Se afișează postările cu eticheta Krishnamurti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Krishnamurti. Afișați toate postările

30 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a IX-a şi a X-a


„Înţelegem, cu toţii, importanţa încetării violenţei. Şi cum pot eu, ca individ, să mă eliberez de violenţă, nu doar superficial, ci total, complet, lăuntric ? Dacă idealul nonviolenţei nu va elibera mintea de violenţă, atunci oare va ajuta analiza cauzei violenţei să se elimine violenţa ? La urma urmei, aceasta este una dintre problemele noastre majore, nu-i aşa ? Întreaga lume este prinsă în capcana violenţei, în războaie; însăşi structura societăţii noastre de consum este, în esenţă, violentă. Şi, dacă voi, ca indivizi, intenţionaţi să vă eliberaţi de violenţă, total, la nivel subconştient, nu numai superficial, verbal, atunci cum poate cineva care se apucă de aşa ceva să nu devină egocentric ? Înţelegeţi problema, nu-i aşa ? Dacă grija mea este de a elibera mintea de violenţă şi de a practica disciplina, pentru a ţine violenţa sub control şi a o schimba în nonviolenţă, cu certitudine că asta va produce o gândire şi o activitate egocentrică, fiindcă mintea mea se va focaliza, tot timpul, pe eliminarea unui lucru şi căpătarea altuia. Şi, totuşi, sesizez importanţa unei minţi eliberată, complet, de violenţă. Deci, ce trebuie să fac ? Desigur, că nu se pune problema ca cineva să nu mai fie violent. Realitatea este că suntem violenţi şi întrebarea ‚Cum să nu mai fiu violent ?’ nu face decât să creeze un ideal, care mie mi se pare complet inutil. Dar, dacă cineva este capabil să analizeze violenţa şi s-o înţeleagă, atunci poate că există posibilitatea de-a o elimina, în totalitate.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Prin următoarele două episoade, IX şi X, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, ne confruntăm cu analiza pertinentă făcută de Krishnamurti, în stilul său binecunoscut, altor două probleme existenţiale, esenţiale, latura violentă a naturii umane şi moartea, pe care, de regulă, evităm să le aprofundăm sau încercăm să uităm de ele sau, în spiritul pur al dualismului imaginat de Descartes, fiind incapabili să eliminăm violenţa sau să-i discernem cauzele subiective şi obiective, ne rezumăm la a impune, propagandistic, atingerea unui ideal iluzoriu, aparent opus, nonviolenţa.

24 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a VII-a şi a VIII-a


„Religia organizată, credinţa organizată şi statele totalitare sunt foarte similare, fiindcă toate vor să distrugă individul, prin constrângere, prin propagandă, prin diverse metode coercitive. Religia organizată face acelaşi lucru, numai că într-un mod diferit. În cadrul ei, trebuie să accepţi, trebuie să crezi, eşti condiţionat. Tendinţa generală, atât a organizaţiilor de stânga, cât şi a aşa-zisele organizaţii spirituale, este de a modela mintea după un anumit tipar comportamental, fiindcă individul lăsat de capul lui devine un rebel. Deci, individul este distrus prin constrângere, prin propagandă şi este controlat, dominat, de ‚dragul’ societăţii, de ‚dragul’ statului ş.a.m.d. Aşa-zisele organizaţii religioase fac acelaşi lucru, numai că într-un mod ceva mai suspect, ceva mai subtil, fiindcă, în ele, de asemenea, oamenii trebuie să creadă, trebuie să fie reprimaţi, să fie controlaţi şi toate celelalte. Întregul proces reprezintă o dominare a sinelui propriu, într-o formă sau alta. Prin constrângere, se solicită o acţiune colectivă. Asta doresc majoritatea organizaţiilor, fie că sunt organizaţii economice, fie religioase, fie politice. Ele doresc numai acţiuni colective, ceea ce înseamnă că individualitatea ar trebui să fie distrusă. În cele din urmă, asta este singura semnificaţie posibilă. Acceptaţi teoriile de stânga, marxiste sau doctrinele hinduse, budiste sau creştine şi, drept urmare, speraţi să produceţi o acţiune colectivă.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Collected Works, Vol. VI", 279, Individual and Society

Seria „Beyond Myth and Tradition” continuă cu episoadele VII şi VIII, consacrate unor subiecte mai mult decât incitante, oglinda relaţiilor umane şi condiţionarea, în care, printre multe alte raţionamente, extrem de revelatoare, Krishnamurti pune accentul pe diferenţa subtilă dintre două noţiuni, aparent sinonime, schimbare şi modificare, ignorarea ei constituind încă unul dintre trucurile manipulării practicată de puterea planetară, încă din zorii existenţei umane, fiindcă permanent ni s-a promis, demagogic fireşte, o „schimbare”, revoluţionară şi tot ce am obţinut a fost o „modificare”, total nesemnificativă, a condiţiilor stipulate în contractul sclaviei noastre milenare.

