Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea a XI-a şi a XII-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„De ce există această sete eternă, de a fi iubit ? Ascultaţi cu atenţie. Doriţi să fiţi iubiţi, fiindcă voi înşivă nu iubiţi; dar, din momentul în care iubiţi, s-a terminat, nu vă mai întrebaţi dacă cineva vă iubeşte sau nu. Atât timp cât solicitaţi să fiţi iubiţi, nu există iubire în voi; şi, dacă nu simţiţi iubire, sunteţi urâţi, sălbatici, deci de ce ar trebui să fiţi iubiţi ? Fără iubire sunteţi un lucru mort; şi atunci când un lucru mort solicită iubire, tot mort rămâne. În timp ce, dacă inima voastră este plină de iubire, atunci nu cereţi niciodată să fiţi iubiţi, nu vă oferiţi niciodată castronaşul pentru cerşit pentru ca altcineva să vi-l umple. Numai goliciunea solicită împlinire şi o inimă pustie nu poate fi umplută, niciodată, alergând după vreun guru sau căutând iubirea în sute de moduri diferite.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Think On These Things

Cu episoadele XI şi XII, am ajuns, fireşte, la finalul seriei „Beyond Myth and Tradition”, care, prin ultimele două probleme dezbătute, iubirea şi mintea cu adevărat religioasă, Krishnamurti completează lungul şir al clarificărilor – cel puţin la nivel ideatic, pentru marea majoritate şi, poate, la nivelul sufletului pentru unii – ale problemelor esenţiale ale vieţii şi, implicit, societăţii umane, cărora prea puţini le-au găsit singuri explicaţii, în haosul aparent care domină viaţa terestră actuală.

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea a IX-a şi a X-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Înţelegem, cu toţii, importanţa încetării violenţei. Şi cum pot eu, ca individ, să mă eliberez de violenţă, nu doar superficial, ci total, complet, lăuntric ? Dacă idealul nonviolenţei nu va elibera mintea de violenţă, atunci oare va ajuta analiza cauzei violenţei să se elimine violenţa ? La urma urmei, aceasta este una dintre problemele noastre majore, nu-i aşa ? Întreaga lume este prinsă în capcana violenţei, în războaie; însăşi structura societăţii noastre de consum este, în esenţă, violentă. Şi, dacă voi, ca indivizi, intenţionaţi să vă eliberaţi de violenţă, total, la nivel subconştient, nu numai superficial, verbal, atunci cum poate cineva care se apucă de aşa ceva să nu devină egocentric ? Înţelegeţi problema, nu-i aşa ? Dacă grija mea este de a elibera mintea de violenţă şi de a practica disciplina, pentru a ţine violenţa sub control şi a o schimba în nonviolenţă, cu certitudine că asta va produce o gândire şi o activitate egocentrică, fiindcă mintea mea se va focaliza, tot timpul, pe eliminarea unui lucru şi căpătarea altuia. Şi, totuşi, sesizez importanţa unei minţi eliberată, complet, de violenţă. Deci, ce trebuie să fac ? Desigur, că nu se pune problema ca cineva să nu mai fie violent. Realitatea este că suntem violenţi şi întrebarea ‚Cum să nu mai fiu violent ?’ nu face decât să creeze un ideal, care mie mi se pare complet inutil. Dar, dacă cineva este capabil să analizeze violenţa şi s-o înţeleagă, atunci poate că există posibilitatea de-a o elimina, în totalitate.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

Prin următoarele două episoade, IX şi X, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, ne confruntăm cu analiza pertinentă făcută de Krishnamurti, în stilul său binecunoscut, altor două probleme existenţiale, esenţiale, latura violentă a naturii umane şi moartea, pe care, de regulă, evităm să le aprofundăm sau încercăm să uităm de ele sau, în spiritul pur al dualismului imaginat de Descartes, fiind incapabili să eliminăm violenţa sau să-i discernem cauzele subiective şi obiective, ne rezumăm la a impune, propagandistic, atingerea unui ideal iluzoriu, aparent opus, nonviolenţa.

