Dumnezeul lăuntric !

„Este mai mult decât benefic că cititorii au, acum, ocazia să aprecieze, prin propria lor experienţă, agonia fizicienilor acestei perioade, care au încercat să scoată ce era mai bun din teoria cuantică, nereuşind decât să o ia pe ocolite, cu feţele lor lungi şi triste, plângându-se înciudaţi că lunea, miercurea şi vinerea trebuiau să trateze lumina ca pe o undă, iar marţea, joia şi sâmbăta ca pe o particulă. Duminica n-au făcut decât să se roage !”

Banesh Hoffmann

fizician (1906-1986)

Acum mai bine de un an, în postarea "Schimbarea de paradigmă s-a produs !", salutam cu entuziasm prăbuşirea a două mituri, care au fundamentat, prin teoria Universului mecanic a lui Newton şi teoria Universului relativist, a lui Einstein, secole de mistificare a aparatului propagandistic numit "ştiinţă", cu scopul, nedeclarat fireşte, de a ne rupe de textura holistică a realităţii, izolându-ne ireversibil într-o paradigmă a materiei şi, mai ales, a materialismului, care excludea, ca ridicolă şi desuetă, ideea conştiinţei umane, parte integrantă a celei divine.

Declaraţiile, de atunci, ale fizicienilor de la acceleratoarele CERN şi Gran Sasso, m-au uimit prin sinceritatea lor, fiindcă, pe de o parte, negau ipoteza atât de dragă materialiştilor, a "particulei fundamentale a lui Dumnezeu", iar, pe de altă parte, doborau o altă limită falsă, impusă de Einstein, cea a vitezei luminii.

Ei bine, între timp, ori li s-au întors şefii din concediu, isterizaţi de prostia comisă de subordonaţi, ori vreun fizician curios a citit postarea mea şi a intrat în panică - şi vă las pe voi să hotărâţi care ipoteză este cea mai verosimilă - fiindcă băieţii au mai luat o gură de cafea, şi-au limpezit minţile - sau din contră - şi au făcut, ilogic, exact declaraţia inversă, cum că ar fi descoperit, epocal, bosonul Higgs, pe care nici Dumnezeu, însuşi, nu ştie că l-a perpelit în cuptoarele Creaţiei, ca pe cărămida ce stă la baza Universului.

Oare chiar au descoperit ceva, o "particulă" ce conferă masă tuturor celorlalte elemente ale "materiei" ?

Sau, mult mai realistic, au făcut ceea ce se pricep mai bine să facă "oamenii de ştiinţă": să execute ordinul finanţatorilor de a falsifica rezultatele statistice, extrase din mii de experimente de coliziuni subatomice, aleatoare, încercând ca, prin ascunderea micilor-mari măgării, comise, în spatele complexităţii calculelor, să confere o semnificaţie grandioasă unor cifre ?

De ce pun aceste întrebări ?

Simplu: fiindcă vreme de peste 100 de ani, nici măcar un mincinos învederat ca Einstein, incompetentul incapabil să-şi rezolve propriile ecuaţii "geniale", nu a avut tupeul de a respinge conceptul, demonstrat în toate experimentele, al influenţei observatorului asupra obiectului observării, preferând, mai degrabă, să-l ignore convenabil, pentru a nu fi obligat să recunoască omniprezenţa conştiinţei umane la nivel microcosmic şi să se ascundă, ca un laş, în spatele "interpretării de la Copenhaga", pe care a încercat să o consolideze prin raportul EPR, ce punea un pic de cărniţă pe scheletul din dulapul cuantic.

Un număr imens de fizicieni contemporani au continuat tradiţia speculaţiilor, jonglând cu unele concepte, aparent disjuncte, conştiinţă, minte şi materie, fiindcă implicaţiile fizicii moderne sunt cel puţin năucitoare.

Într-un articol din Scientific American, fizicianul Bernard d'Espagnat scria:

"Doctrina care susţine că lumea este formată din obiecte materiale, a căror existenţă este independentă de conştiinţa umană, se dovedeşte a fi în conflict direct cu mecanica cuantică şi faptele certificate experimental."