16 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a V-a şi a VI-a


„Marii clarvăzători ne-au spus, întotdeauna, că trebuie să căpătăm experienţă. Au spus că experienţa ne va aduce înţelegere. Dar numai o minte inocentă, o minte neumbrită de experienţă, eliberată complet de trecut, numai o asemenea minte poate percepe ce anume este realitatea. Dacă observaţi adevărul acelei afirmaţii, dacă-l percepeţi pentru o fracţiune de secundă, veţi cunoaşte claritatea extraordinară a unei minţi care este inocentă. Asta înseamnă micşorarea tuturor cicatricelor memoriei, ceea ce înseamnă să renunţi la trecut. Dar, pentru a-l percepe, nu se poate pune problema lui ‚cum’. Mintea voastră nu trebuie să fie abătută de ‚cum’, de dorinţa de-a obţine un răspuns. O asemenea minte nu este o minte atentă. Aşa cum am afirmat, mai devreme, în această prezentare, în început constă sfârşitul. În început se află seminţele sfârşitului a ceea ce noi denumim suferinţă. Sfârşitul suferinţei este realizat de suferinţa însăşi şi nu depărtându-ne de suferinţă. Să te depărtezi de suferinţă înseamnă numai să afli un răspuns, o concluzie, o evadare; dar suferinţa continuă să existe. În timp ce, dacă îi acorzi atenţia ta completă, ceea ce înseamnă să fii atent cu întreaga ta fiinţă, atunci vei observa că există o percepţie imediată, în care nu este implicat timpul, în care nu există efort, nu există conflict; şi exact această percepţie imediată, această conştientizare fără alegere, este cea care pune capăt suferinţei.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

În continuarea seriei „Beyond Myth and Tradition”, episoadele V şi VI sunt consacrate unor probleme foarte delicate, conştientizarea fără alegere şi meditaţia, nu pe deplin receptate se pare, din moment ce Krishnamurti a revenit atât de des asupra lor, mai ales că, la fel ca în multe alte ocazii, opinia sa diferă fundamental de cea a aşa-zişilor lideri spirituali – care abundă numeric, de câteva decenii încoace, atât în orient, cât şi în ţările occidentale – în principal prin respingerea de către maestru a oricărei forme de „spiritualitate” organizată, în care părem a înlocui religia cu prosternarea în faţa altor idoli, în formă modernă.

8 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea a III-a şi a IV-a


„Cred că este important să înţelegeţi că libertatea intervine la început şi nu la final. Noi credem că libertatea este ceva ce trebuie să fie obţinut, că eliberarea este o mentalitate ideală, care se obţine gradat, în timp, prin diverse practici; dar, pentru mine, aceasta este o abordare total greşită. Libertatea nu trebuie să fie obţinută; eliberarea nu este ceva ce trebuie să fie câştigat. Libertatea sau eliberarea reprezintă o mentalitate care este esenţială pentru descoperirea oricărui adevăr, a oricărei realităţi şi, ca atare, nu poate fi un ideal; trebuie să existe de la începuturi. Fără libertate, de la început, nu pot exista momente ale înţelegerii profunde, fiindcă, atunci, întreaga gândire este limitată, condiţionată. Dacă mintea ta este înlănţuită de orice concluzie, de orice experienţă, de orice formă de cunoaştere sau credinţă, atunci nu este liberă; şi o asemenea minte nu poate percepe ce înseamnă adevărul.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)
Bombay 1st Public Talk 4th March 1956

Următoarele două episoade, III şi IV, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, sunt consacrate corelaţiei libertate & autoritate şi, respectiv, sacrului, problematici tratate cu aceeaşi profunzime şi originalitate, de către Jiddu Krishnamurti, cu care poate că fidelii acestui blog sau ai operei maestrului sunt familiarizaţi deja, ultimul episod prezentând, printre altele şi confesiunea tulburătoare a unui profesionist, dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, care s-a simţit, el însuşi, transformat de conversaţiile revelatoare ce au avut loc în februarie 1974.