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea a VII-a şi a VIII-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Religia organizată, credinţa organizată şi statele totalitare sunt foarte similare, fiindcă toate vor să distrugă individul, prin constrângere, prin propagandă, prin diverse metode coercitive. Religia organizată face acelaşi lucru, numai că într-un mod diferit. În cadrul ei, trebuie să accepţi, trebuie să crezi, eşti condiţionat. Tendinţa generală, atât a organizaţiilor de stânga, cât şi a aşa-zisele organizaţii spirituale, este de a modela mintea după un anumit tipar comportamental, fiindcă individul lăsat de capul lui devine un rebel. Deci, individul este distrus prin constrângere, prin propagandă şi este controlat, dominat, de ‚dragul’ societăţii, de ‚dragul’ statului ş.a.m.d. Aşa-zisele organizaţii religioase fac acelaşi lucru, numai că într-un mod ceva mai suspect, ceva mai subtil, fiindcă, în ele, de asemenea, oamenii trebuie să creadă, trebuie să fie reprimaţi, să fie controlaţi şi toate celelalte. Întregul proces reprezintă o dominare a sinelui propriu, într-o formă sau alta. Prin constrângere, se solicită o acţiune colectivă. Asta doresc majoritatea organizaţiilor, fie că sunt organizaţii economice, fie religioase, fie politice. Ele doresc numai acţiuni colective, ceea ce înseamnă că individualitatea ar trebui să fie distrusă. În cele din urmă, asta este singura semnificaţie posibilă. Acceptaţi teoriile de stânga, marxiste sau doctrinele hinduse, budiste sau creştine şi, drept urmare, speraţi să produceţi o acţiune colectivă.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Collected Works, Vol. VI", 279, Individual and Society

Seria „Beyond Myth and Tradition” continuă cu episoadele VII şi VIII, consacrate unor subiecte mai mult decât incitante, oglinda relaţiilor umane şi condiţionarea, în care, printre multe alte raţionamente, extrem de revelatoare, Krishnamurti pune accentul pe diferenţa subtilă dintre două noţiuni, aparent sinonime, schimbare şi modificare, ignorarea ei constituind încă unul dintre trucurile manipulării practicată de puterea planetară, încă din zorii existenţei umane, fiindcă permanent ni s-a promis, demagogic fireşte, o „schimbare”, revoluţionară şi tot ce am obţinut a fost o „modificare”, total nesemnificativă, a condiţiilor stipulate în contractul sclaviei noastre milenare.

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea a V-a şi a VI-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Marii clarvăzători ne-au spus, întotdeauna, că trebuie să căpătăm experienţă. Au spus că experienţa ne va aduce înţelegere. Dar numai o minte inocentă, o minte neumbrită de experienţă, eliberată complet de trecut, numai o asemenea minte poate percepe ce anume este realitatea. Dacă observaţi adevărul acelei afirmaţii, dacă-l percepeţi pentru o fracţiune de secundă, veţi cunoaşte claritatea extraordinară a unei minţi care este inocentă. Asta înseamnă micşorarea tuturor cicatricelor memoriei, ceea ce înseamnă să renunţi la trecut. Dar, pentru a-l percepe, nu se poate pune problema lui ‚cum’. Mintea voastră nu trebuie să fie abătută de ‚cum’, de dorinţa de-a obţine un răspuns. O asemenea minte nu este o minte atentă. Aşa cum am afirmat, mai devreme, în această prezentare, în început constă sfârşitul. În început se află seminţele sfârşitului a ceea ce noi denumim suferinţă. Sfârşitul suferinţei este realizat de suferinţa însăşi şi nu depărtându-ne de suferinţă. Să te depărtezi de suferinţă înseamnă numai să afli un răspuns, o concluzie, o evadare; dar suferinţa continuă să existe. În timp ce, dacă îi acorzi atenţia ta completă, ceea ce înseamnă să fii atent cu întreaga ta fiinţă, atunci vei observa că există o percepţie imediată, în care nu este implicat timpul, în care nu există efort, nu există conflict; şi exact această percepţie imediată, această conştientizare fără alegere, este cea care pune capăt suferinţei.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

În continuarea seriei „Beyond Myth and Tradition”, episoadele V şi VI sunt consacrate unor probleme foarte delicate, conştientizarea fără alegere şi meditaţia, nu pe deplin receptate se pare, din moment ce Krishnamurti a revenit atât de des asupra lor, mai ales că, la fel ca în multe alte ocazii, opinia sa diferă fundamental de cea a aşa-zişilor lideri spirituali – care abundă numeric, de câteva decenii încoace, atât în orient, cât şi în ţările occidentale – în principal prin respingerea de către maestru a oricărei forme de „spiritualitate” organizată, în care părem a înlocui religia cu prosternarea în faţa altor idoli, în formă modernă.

