2012: Marea Tranziţie - Un nou început

"În ziua când lumea se va sfârşi, nimeni nu va fi de faţă, din simplul motiv că nimeni nu a fost de faţă atunci când a fost creată. E de-a dreptul scandalos ! Este scandalos că rasa umană chiar este capabilă, la modul colectiv, numai din ciudă, să grăbească sfârşitul lumii, prin toate mijloace posibile, numai ca să se poată bucura de spectacol."

Jean Baudrillard
(1929-2007)

În data de 15 noiembrie 2012 era lansat, pe internet, în Australia, acest film, 2012: Crossing Over - A New Beginning, al unui tânăr debutant, emigrantul de origine bosniacă, Amel Tresnjic, care probează acelaşi geniu ca al predecesorilor săi Scott Noble şi B.A. Brooks, realizând un documentar extraordinar folosind, conform spuselor proprii, o "imensă" echipă de filmare formată din el însuşi, în calitate de producător, scenarist, regizor şi editor de film.

Spre deosebire de scenariile apocaliptice portretizate în "marile creaţii" cinematografice şi în mass media, acest film explorează, onest, puncte de vedere spirituale privind semnificaţia zilei de 21 decembrie 2012 şi, implicit, a perioadei care-i va urma, disecând incisiv "starea lumii" în care trăim şi furnizând un mesaj, cel puţin optimist, privind posibilităţile fiecărui individ de a se resincroniza cu Creaţia, aducându-şi aportul individual, deloc neglijabil, la transformarea lumii într-un loc mai bun.

Fără a avea vreo sursă externă de finanţare sau sprijin din partea vreunui studio cinematografic, tânărul regizor şi-a lansat filmul la liber, pe Youtube, în speranţa că mesajul său pozitiv  va ajunge la cât mai mulţi oameni şi chiar a ajuns, fiindcă a depăşit 500.000 de accesări, în primele trei săptămâni de vizionare.

Marii şacali cinematografici au mirosit imediat o sursă de profit şi, de ce nu, posibilitatea de a-l mai "cosmetiza" niţel - a se citi "cenzura" - Hollywood oferindu-i lui  Amel Tresnjic, încă din prima săptămână de la lansare, un contract ferm de difuzare, pe care acesta l-a refuzat, respectuos, din cauza primei condiţii contractuale: de a fi eliminat de pe internet.

Puternicul mesaj pozitiv al filmului i-a creat, în scurt timp, o mulţime de fani în întreaga lume, fiind organizate vizionări în foarte multe ţări şi pe sute de canale din internet, tradus fiind, de entuziaşti, în peste 16 limbi diferite.

A primit Honor Award "New Age of Activism 2011-2012 top 12 and Beyond", a fost adăugat în arhiva unei clinici pediatrice din Hawaii, pentru a ajuta copiii să depăşească probleme fizice şi mentale, a fost difuzat chiar şi la Washington DC Correction Center, pentru a  încuraja schimbări pozitive în comportamentul deţinuţilor şi a inspirat chiar şi o melodie, intitulată "Cross Over", creaţie a unei tinere muziciene, Johnna Rae.

Si acum sa trecem la subiectul în sine, pe care l-am amânat cu o zi, fiindcă muza mea credincioasă s-a pus pe hoinărit de ceva vreme, aproape de un an şi nu se mai lasă abordată cu uşurinţă, dându-mi idei doar atunci când mă detaşez şi nu mă mai preocupă o anumită problematică.

Este, într-adevăr, uimitor sincronismul prin care informaţia se lasă dezvăluită, fiindcă am dat peste acest film care, pe de o parte, îmi consolidează argumentaţia din postarea anterioară, consacrată conformismului social, iar, pe de altă parte, fiindcă am mai tratat pe blog problema anului 2012 în alte două postări, 2012 - Vremea schimbării şi Dincolo de 2012 - Perspective evolutive, negând aberaţia naturii apocaliptice a zilei de 21 decembrie 2012 şi, deşi e suficient numai titlul ultimei postări pentru a vă convinge, fiindcă nu pot exista "perspective" post apocaliptice, îmi voi permite totuşi luxul de a mă auto cita:

"Abandonul tabuurilor ştiinţifice este cea mai scurtă cale de reconciliere dintre ştiinţă şi spirit, deoarece compartimentarea individuală şi fragmentarea socială şi-au dovedit, din plin, caracterul distructiv, prin separarea noastră de natura profund spirituală umană, prin ruperea de textura holistică Universală, evadarea din "hologramă" conducând, implacabil, la impasul a cărui rezolvare o aşteptăm, prin schimbarea ce se prefigurează în lumea post modernă, dincolo de limita deloc apocaliptică a anului 2012."