O exprimare a problemei, ceva mai recentă decât coşmarurile lui Einstein, Bohr, Heisenberg sau Schrödinger, poate fi găsită în speculaţiile filozofice, pe tema teoriei cuantice, ale fizicianului Euan Squires, publicate în 1987 în European Journal of Physics:

"Dacă voinţa conştientă poate decide ce observaţie, în sine, voi măsura, nu ar putea alegerea conştientă să fie capabilă, de asemenea, de a-mi influenţa rezultatul măsurătorii ? Un domeniu posibil, în care mintea mea poate influenţa materia, este cel al efectelor cuantice. Experimente care să încerce să dovedească dacă poate fi influenţată rata de dezintegrare a nucleelor, numai emiţând anumite gânduri focalizate, sunt simplu de executat şi cred că şi merită a fi efectuate. De fapt, dovezile ştiinţifice ale conştiinţei, care alterează rezultatele unor experimente 'aleatoare', au câştigat meciul cu scorul de un miliard la unu !"

Ce declară, însă, acum, fizicienii CERN ?

Că "maşinuţele" lor, specializate pe pocnitul cap în cap al particulelor subatomice, sunt singurele din Univers ecranate faţă de influenţa observatorului uman, insistând că în experimentele lor acest fenomen nu se manifestă.

În regulă... haideţi să presupunem, numai pentru o clipă, prin pură reducere la un absurd de neconceput, că ar putea exista şi propagandişti oneşti, în acest domeniu şi să analizăm ideea din propria lor perspectivă.

Deci, haideţi să recapitulăm: zeci de mii de "cercetători", super bine plătiţi, impulsionaţi drăgăstos de sponsori cu şuturi în părţile trupeşti ceva mai moi, care s-au implicat vreme de zeci de ani în experimente incluzând miliarde de coliziuni aleatoare, folosind metode statistice pentru a desluşi vreun dram de logică în rezultatele acelor coliziuni, şi-au pus carierele la bătaie în dorinţa obsesivă şi continuă de a descoperi o ipotetică particulă, care ar putea sta la baza materiei.

Corect - nu se încadrează deloc în definiţia clasică a observatorilor concentraţi pe eventualele rezultate pozitive ale experimentelor cuantice derulate !

După ce v-am plimbat, vreme de câteva paragrafe, pe tărâmul basmelor ştiinţifice, haideţi să vă readuc cu picioruşele pe sol ferm, declarându-vă că nu cred nici o iotă din minciunile acestor indivizi, care se contrazic radical, la interval de numai câteva luni de zile.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cred că tocmai de ruşinea lor şi-a anunţat demisia actualul papă, oripilat că ar putea exista, pe lumea asta, indivizi care să mintă mai sfidător decât un vajnic slujitor al bibliei - plecând, fireşte, de la ipoteza, tot fantezistă, că s-ar putea selecta un candidat la tronul pontifical, care să şi cunoască acest concept aberant, al ruşinii.

Ca să vă fie ceva mai clar, poate că mă repet, dar vânătoarea bosonului Higgs nu s-a desfăşurat cu arcuri şi lasouri pe tărâmul fizic, ci a constat din interpretări statistice ale unor date pur numerice, în speranţa descoperirii unor anomalii care să justifice, în orice măsură, existenţa obiectului cercetării.

Aţi înţeles ceva mai bine, acum ?

Dacă da, atunci sunteţi mult mai inteligenţi decât mine, fiindcă până şi Niels Bohr declara că cel ce susţine că a înţeles teoria cuantică e clar că nu are habar de ea.

Lăsând gluma la o parte, domeniul cuantic i-a lăsat fără argumente pe toţi cei care l-au profesat, fiindcă, în timp ce aplicaţiile sale fizice, comerciale, industriale, dacă vreţi, sunt cele mai performante şi stabile din tehnologia actuală - şi puteţi lua în considerare fie şi numai domeniul computerelor - în acelaşi timp, teoria cuantică nu-ţi poate provoca decât migrene, dacă refuzi să accepţi teorema genială a lui Bell, care demonstrează clar imposibilitatea existenţei simultane a "realităţii" şi "separabilităţii", concepte validate stupid în fizica clasică şi relativitate, ce tratează doar domeniul macrocosmic.