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea a III-a şi a IV-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Cred că este important să înţelegeţi că libertatea intervine la început şi nu la final. Noi credem că libertatea este ceva ce trebuie să fie obţinut, că eliberarea este o mentalitate ideală, care se obţine gradat, în timp, prin diverse practici; dar, pentru mine, aceasta este o abordare total greşită. Libertatea nu trebuie să fie obţinută; eliberarea nu este ceva ce trebuie să fie câştigat. Libertatea sau eliberarea reprezintă o mentalitate care este esenţială pentru descoperirea oricărui adevăr, a oricărei realităţi şi, ca atare, nu poate fi un ideal; trebuie să existe de la începuturi. Fără libertate, de la început, nu pot exista momente ale înţelegerii profunde, fiindcă, atunci, întreaga gândire este limitată, condiţionată. Dacă mintea ta este înlănţuită de orice concluzie, de orice experienţă, de orice formă de cunoaştere sau credinţă, atunci nu este liberă; şi o asemenea minte nu poate percepe ce înseamnă adevărul.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

Bombay 1st Public Talk 4th March 1956

Următoarele două episoade, III şi IV, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, sunt consacrate corelaţiei libertate & autoritate şi, respectiv, sacrului, problematici tratate cu aceeaşi profunzime şi originalitate, de către Jiddu Krishnamurti, cu care poate că fidelii acestui blog sau ai operei maestrului sunt familiarizaţi deja, ultimul episod prezentând, printre altele şi confesiunea tulburătoare a unui profesionist, dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, care s-a simţit, el însuşi, transformat de conversaţiile revelatoare ce au avut loc în februarie 1974.

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie - Partea I şi a II-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Pentru a înţelege conflictul, trebuie să înţelegem ce anume înseamnă o relaţie, iar înţelegerea relaţiei nu depinde de amintiri, de obiceiuri, de ceea ce a fost sau de ceea ce va fi. Depinde de conştientizarea lipsită de alte opţiuni, în orice moment şi, dacă ar fi să analizăm mai profund, am vedea că prin conştientizare nu înţelegem, deloc, un proces cumulativ. Din momentul în care există o acumulare, există un punct de vedere de la care porneşte analiza şi acel punct de vedere este condiţionat; şi, ca atare, atunci când analizăm o relaţie dintr-un punct de vedere rigid, trebuie să existe durere, trebuie să existe conflict.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

„Beyond Myth and Tradition” reprezintă o serie de interviuri şi prelegeri ale lui Jiddu Krishnamurti, grupate în 12 episoade diferite, în 1997, de Krishnamurti Foundation of America, în regia cuplului Evelyn Blau şi Michael Mendizza, ca o introducere în învăţăturile marelui dascăl al omenirii, fiecare episod fiind axat pe un anumit aspect al vieţii şi societăţii umane, revelând, prin profunzimea discursului, în afara semnificaţiei mesajului în sine şi actualitatea de necontestat a problemelor abordate.

Revoluţia Solară

„Natura iubeşte curajul. Dacă îţi iei un angajament, natura va da răspuns acelui angajament, înlăturându-ţi din cale obstacole altminteri insurmontabile. Visează cel mai imposibil vis şi lumea nu te va mai asupri, ci te va ridica în slăvi. Toţi acei dascăli şi filozofi care au contat cu adevărat, care au atins cu adevărat aurul alchimic, au înţeles exact acest lucru. Acesta este dansul şamanic sub apa cascadei. Astfel se produce magia. Aruncându-te într-un abis şi descoperind că este, de fapt, o saltea de puf.”