Şi uite aşa, pe negândite, v-am adus iarăşi unde am vrut, deoarece în postarea anterioară v-am reamintit rolul distructiv al televiziunii şi al ştiinţei "oficiale", propagate prin intermediul galonaţilor academici, cu CV-urile doldora de premii şi titluri sforăitoare, demistificând, cred eu, doar un sigur domeniu, al ecologiei de ultimă oră sau al meteorologiei eugenice dacă doriţi, în care am dat şi dăm dovadă de conformism.

Tot cu intenţie v-am ales şi citatul iniţial, fiindcă tocmai principala creaţie a lui Jean Baudrillard, cartea "Simulacres et simulation", publicată de Editura Galilee, în 1981, a fost aleasă de fraţii Wachowski în filmul Matrix, ca ascunzătoare a secretelor lui Neo, pentru a simboliza natura înşelătoare a lumii "materiale" în care trăim.

Nu am să vă las să uitaţi, însă - pe cei fideli acestui blog, fiindcă ceilalţi mai au peste 100 de postări de parcurs, până vor discuta în aceeaşi limbă cu noi - că am făcut acelaşi lucru cu foarte multe alte domenii ale propagandei numită fals "ştiinţă" sau "artă", demarată odată cu permisiunea dată lui Gutenberg de a "reinventa" tiparul, care a fost consolidată în epoca renaşterii (şi iarăşi mă dovedesc a fi ireverenţios faţă de instituţiile globaliştilor, refuzând să le scriu cu majuscule) şi care ne-a obligat să renunţăm, de exemplu, la alchimie şi astrologie, ce înglobau latura spirituală a naturii umane, în favoarea materialistelor domenii numite chimie şi astronomie, în care totul se supunea legităţilor biliardului cosmic newtonian:

Şi vă reamintesc unele dintre ele:  fizică, matematică, biologie, astronomie, medicină, farmacie, psihologie, economie, educaţie, energetică, arhitectură, agricultură, artă, filozofie, şamanism şi chiar şi religie şi spiritualitate, fiindcă sper, din toată inima, că nu veţi face eroarea de a le confunda, cumva, mai ales în aceste vremuri, în care nu mai au aproape nimic în comun.

Nu vă voi da şi link către aceste postări, fiindcă ar însemna să mut pagina "Cuprins" în acest articol; o puteţi face singuri accesând-o sau apelând la caseta "Categorii", de pe coloana din stânga, care va realiza acelaşi gen de ordonare, în ultimă instanţă.

Am făcut toată această digresiune, deoarece ideea lui David Icke, pe care o veţi vedea ilustrată şi în acest film, este genială tocmai fiindcă vă invită la simplitate, excluzând apropierea excesivă de o problemă, care nu îţi oferă decât o viziune îngustă, motiv pentru care s-a şi procedat la compartimentarea cunoaşterii prin inventarea de domenii diverse, complet rupte între ele, fără a indica şi aplicaţii practice imediate.

Complexitatea năucitoare şi aparatul matematic, infinit de sofisticat, care însoţesc aşa-zisa ştiinţă actuală, nu sunt decât paravane, menite să vă ascundă o realitate mult mai simplă şi mai logică, fiind însă necesar să "respirăm adânc", cum spune David şi să facem un mare pas înapoi, depărtându-ne aparent de subiect, pentru a vedea, din nou, imaginea de ansamblu.

Ştiinţa a devenit noua religie a lui "crede şi nu cerceta" care-şi impune cu sălbăticie dogmele, travestite în axiome, teorii şi teoreme, făcându-ne să eludăm conexiunile simple dintre toate lucrurile, fiindcă singurul "precept" pe care-l mai putem accepta, astăzi, ca fiind universal valabil, este cel al holismului, al comuniunii universale fractale ce caracterizează omogenitatea hologramei Creaţiei.

Şi unicul ţel, către care par să conveargă toate strategiile elitei mondiale, în vederea menţinerii şi consolidării actualelor forme malefice de control şi guvernare şi întârzierii evoluţiei spirituale a omenirii, este propagarea, cu orice preţ, a unui climat de teroare, cu complicitatea benevolentă a majorităţii semenilor noştri şi mult mai puţin binevoitoare a bisericii şi, mai ales, a creaţiei Satanei, televiziunea, ale cărei mecanisme, de impunere a unor comportamente deviante, cu efect pe termen lung (comportament violent, predispoziţia către un consum ilogic şi nediscriminat, distrugerea puterii de concentrare prin derularea de informaţii haotice, cu mare viteză şi prin tehnici subliminale ş.a.m.d.), au fost atât de bine demontate de un alt iniţiat, George Gerbner.

