doborâtă de un fapt urât, cum spunea Thomas Huxley, acest fapt nu ar trebui decât să ne bucure, fiindcă ştiinţa ar trebui să se bazeze pe fapte şi nu pe teorii fanteziste, pe realităţi şi nu pe ipoteze imaginare, evitând să declare ca axiomatică orice legitate, care pare să fie imuabilă într-o anumită paradigmă, mai ales dacă a fost formulată de un individ cu faimă de oracol, dar care poate fi infirmată magistral de un progres infim al zilei de mâine, fiindcă, adeseori, 'legitate' înseamnă doar fapte, confirmate în asemenea măsură, încât ar fi pervers să nu le acorzi un aviz, garantat provizoriu.

"Cele şapte păcate capitale: avere fără muncă; plăcere fără conştiinţă; ştiinţă fără umanism; cunoştinţe fără caracter; politică fără principii; comerţ fără moralitate şi adoraţie fără sacrificiu."

Mahatma Gandhi
(1869-1948)





10 comentarii:

  1. Buna Matt,

    In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru toata munca ta de pana acum, am urmarit multe documentare traduse de tine, faci o treaba extraordinara pe care voi incerca si eu sa o sustin dupa posibilitati. Stiinta de azi are doua valente dupa parerea mea. Adevarata cercetare stiintifica are ca scop consolidarea puterii pe care o detin de secole cateva familii de degenerati, iar ceea ce ni se serveste noua in mass media(tot a lor) este o pseudostiinta, cu obiective false. O sa vina momentul in care vom pune toti umarul sa le daramam sandramaua!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri si intentia de a ma sustine. E corect ce spui. Marea manipulare a inceput de la renastere, iar adevarata stiinta este tinuta ascunsa numai in folosul lor, de mii de ani. Sper sa apuc acel moment la care faci referire :).

      Ștergere
  2. Eu nu o sa-l mai apuc cred.Sunt mai sceptica. Au ajuns sa ne indobitoceasca asa de mult, incat nu stiu Zau peste cat timp vom vrea sa punem umarul.Ca sa ne tina ocupati si sa nu ne dezvoltam intelectual ,ne dau pe zi ce trece griji,astfel incat sa nu ne mai gandim sa le daramam sandramaua

    RăspundețiȘtergere
  3. O strategie foarte stravezie deci. Din moment ce ai ajuns sa intuiesti aceste lucruri, inseamna ca acel moment nu e prea departe. Si altii pot urma aceeasi cale. Fii optimista !

    RăspundețiȘtergere
  4. Strategia lor este cea de a inocula frica in noi, teama de moarte de durere ne opreste intradevar, pentru moment. Tocmai intelectul este cel care gazduieste si teama, prin amintiri. Daca privim in interior vom gasi resursele pentru a schimba situatia, nu prin violenta, ci pur si simplu ignorand sistemul creat de ei. In acest moment noi il sustinem. Va doresc o Duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am tratat aceasta problema pe larg, in multe postari. O duminica placuta !

    RăspundețiȘtergere
  6. Am si eu un post pe tema asta: http://ezotech.wordpress.com/2013/02/27/rupert-sheldrake-amagirea-stiintei-the-science-delusion/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu cat mai multe cu atat mai bine. Subiectul este departe de a fi epuizat.

      Ștergere

Deși, inițial, am activat această fereastră numai din considerente anti spam, mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Tot ceea ce nu corespunde acestor criterii va fi șters fără ezitare. Vă mulțumesc pentru înțelegere !