Terence McKenna

(1946-2000)

În documentarul foarte profesionist realizat, Solar Revolution, lansat în august 2012 în Marea Britanie, renumitul biofizician german Dieter Broers face o pledoarie convingătoare, folosindu-se de mărturiile şi dovezile furnizate de multe personalităţi ale lumii ştiinţifice contemporane, în favoarea corelaţiei remarcabile dintre intensificarea activităţii solare a ultimilor ani – prezentată propagandistic, desigur, ca o catastrofă apocaliptică în mass media corporatistă – şi progresul pe care-l va induce, de fapt, prin ameliorarea aptitudinilor noastre creatoare, mentale şi spirituale, manifestarea concretă a unui salt cuantic al conştiinţei umane, cu adevărat evoluţionist.

Fenomenul de fază - De la OZN-uri la biblie !

„Practica stărilor mentale de fază reprezintă cea mai grozavă şi promiţătoare preocupare a erei moderne. Spre deosebire de trecut, noţiunile de ‚extracorporalizare’, ‚vis lucid’ şi ‚proiecţie astrală’ şi-au pierdut deja aura mistică şi fundamentele lor reale au fost studiate minuţios, într-o abordare care nu poate fi caracterizată drept un nonsens. Actualmente, fenomenul este accesibil oricui, indiferent de viziunea personală asupra lumii. Sunt cunoscute, acum, metodele necesare stăpânirii lui şi aplicării lui eficiente. Site-ul şi cărţile aferente oferă oricărei persoane ceva ce, anterior, putea fi doar visat – o realitate paralelă şi posibilitatea de a exista în două lumi diferite. Desigur că atât site-ul cât şi cărţile nu se adresează persoanelor bigote sau fidele unor simple teorii fără sens .”

Michael Raduga

Fondatorul OOBE Research Center

În data de 20 februarie 2013, „Centrul de Cercetări asupra Experienţelor Extracorporale” sau OOBE, fondat în 2007, în California, de către Michael Raduga, lansa pe Youtube acest film provocator, „The Phase”, folosind un termen generic, „fenomen de fază”, care acoperă o gamă vastă de experienţe onirice şi spirituale, de la vis lucid şi răpiri extraterestre, până la extracorporalizare şi/sau proiecţie astrală şi moarte clinică, manifestate din plin în decursul istoriei şi culturii umane, încercând să atragă atenţia publicului asupra unor funcţii specifice ale creierului/spiritului uman, pe care desigur că ştiinţa oficială nu se mulţumeşte să le ignore, ci le şi combate, insistent, prin contribuţia activă a cozilor de topor care şi-au asumat funcţiile nu tocmai onorifice de „cenzori ai cunoaşterii umane”.

Războiul împotriva conştiinţei

„Am fost supuşi unei intense programări – care a fost denumită ‚războiul împotriva drogurilor’ – în ultimii 40 de ani, destinată creării artificiale a unui inamic intern în societăţile noastre şi convingerii omenirii că există aceste grupări rele, nelegiuite, care nu se ocupă decât cu aceste lucruri teribile şi păcătoase, fumând tot felul de droguri şi făcând una sau alta. A fost creată o imagine foarte întunecată, în jurul acestui subiect şi oamenii devin foarte iraţionali când este abordată această problemă. Şi, de fapt, ceea ce s-a uitat, în toate acestea, este realitatea că statul ne trimite la închisoare pentru ceea ce este, în esenţă, explorarea propriei conştiinţe. Este un abuz grotesc la adresa drepturilor umane. Este fundamental eronat dacă eu, ca adult, nu deţin suveranitatea asupra propriei mele conştiinţe şi, atunci, nu o deţin asupra nimic altceva. Nu pot pretinde că ar exista vreun fel de libertate şi ceea ce s-a întâmplat în ultimele patru decenii, sub masca războiului contra drogurilor, este faptul că am fost convinşi să predăm statului cheile propriei noastre conştiinţe - cea mai preţioasă, cea mai intimă, cea mai raţională parte din noi înşine, pe care statul o stăpâneşte acum şi chiar mai mult de atât, ne-a convins că este în propriul nostru interes. Această situaţie este foarte periculoasă.”