Şi tot reamintesc biserica, fiindcă i-am rezervat şi ei câteva postări, în decursul timpului, dar, dacă nu mă credeţi pe mine sau pe David Icke, mult mai simplu v-aţi putea întreba cum este posibil ca unei instituţii mamut, care trăieşte numai din cerşit, fără a plăti vreun impozit, să i se aloce mai mulţi bani de la buget decât învăţământului şi răspunsul vi-l dă un alt geniu, George Carlin: fiindcă societatea nu are nevoie de oameni educaţi, capabili de gândire critică, ci numai de zombi semianalfabeţi, care să execute orbeşte orice ordin.

Cât de eficient este mecanismul fricii şi ce efecte catastrofale are asupra fizicului şi intelectului uman am aflat cu alte ocazii, din prelegerile foarte bine documentate şi argumentate ale celebrului microbiolog Bruce Lipton (1) (2).

În acest sens, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, ca să nu spun de-a dreptul nesimţită, elitele au inventat tot felul de ameninţări fantasmagorice, cel puţin în ultimele două decenii: terorismul practicat de un invizibil Osama, "comandantul" unei baze de date a CIA, numită Al Qaeda şi transformată, peste noapte, în organizaţie, în lipsă de ceva mai bun, pe care au trebuit să-l omoare la fel de fantomatic, ca să nu-i bănuiască lumea de incompetenţă; "virusul" Y2K, care ar fi trebuit să paralizeze, în 2000, toată infrastructura mondială, pentru simplul fapt că un idiot ca Bill Gates uitase cum să actualizeze un BIOS; cutremure prezise de tot felul de guru ponosiţi, avizi de celebritate ieftină sau de foste cântăreţe, fanate, scoase de la naftalină pentru a-şi etala proaspetele "talente" de Casandre; şi, nu în ultimul rând, exact subiectul nostru de astăzi, marea apocalipsă a lui 2012, care n-a avut loc decât pe marele ecrane, fiindcă nu s-au mai putut produce catastrofalele valuri de maree, în nişte amărâte de oceane "secate" de "încălzirea globală".

Folosirea pe post de sperietoare a calendarului lung mayaş, ar trebui să ne înveţe minte că nu orice lucru neterminat înseamnă sfârşitul lumii, indiferent unde s-ar produce: în gospodărie, în pat sau în activitatea profesională.

În cei peste 2.000 de ani de istorie scrisă, au existat enorm de mulţi falşi profeţi care au făcut, mai mult sau mai puţin conştienţi, jocul ocultei mondiale, legându-se de orice cifră calendaristică, oarecum rotundă, pentru a trâmbiţa ca-n faţa Ierihonului că vine "garantat" sfârşitul lumii, văzându-l pe Iisus pe orice cracă sau în orice piatră, pe care să grăbeau să o declare sfântă.

Nu nemernicii dispuşi să cânte la masa elitelor mă miră pe mine, ci nesfârşita noastră disponibilitate de a da crezare, la infinit, unor asemenea tâmpenii, care s-au dezumflat ridicol, una după alta, în decursul secolelor.

Nu voi relua lista ruşinii, pe care au detaliat-o suficient prietenii mei de la Ieşirea din Matrix, a celor care au pedalat pe "ipoteza mayaşă" a finalului catastrofic, ci voi aminti doar pe câţiva dintre ei.

În cazul lui Gregg Braden, de pildă, cred că a funcţionat neostoita noastră toleranţă, uitându-i convenabil biografia de slugoi corporatist: geolog şi informatician pentru Phillips Petroleum, în timpul falsei crize petroliere din anii '70, informatician şi proiectant principal la Martin Marietta Defense Systems, în ultimii ani ai războiului rece şi primul director tehnic operativ al Cisco Systems.

În cazul lui Frank Waters, care a "revitalizat" primul filozofia Hopi şi Maya, prin anii '70, nu ştiu ce a mai funcţionat, din moment ce s-a ştiut că a fost beneficiarul unei burse Rockefeller, prin care şi-a finanţat cercetările din Mexic şi America Centrală.

În film este amintit eronat, ca iniţiator al isteriei, Jose Arguelles, cu a sa carte, "The Mayan Factor: Path Beyond Technology", publicată, de fapt, în 1987 şi nu în 1988, uitându-se că, încă de la 1739, Dresden Codex, achiziţionat de Johann Christian Götze de la un "anonim" din Viena, a început să dea apă la moară elitelor, pe tema numerologiei catastrofice mayaşe; nu este, însă, singura eroare făcută, fiindcă se mai aminteşte pe undeva şi de romanii care distrugeau ruinele egiptene, pe care nu le înţelegeau şi nu deoarece primiseră ordin s-o facă, tocmai fiindcă nu se dorea descifrarea corectă a unui trecut, ce era destinat să rămână în uitare.