3 iun. 2013

Krishnamurti: Mai presus de mit şi tradiţie -
Partea I şi a II-a


„Pentru a înţelege conflictul, trebuie să înţelegem ce anume înseamnă o relaţie, iar înţelegerea relaţiei nu depinde de amintiri, de obiceiuri, de ceea ce a fost sau de ceea ce va fi. Depinde de conştientizarea lipsită de alte opţiuni, în orice moment şi, dacă ar fi să analizăm mai profund, am vedea că prin conştientizare nu înţelegem, deloc, un proces cumulativ. Din momentul în care există o acumulare, există un punct de vedere de la care porneşte analiza şi acel punct de vedere este condiţionat; şi, ca atare, atunci când analizăm o relaţie dintr-un punct de vedere rigid, trebuie să existe durere, trebuie să existe conflict.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)

„Beyond Myth and Tradition” reprezintă o serie de interviuri şi prelegeri ale lui Jiddu Krishnamurti, grupate în 12 episoade diferite, în 1997, de Krishnamurti Foundation of America, în regia cuplului Evelyn Blau şi Michael Mendizza, ca o introducere în învăţăturile marelui dascăl al omenirii, fiecare episod fiind axat pe un anumit aspect al vieţii şi societăţii umane, revelând, prin profunzimea discursului, în afara semnificaţiei mesajului în sine şi actualitatea de necontestat a problemelor abordate.

5 apr. 2013

Krishnamurti: Ce înseamnă o minte sănătoasă ?

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Care este esenţa învăţăturii mele ? Nu este, drept urmare, mai mult decât evident, că ceea ce sunt, în relaţie cu o altă persoană, creează de fapt societatea şi, astfel, fără a mă transforma eu însumi, radical, nu pot exista transformări ale funcţiilor esenţiale ale societăţii ? Când suntem în căutarea unui sistem care să transforme societatea, nu facem decât să evităm implicaţiile problemei în sine, fiindcă un sistem nu poate transforma un om; omul transformă, întotdeauna, sistemul, aşa cum şi demonstrează istoria. Dar asta se produce numai atunci când eu însumi, în relaţia mea cu tine, înţeleg că sunt cauza haosului, a suferinţei, a distrugerii, a fricii, a brutalităţii. Să mă înţeleg pe mine însumi nu este o problemă de timp; mă pot înţelege pe mine însumi chiar în acest moment.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)
The First and Last Freedom, Chapter 1

Cu această ultimă parte, intitulată „What is a healthy mind ?”, închei, plin de regret, ciclul postărilor dedicate convorbirilor purtate în perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti, din Ojai, California, între marele învăţător Jiddu Krishnamurti, fizicianul cuantic David Bohm, biologul Rupert Sheldrake şi psihiatrul John Hidley, pe tema naturii minţii umane, pe lungul drum de la identificarea cauzelor suferinţei psihologice până la vindecarea finală, dorită şi aşteptată de noi toţi.

31 mar. 2013

Krishnamurti: Nevoia de securitate

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Reformatorii – politici, sociali şi religioşi – nu vor produce decât mai multă suferinţă omului, dacă acesta nu va înţelege modul cum funcţionează propria sa minte. În decursul înţelegerii proceselor mentale intime, se produce o revoluţie lăuntrică, radicală şi din acea revoluţie lăuntrică răsare necesitatea cooperării autentice, care nu este o cooperare cu un sistem, cu o autoritate sau cu cineva care ‚ştie’. Când vei şti cum să cooperezi, fiindcă se produce această revoluţie lăuntrică, atunci vei şti şi cum să nu cooperezi, ceea ce este cu adevărat foarte important, poate mai important. Actualmente, cooperăm cu o persoană care oferă o ‚reformă’, o ‚schimbare’, care nu face decât să perpetueze conflictul şi suferinţa, dar, dacă putem afla ce înseamnă să posezi adevăratul spirit al cooperării, care capătă fiinţă odată cu înţelegerea modului de funcţionare a minţii umane şi care rezidă în eliberarea de ego, atunci există posibilitatea creării unei noi civilizaţii, o lume complet diferită, în care nu mai există pofta de acumulare, nu mai există invidie şi nici concurenţă. Aceasta nu este o simplă utopie teoretică, ci este mentalitatea reală umană, care constă într-o căutare şi o curiozitate constantă, autentică şi binecuvântată.”

Jiddu Krishnamurti (1895-1986)
The Book of Life

Am continuat maratonul spiritual, iniţiat nu cu multă vreme în urmă şi am ajuns la cea de-a treia parte, intitulată „The Need for Security”, a convorbirilor purtate în perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, între Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, secondaţi de psihiatrul John Hidley, colaboratorul fundaţiei, pe tema naturii minţii umane şi, în particular, a necesităţii asigurării siguranţei psihologice a unei fiinţe umane.