Graham Hancock

(Joe Rogan Podcast - 142, 25 septembrie 2011)

Nu i-am dedicat niciodată o postare anume lui Graham Hancock, care a apărut însă ca invitat în multe filme documentare traduse de mine, anterior, dar m-am gândit că era şi timpul să o fac, fiindcă sinergia şi-a spus cuvântul, prin acumulări discrete, conducându-mă la această prezentare TEDx, The War on Consciousness, care a fost demonizată de mass media corporatistă, simultan cu cea a biologului Rupert Sheldrake, dedicată dogmatizării accentuate a ştiinţei contemporane.

Mintea extinsă - Dovezi experimentale recente

„Sunt interesat, într-un anume sens, de recuperarea semnificaţiei expresiei de ‚natură vie’. În întreaga mea operă sunt impulsionat de dorinţa de a încerca să combat viziunea mecanicistă asupra naturii, ca fiind inertă şi moartă, o viziune care obligă întreaga noastră cunoaştere asupra naturii să apeleze la o metaforă mecanică. Aceasta este o metaforă extrem de antropocentrică. Numai oamenilor le plac maşinile. Deci, analizând natura în acest mod, proiectăm un aspect singular al activităţii umane asupra întregii naturi. Este un punct de vedere extrem de limitativ şi unul care poate produce numai alienare. Încă de la început, de când am publicat prima mea carte, ‚A New Science of Life’, ţelul meu a fost de a încerca să descopăr o imagine mult mai amplă sau o paradigmă ştiinţifică neconstrânsă de o viziune inertă, mecanicistă asupra Universului.”

Rupert Sheldrake, biochimist

Director Academic al „Learning and Thinking Program”

la The Graduate Institute din Bethany, Connecticut

În septembrie 2008, vechiul prieten al acestui blog, biologul Rupert Sheldrake, beneficia de serviciile mai puţin restrictive ale platformei de popularizare a ştiinţei, Google Tech Talk (EngEDU), ţinând această conferinţă „The Extended Mind - Recent Experimental Evidence”, în cadrul căreia a prezentat, aşa cum sugerează şi numele, ultimele sale dovezi experimentale din domeniul naturii minţii umane, al manifestărilor telepatice umane sau din regnul animal, care vin să confirme teoria sa principală, holistică, a câmpurilor morfice, responsabile de auto structurarea şi organizarea sistemelor vii, deci şi a Universului, în propria sa concepţie.

Krishnamurti: Ce înseamnă o minte sănătoasă ?

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Care este esenţa învăţăturii mele ? Nu este, drept urmare, mai mult decât evident, că ceea ce sunt, în relaţie cu o altă persoană, creează de fapt societatea şi, astfel, fără a mă transforma eu însumi, radical, nu pot exista transformări ale funcţiilor esenţiale ale societăţii ? Când suntem în căutarea unui sistem care să transforme societatea, nu facem decât să evităm implicaţiile problemei în sine, fiindcă un sistem nu poate transforma un om; omul transformă, întotdeauna, sistemul, aşa cum şi demonstrează istoria. Dar asta se produce numai atunci când eu însumi, în relaţia mea cu tine, înţeleg că sunt cauza haosului, a suferinţei, a distrugerii, a fricii, a brutalităţii. Să mă înţeleg pe mine însumi nu este o problemă de timp; mă pot înţelege pe mine însumi chiar în acest moment.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

The First and Last Freedom, Chapter 1

Cu această ultimă parte, intitulată „What is a healthy mind ?”, închei, plin de regret, ciclul postărilor dedicate convorbirilor purtate în perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti, din Ojai, California, între marele învăţător Jiddu Krishnamurti, fizicianul cuantic David Bohm, biologul Rupert Sheldrake şi psihiatrul John Hidley, pe tema naturii minţii umane, pe lungul drum de la identificarea cauzelor suferinţei psihologice până la vindecarea finală, dorită şi aşteptată de noi toţi.