Elementul esenţial, care scapă multor observatori externi ai fenomenului ştiinţific - în afară de ipoteza adeseori nejustificată a probităţii inerente a "omului de ştiinţă", bazată numai pe tupeul cu care-şi susţine acesta minciunile, din spatele unor titluri academice iluzorii şi cu susţinerea necondiţionată a mass media - este că, în majoritate, ştiinţa actuală are la bază simple teorii - a evoluţionismului, a relativităţii, a Big Bang-ului, a stringurilor, a supersimetriei, a lumilor paralele ş.a.m.d. - pe care savanţii nu s-au mai învrednicit să le şi demonstreze prin fapte experimentale, de necontestat, ba, chiar mai grav de atât, primele trei teorii amintite fie că au fost contrazise, ferm, de dovezile concrete obţinute, în timp, fie că rămân simple filozofii, imposibil de probat, la fel ca şi celelalte, fiindcă nivelul nostru tehnologic actual nu ne permite, de exemplu, să ne aventurăm în spaţiul cosmic, aşa cum o facem curajos în filmele SF şi cu atât mai puţin să fim capabili să "cuantificăm" conştiinţa umană sau universurile paralele.

Nu trebuie să ne mire atitudinea comunităţii "ştiinţifice" internaţionale, care este subordonată prin definiţie banului, mai ales atunci când unul dintre exponenţii ei de frunte, Richard Dawkins, episcop al bisericii evoluţioniste de ziua şasea, chiar afirma, rânjind, într-un interviu, că, da, evoluţia nu ar fi putut selecta decât dintre opţiuni deja existente, deci, iarăşi da, probabil că a existat o inteligenţă creatoare iniţială, dar Creatorul şi-a luat imediat concediu de maternitate, epuizat fiind de naşterea unui asemenea Univers perfect, fiindcă a încetat să se mai manifeste vreodată prin legităţile propriei faceri.

Roy H. Williams afirma:

"Teoria cuantică şi relativitatea generală sunt ambele acceptate de comunitatea ştiinţifică drept fapte, deşi se exclud reciproc."

Încercaţi voi să găsiţi logica acestor "corifei ai ştiinţei", care mai au şi pretenţia de a ne educa pe noi, ţinându-ne de mânuţă pe calea întortocheată a cunoaşterii, pe care ei au rătăcit-o de tare multă vreme.

Impertinenţa de a mai şi considera aceste simple teorii ca fiind "descoperiri epocale", nu poate fi categorisită decât propagandă lipsită de orice temei, cu adevărat ştiinţific, fiindcă nu orice elucubraţie, răsărită de sub coafura originală a vreunui "savant", merită să ajungă în manuale, altfel decât o simplă menţiune la subsol de pagină, în categoria "fantezii celebre" .

În postarea amintită v-am argumentat vizual conceptele prin două mini documentare, primul dintre ele, creaţia activistului Mike Adams, urmând chiar să capete o continuare, care, din păcate, nu a mai apărut până când m-am decis eu să mă depărtez, o vreme, de activitatea de pe blog.

Se pare că am ceva talente ascunse de proroc, deoarece, încă de la postarea dedicată lui Nassim Haramein, am anticipat subiectul abordat, ulterior, de Mike Adams.

Astăzi, vă prezint versiunea integrală, care se apropie de 45 de minute de film, minute dedicate cosmologiei conştiente, dacă vreţi şi nu fantasmagoriilor enunţate de un estropiat, cu mare susţinere în mediile ştiinţifice, Stephen Hawking, care ne consideră pe noi, oamenii, simpli roboţi biochimici, lipsiţi de conştiinţă şi, implicit, liber arbitru şi care declară domeniul spiritualităţii - şi din nou vă conjur să nu-l confundaţi, cumva, cu al religiei, al cărei scop este de a strânge impozite, mascate, din exploatarea "setei" de spiritualitate a omenirii - ca fiind tărâmul "celor care se tem de întuneric".