27 mar. 2013

Krishnamurti: Suferinţa psihologică

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Dacă nu am avea nici o credinţă religioasă, oare ce s-ar întâmpla cu noi ? Oare am fi foarte înspăimântaţi de ceea ce ar urma să se întâmple cu noi ? Dacă nu ne-am supune nici unui tipar, bazat pe o credinţă oarecare – fie în Dumnezeu, în comunism, în imperialism sau în vreo formă de gândire religioasă, o dogmă care să ne condiţioneze – ar trebui să ne simţim complet pierduţi, cumva ? Şi nu cumva această acceptare a unei credinţe este o ascundere a acelei temeri – teama de a fi adevărate nimicuri, de a fi goi de conţinut ? La urma urmei, o cană este utilă numai atunci când este goală, iar o minte plină de credinţe, dogme, presupuneri, citate, este realmente o minte incapabilă să creeze, o minte repetitivă. Dorinţa de a scăpa de acea teamă – teama de goliciune spirituală, teama de singurătate, teama de stagnare, de a nu parveni, de a nu reuşi, de a nu avansa, de a nu fi sau de a nu putea deveni cineva – este, cu siguranţă, unul dintre motivele, nu-i aşa, pentru care acceptăm, atât de nerăbdători şi lacomi, orice credinţă ? Şi, prin îmbrăţişarea unei credinţe, ne înţelegem, oare, pe noi înşine ? Din contră. O credinţă, fie ea religioasă sau politică, ne împiedică, evident, să ne înţelegem pe noi înşine. Acţionează ca un filtru, prin care ne privim pe noi înşine. Şi ne putem analiza, fără credinţe ? Dacă înlăturăm aceste credinţe, acele multe credinţe pe care le are oricare, mai rămâne, oare, ceva de analizat ? Dacă nu avem credinţe, cu care mintea noastră să se identifice, atunci mintea, fără identificare, este capabilă să se analizeze singură şi, cu siguranţă, că acesta este începutul adevăratei cunoaşteri a propriei personalităţi.”

Jiddu Krishnamurti
(1895-1986)

Aşa cum am promis în postarea anterioară şi, mai ales, fiindcă am considerat că trebuie să existe o continuitate a dezbaterii iniţiate atunci, continui astăzi cu a doua parte, intitulată Psychological Suffering, a discuţiilor purtate între cele trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, împreună cu psihiatrul John Hidley, de această dată pe tema suferinţei psihologice.

21 mar. 2013

Krishnamurti: Rădăcinile dereglării psihologice

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Putem studia istoria şi putem interpreta evenimentele istorice potrivit prejudecăţilor noastre; dar să fim siguri de viitor, înseamnă să trăim o iluzie. Omul nu este produsul unei influenţe unice, ci este cu mult mai complex şi, să punem accentul pe una dintre influenţe, în timp ce le minimalizăm pe celelalte, înseamnă să generăm un dezechilibru, care ne va conduce la şi mai mult haos şi suferinţe. Omul este un proces integrat. Trebuie înţeleasă fiinţa umană în ansamblu şi nu pe componente, oricât de importantă, temporar, ar putea fi acea componentă. Sacrificarea prezentului, de dragul viitorului, este nebunia celor care sunt ahtiaţi după putere; şi puterea înseamnă răul. Aceştia îşi asumă singuri sarcina direcţionării omenirii; sunt noii preoţi. Mijloacele şi scopurile nu sunt entităţi separate, ci sunt integrate aceluiaşi fenomen; mijloacele creează scopurile. Prin violenţă nu vom putea obţine, niciodată, pacea; un stat poliţienesc nu poate produce cetăţeni paşnici; prin constrângere nu se poate cuceri libertatea. O societate fără clase sociale nu se poate forma, dacă partidul este atotputernic şi nu poate fi, niciodată, rezultatul unei dictaturi. Toate acestea sunt evidente !”

Jiddu Krishnamurti
(1895-1986)

În perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, s-au purtat o serie de discuţii între trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, alături de care s-a aflat şi un mai vechi colaborator al fundaţiei, psihiatrul John Hidley, pe tema mai mult decât sisifică a naturii minţii umane, conversaţii concretizate în peste patru ore de film, care ar trebui să se afle, la loc de cinste, în arhiva video a oricărui pasionat de spiritualitate.