Krishnamurti: Nevoia de securitate

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Reformatorii – politici, sociali şi religioşi – nu vor produce decât mai multă suferinţă omului, dacă acesta nu va înţelege modul cum funcţionează propria sa minte. În decursul înţelegerii proceselor mentale intime, se produce o revoluţie lăuntrică, radicală şi din acea revoluţie lăuntrică răsare necesitatea cooperării autentice, care nu este o cooperare cu un sistem, cu o autoritate sau cu cineva care ‚ştie’. Când vei şti cum să cooperezi, fiindcă se produce această revoluţie lăuntrică, atunci vei şti şi cum să nu cooperezi, ceea ce este cu adevărat foarte important, poate mai important. Actualmente, cooperăm cu o persoană care oferă o ‚reformă’, o ‚schimbare’, care nu face decât să perpetueze conflictul şi suferinţa, dar, dacă putem afla ce înseamnă să posezi adevăratul spirit al cooperării, care capătă fiinţă odată cu înţelegerea modului de funcţionare a minţii umane şi care rezidă în eliberarea de ego, atunci există posibilitatea creării unei noi civilizaţii, o lume complet diferită, în care nu mai există pofta de acumulare, nu mai există invidie şi nici concurenţă. Aceasta nu este o simplă utopie teoretică, ci este mentalitatea reală umană, care constă într-o căutare şi o curiozitate constantă, autentică şi binecuvântată.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

The Book of Life

Am continuat maratonul spiritual, iniţiat nu cu multă vreme în urmă şi am ajuns la cea de-a treia parte, intitulată „The Need for Security”, a convorbirilor purtate în perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, între Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, secondaţi de psihiatrul John Hidley, colaboratorul fundaţiei, pe tema naturii minţii umane şi, în particular, a necesităţii asigurării siguranţei psihologice a unei fiinţe umane.

Krishnamurti: Suferinţa psihologică

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Dacă nu am avea nici o credinţă religioasă, oare ce s-ar întâmpla cu noi ? Oare am fi foarte înspăimântaţi de ceea ce ar urma să se întâmple cu noi ? Dacă nu ne-am supune nici unui tipar, bazat pe o credinţă oarecare – fie în Dumnezeu, în comunism, în imperialism sau în vreo formă de gândire religioasă, o dogmă care să ne condiţioneze – ar trebui să ne simţim complet pierduţi, cumva ? Şi nu cumva această acceptare a unei credinţe este o ascundere a acelei temeri – teama de a fi adevărate nimicuri, de a fi goi de conţinut ? La urma urmei, o cană este utilă numai atunci când este goală, iar o minte plină de credinţe, dogme, presupuneri, citate, este realmente o minte incapabilă să creeze, o minte repetitivă. Dorinţa de a scăpa de acea teamă – teama de goliciune spirituală, teama de singurătate, teama de stagnare, de a nu parveni, de a nu reuşi, de a nu avansa, de a nu fi sau de a nu putea deveni cineva – este, cu siguranţă, unul dintre motivele, nu-i aşa, pentru care acceptăm, atât de nerăbdători şi lacomi, orice credinţă ? Şi, prin îmbrăţişarea unei credinţe, ne înţelegem, oare, pe noi înşine ? Din contră. O credinţă, fie ea religioasă sau politică, ne împiedică, evident, să ne înţelegem pe noi înşine. Acţionează ca un filtru, prin care ne privim pe noi înşine. Şi ne putem analiza, fără credinţe ? Dacă înlăturăm aceste credinţe, acele multe credinţe pe care le are oricare, mai rămâne, oare, ceva de analizat ? Dacă nu avem credinţe, cu care mintea noastră să se identifice, atunci mintea, fără identificare, este capabilă să se analizeze singură şi, cu siguranţă, că acesta este începutul adevăratei cunoaşteri a propriei personalităţi.”

Jiddu Krishnamurti

(1895-1986)

Aşa cum am promis în postarea anterioară şi, mai ales, fiindcă am considerat că trebuie să existe o continuitate a dezbaterii iniţiate atunci, continui astăzi cu a doua parte, intitulată Psychological Suffering, a discuţiilor purtate între cele trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, împreună cu psihiatrul John Hidley, de această dată pe tema suferinţei psihologice.