Laureatul Nobel, Eugene Wigner afirma cu totul altceva:

"Atunci când competenţa fizicii teoretice a fost extinsă pentru a cuprinde şi domeniul microscopic, prin crearea teoriei cuantice, conceptul conştiinţei a ieşit din nou la suprafaţă. Este imposibil să formulezi o lege, în teoria cuantică, într-un mod pe deplin compatibil, fără a face referire la conştiinţă.",

fiind completat, magistral, de Fritjof Capra:

"Teoria cuantică, deci, revelează o comuniune universală fundamentală. Arată că nu putem descompune lumea în cele mai mici elemente constituente posibile. Pe măsură ce pătrundem în intimitatea materiei, natura nu ne arată 'izolate cărămizi constructive', ci, mai degrabă, apare ca o reţea complicată de relaţii reciproce între diverse părţi ale întregului. Aceste relaţii includ, întotdeauna, observatorul uman, la modul absolut. Observatorul uman constituie ultima verigă din lanţul procesului observaţional, iar proprietăţile oricărui obiect, aflat la scară subatomică, pot fi înţelese numai în termenii interacţiunii obiectului cu observatorul."

Aşa cum spune David Icke, conştiinţa noastră vibrează la frecvenţe mult prea ridicate pentru a putea interacţiona direct cu tărâmul aflat pe vibraţia redusă a aşa-zisei lumi materiale şi, ca atare, avem nevoie de acest costum biologic efemer pentru a putea experimenta conştient realitatea curentă, creierul nefiind decât o simplă antenă receptoare şi în nici un caz un receptacul al conştiinţei, în care scormonesc cu disperare neurologii în căutarea ei.

Cârcotaşul din mine nu se poate abţine să nu-l şi critice niţel pe Adams, nu pentru lucruri rele, ci pentru prea mult optimism şi simple omisiuni, fiindcă teoriile generate de slugoi corporatişti ca Dawkins chiar au fost folosite, în timp, drept "bază ştiinţifică", pentru purificarea rasei, dacă ne gândim la ideologul mişcării naziste, Alfred Rosenberg, care visa să umple lumea cu teutoni înalţi, blonzi şi numai cu ochi albaştri, leiţi Hitler, aţi putea zice, sau, de ce nu, la un alt tembel bine plătit şi precursor evident al lui Rosenberg, italianul Cesare Lombroso, a cărui "operă" infectă deborda de termeni ca eugenie şi darwinism social.

De asemenea, a greşit echivalând energia cu materia, fiindcă cea din urmă nu este decât o manifestare a celei dintâi, pe frecvenţe foarte reduse, aşa cum afirmam anterior, mult mai corectă fiind inversarea termenilor acelei egalităţi, rezultând materie = energie.

În ce mă priveşte, Big Bang-ul este singurul caz, pe care-l cunosc, în care o explozie a creat şi altceva în afară de aşchii, unde de şoc şi incendii şi consider că singurul "big" nu poate fi asociat decât neştiinţei şi aroganţei "savanţilor", iar singurul "bang" se poate aplica numai zgomotelor provocate de impactul vreunui obiect cu ţestele lor complet goale.

Fizicieni de excepţie ca Pascual Jordan şi Amit Goswami şi-au dedicat vieţile şi carierele aprofundării conexiunii dintre conştiinţa umană şi textura holo-fractală universală, ultimul devenind chiar ceea ce el numeşte "un activist cuantic", ce militează pentru ca toţi ceilalţi să înţeleagă şi să accepte schimbarea de paradigmă: abandonul gândirii exclusiv raţionale şi eliminarea relaţiilor sociale absurde, ierarhice, actuale, integrând noţiunea de Conştiinţă Divină, nelocalizată, în toate acţiunile noastre, care ar trebui să fie dedicate compasiunii pentru semenii noştri şi nu competiţiei, printre aceşti semeni trebuind să fie integraţi şi toţi reprezentanţii regnului vegetal şi animal, dacă ne dorim vreodată să corespundem atributului de om superior.

"Când s-a dat la o parte prima cortină din Teatrul Magic al lui Dumnezeu, a apărut un mare vid. Apoi, conform unui mit numit 'ştiinţă', vidul a explodat în Big Bang. Conform unui alt mit, numit 'biblie', la început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu. Aceste puncte de vedere, aparent foarte diferite - aceste mituri numite Big Bang şi Cuvântul - par a fi totalmente ireconciliabile: unul are de-a face cu universul fizic, al materiei şi energiei, iar celălalt cu universul mental, al ideii şi informaţiei. Dar, oare, nu ar fi posibil ca aceste două puncte de vedere să se refere, de fapt, la acelaşi lucru ?"

Fred Alan Wolf

fizician

Mike Adams - The God Within (full) ... link2