Tot în film, apare însă şi dr. Karl Kruszelnicki, actualmente australian, care neagă onorabil implicaţiile aparent dezastruoase ale codexului.

Prin 1993-1994, agita apele un alt "disident", care nu a avut, nici până în ziua de azi, bunul simţ de a ieşi din umbra pseudonimului, Jan Van Helsing, cu care şi-a semnat cărţile, deşi se pare că a fost identificat cu germanul Jan Udo Holey născut în 1967 la Dinkelsbühl; a fost printre primii care, după războiul rece şi prăbuşirea, la ordinul bancherilor finanţatori, a blocului socialist, a iniţiat formula de succes a coctailului adevăr-minciună - deşi, conform proporţiilor, ar fi trebuit să le scriu în ordine inversă - promovând ideea unor preziceri mayaşe catastrofale pentru data de 21 decembrie 2012.

Şi cred că este de ajuns câtă atenţie am acordat acestor măscărici, care s-au făcut de râs lamentabil şi să ne ocupăm de cei actuali, fiindcă sarabanda nesimţirii televizate continuă la infinit, existând, deja, cel puţin 10 predicţii catastrofale pentru perioada post 2012.

Cea mai apropiată aparţine unei alte oficine masonice, NASA, care a prezis erupţii solare distrugătoare, la începutul acestui an, capabile să anihileze toate computerele şi sateliţii şi - mare minune, uite că nu renunţă deloc la gogoriţa asta - să perturbe, ireversibil, câmpul magnetic terestru.

De altfel şi Gregg Braden bătea câmpii, cu graţie, pe aceeaşi idee a inversării polilor magnetici şi a sensului de rotaţie al Pământului, de urma să rămânem cu toţii fără pălării pe cap - cine ar fi purtat, desigur.

Până la urma urmei şi Alex Jones, pe care-l veţi admira urlând la megafon tot timpul filmului, fără să răguşească, se pare că şi-a rătăcit bruma de logică, pe care o mai avea, pe când filma prin mlaştinile din Bohemian Grove, cantonându-se în rolul de idiot bine intenţionat, în tot ce face, când afirmă la nesfârşit că a învăţat să lupte pentru libertate de la marii "părinţi fondatori" ai imperiului american, mari masoni şi stăpâni de sclavi, ca Washington sau Madison, care plângeau de dorul independenţei altora.

Celelalte nouă "preziceri" sună exact cum ştiţi: arme de nimicire în masă, Armaggedon, Robo-calipsă, expansiune bruscă a Universului şi numai Dumnezeu ştie ce alţi gărgăuni mărşăluiesc prin tărtăcuţa nenorociţilor ăstora, fabricanţi de catastrofe la comandă.

Interesantă nu este imaginaţia lor în inventarea, ad-hoc, de efecte speciale, gen Hollywood, cât, repet,  disponibilitatea omenirii de-a înghiţi, cu drag şi noile găluşte, atât timp cât sunt prezentate onctuos la televiziunea naţională de tot felul de cobe, cu nume ţuguiate sau titluri nobiliare sau de nişte fufe prezentatoare, ce au salarii mai mari decât CNP-ul meu.

Santos Bonacci identifică magistral cauza principală a disponibilităţii noastre permanente de a ne lăsa pradă fricii şi, în principal, teama de dispariţia fizică, fiindcă printr-o religie pervertită, numită cre(ş)tinism, care a îndoliat întregul glob prin crime în masă, vreme de două milenii, am fost forţaţi să ne uităm religia noastră primordială, a tracilor lui Zamolxe, ce nu se temeau să lupte, fiindcă erau convinşi de propria lor imortalitate.

Vă doresc să vizionaţi acest film, în linişte şi, dacă nu-i percepeţi, iniţial, mesajul sau dacă simţiţi că se estompează, în timp, să nu vă fie ruşine să reveniţi la el, ori de câte ori auziţi în mass media de asemenea aberaţii apocaliptice, fără a mai căuta să identificaţi vinovaţii, fiindcă veţi avea permanent în minte cuvintele unui alt geniu, Bill Hicks, care, spre deosebire de David Icke, şi-a ascuns mesajul sub masca aparent puerilă a comediei şi care bănuiesc că a fost eliminat tare prematur şi brutal, deoarece s-a născut desincronizat de propria sa epocă, pronunţând adevăruri majore şi foarte incomode, mult prea devreme, când omenirea nu era încă pregătită să le recepteze la adevărata lor valoare şi profunzime.

"Principalul semn distinctiv al ignoranţei este profunda voastră credinţă în nedreptate şi tragedie. Ceea ce omida numeşte 'sfârşitul lumii', Marele Creator numeşte 'fluture' !"

Richard David Bach

2012: Crossing Over - A New Beginning ... link2