Krishnamurti: Rădăcinile dereglării psihologice

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Putem studia istoria şi putem interpreta evenimentele istorice potrivit prejudecăţilor noastre; dar să fim siguri de viitor, înseamnă să trăim o iluzie. Omul nu este produsul unei influenţe unice, ci este cu mult mai complex şi, să punem accentul pe una dintre influenţe, în timp ce le minimalizăm pe celelalte, înseamnă să generăm un dezechilibru, care ne va conduce la şi mai mult haos şi suferinţe. Omul este un proces integrat. Trebuie înţeleasă fiinţa umană în ansamblu şi nu pe componente, oricât de importantă, temporar, ar putea fi acea componentă. Sacrificarea prezentului, de dragul viitorului, este nebunia celor care sunt ahtiaţi după putere; şi puterea înseamnă răul. Aceştia îşi asumă singuri sarcina direcţionării omenirii; sunt noii preoţi. Mijloacele şi scopurile nu sunt entităţi separate, ci sunt integrate aceluiaşi fenomen; mijloacele creează scopurile. Prin violenţă nu vom putea obţine, niciodată, pacea; un stat poliţienesc nu poate produce cetăţeni paşnici; prin constrângere nu se poate cuceri libertatea. O societate fără clase sociale nu se poate forma, dacă partidul este atotputernic şi nu poate fi, niciodată, rezultatul unei dictaturi. Toate acestea sunt evidente !”

Jiddu Krishnamurti

(1895-1986)

În perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, s-au purtat o serie de discuţii între trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, alături de care s-a aflat şi un mai vechi colaborator al fundaţiei, psihiatrul John Hidley, pe tema mai mult decât sisifică a naturii minţii umane, conversaţii concretizate în peste patru ore de film, care ar trebui să se afle, la loc de cinste, în arhiva video a oricărui pasionat de spiritualitate.

Himera ştiinţei - Dogma ca metodă de (ne)cercetare ştiinţifică

"Deci, bănuiala mea este că Universul nu este doar mai straniu decât presupunem noi, ci mai straniu decât am putea presupune vreodată. Am citit şi am auzit despre multe încercări de a-l contabiliza sistematic, de la materialism şi teozofie, la sistemul creştin sau la cel filozofic al lui Kant şi întotdeauna am simţit că totul este prezentat mult prea simplist. Bănuiesc că există mai multe lucruri în ceruri şi pe Pământ, decât au fost dezbătute sau ar putea fi dezbătute în orice filozofie. Acesta este motivul pentru care, eu însumi, nu sunt adeptul nici unei filozofii şi cred că este scuza mea pentru a putea visa."

J.B.S. Haldane (1892-1964),

"Possible Worlds"

Prin intermediul acestei foarte recente şi elocvente prezentări, The Science Delusion, făcută de Rupert Sheldrake pe platforma TED, (Technology Entertainment and Design), aflată în proprietatea fundaţiei private non-profit Sapling Foundation, repun în discuţie o problemă extrem de gravă, mistica progresului social impulsionat de cercetarea ştiinţifică "obiectivă", care a devenit noua religie propovăduită de toţi susţinătorii ei entuziaşti şi, desigur, interesaţi material, din mediul ştiinţific şi mass media corporatistă.

Dumnezeul lăuntric !

„Este mai mult decât benefic că cititorii au, acum, ocazia să aprecieze, prin propria lor experienţă, agonia fizicienilor acestei perioade, care au încercat să scoată ce era mai bun din teoria cuantică, nereuşind decât să o ia pe ocolite, cu feţele lor lungi şi triste, plângându-se înciudaţi că lunea, miercurea şi vinerea trebuiau să trateze lumina ca pe o undă, iar marţea, joia şi sâmbăta ca pe o particulă. Duminica n-au făcut decât să se roage !”

Banesh Hoffmann

fizician (1906-1986)

Acum mai bine de un an, în postarea "Schimbarea de paradigmă s-a produs !", salutam cu entuziasm prăbuşirea a două mituri, care au fundamentat, prin teoria Universului mecanic a lui Newton şi teoria Universului relativist, a lui Einstein, secole de mistificare a aparatului propagandistic numit "ştiinţă", cu scopul, nedeclarat fireşte, de a ne rupe de textura holistică a realităţii, izolându-ne ireversibil într-o paradigmă a materiei şi, mai ales, a materialismului, care excludea, ca ridicolă şi desuetă, ideea conştiinţei umane, parte integrantă a celei divine.

2012: Marea Tranziţie - Un nou început

"În ziua când lumea se va sfârşi, nimeni nu va fi de faţă, din simplul motiv că nimeni nu a fost de faţă atunci când a fost creată. E de-a dreptul scandalos ! Este scandalos că rasa umană chiar este capabilă, la modul colectiv, numai din ciudă, să grăbească sfârşitul lumii, prin toate mijloace posibile, numai ca să se poată bucura de spectacol."

Jean Baudrillard
(1929-2007)

În data de 15 noiembrie 2012 era lansat, pe internet, în Australia, acest film, 2012: Crossing Over - A New Beginning, al unui tânăr debutant, emigrantul de origine bosniacă, Amel Tresnjic, care probează acelaşi geniu ca al predecesorilor săi Scott Noble şi B.A. Brooks, realizând un documentar extraordinar folosind, conform spuselor proprii, o "imensă" echipă de filmare formată din el însuşi, în calitate de producător, scenarist, regizor şi editor de film.

Trance-formation

"Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obedienţa civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri şi milioane dintre ei au fost ucişi din cauza acestei obedienţe. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienţi în faţa sărăciei şi înfometării şi prostiei şi războiului şi cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienţi atunci când închisorile sunt pline de hoţi mărunţi şi marii hoţi ne conduc ţara. Asta este problema noastră !"

Howard Zinn

(1922-2010)

Trance-formation este ultimul film al lui Max Igan, postat pe internet în data de 22 aprilie, în care abordează o problemă de o gravitate extremă, pentru întreaga rasă umană, reliefând denaturarea termenului de "singularitate" şi, mai ales, impunerea insidioasă şi agresivă a agendei "transumaniştilor", promotorii unei viziuni halucinante, de abandonare a esenţei umane în favoarea transformării noastre în mecanisme cibernetice, sub pretextul murdar al depăşirii limitărilor biologice, în timp ce se glorifică statutul de sclavi pe care-l vom "câştiga" drept răsplată a unui asemenea târg, demn de numele Satanei.

Chemarea !

"Agitaţia iniţială provocată de adevăr este direct proporţională cu gradul de răspândire şi acceptare a minciunii. Nu faptul că Pământul era rotund i-a agitat pe oameni, ci faptul că Pământul nu mai era plat. Când un pachet bine ambalat, plin de minciuni, a fost vândut maselor vreme de generaţii, adevărul poate părea  complet absurd, iar vorbitorul, un lunatic care delirează."

Dresden James
(1931-2008) 

În martie 2009, Max Igan demara proiectului acestui ultim film al său, The Calling, care include şi informaţii noi, dar, în acelaşi timp, s-a dorit a fi un film mai abordabil, condensând şi sintetizând, pentru o audienţă mult mai largă, parte din informaţiile cuprinse în alte trei filme mai vechi ale autorului: "The Big Picture", "Fight the NWO With Global Non Compliance" şi "NWO - The Final Solution", toate fiind destinate trezirii colective, prin dezvăluirea de informaţii accesibile şi verificabile de către oricine, privind planurile infame ale elitei, de accelerare a integrării noastre în "noua ordine mondială", făcând însă un apel urgent la solidaritate umană şi renaştere spirituală, singurele posibilităţi de răsturnare a balanţei puterii.

Trezirea !

The Awakening, în versiune finală, este un documentar realizat de producătorul australian independent cunoscut sub pseudonimul Max Igan, un adevărat semnal de alarmă, aşa cum sugerează şi numele, care abordează foarte inspirat, într-o viziune unitară, gama completă de probleme - şi soluţiile aferente - cu care se confruntă actual omenirea, privite prin perspectiva unei adevărate spiritualităţi, ce se disociază clar de religia instituţionalizată sau de aberaţiile "spirituale" ale mişcării New Age, care, deşi se auto-consideră o revitalizare a preceptelor gnosticismului, eu o consider, mai degrabă, o distorsionare a conceptelor exprimate în teozofia lui Rudolf Steiner.

M-am exprimat în repetate rânduri, pe blog,  împotriva intermedierii relaţiei dintre om şi Dumnezeu printr-o instituţie pervertită, neavenită şi lacomă, Biserica - fapt care mi-a atras reproşurile penibile ale unor bigoţi spălaţi pe creier de dogma religioasă, care se simt ameninţaţi de islamism (şi numai ei ştiu din ce motive) - şi în favoarea doctrinei gnostice, de acces direct la Creatorul pe care, aşa cum spune Max Igan, am preferat să-l numim cu toţii Dumnezeu.