Dincolo de 2012 - Perspective evolutive

O serie de 11 mici documentare animate, au fost reunite în acest film, Beyond 2012 - Evolving Perspectives On the Next Age, în regia lui Joao Amorim şi a lui Nikos Katsaounis, readucând în dezbatere concepte ce definesc conştiinţa globală şi tehnicile ce ar putea sta la baza transformărilor sociale şi ecologice, oferindu-ne o viziune optimistă asupra viitorului foarte apropiat, privit din perspectiva multiplă a şamanismului, durabilităţii, sistemelor energetice alternative, calendarului Maya, fizicii cuantice şi sincronismului.

Ideile sunt prezentate concis şi dinamic, de către vechi cunoştinţe ale blogului, ca Daniel Pinchbeck, dr. Dean Radin sau dr. Neal Goldsmith, fundalul distractiv-animat, pe alocuri caustic, oferind suport şi unor voci noi, ce dau glas propriei experienţe avute pe tărâmul spiritualităţii şi al societăţii umane, aşa-zis moderne: Kevin Danaher, dr. Rick Doblin, dr. Jim Fournier, Ken Jordan, James O'Dea, Rabbi Abraham, Maria Alice Campos sau Bia Labate.

Concepte abstracte şi, poate, confuze, pentru majoritatea dintre noi, devin accesibile, revelându-şi secretele, o dată reintroduse în contextul lor firesc, iniţiat de mişcările culturale radicale şi schimbările politice din anii '60, care ne-au condus cumulativ, se pare, către un punct critic, printr-o combinaţie de sinergii susţinute în esenţă de generaţia, pe atunci, tânără, în baza experimentelor cu substanţele care asigură accesul în stări alternative ale conştiinţei sau, mai prozaic spus, psihedelice.

Este atacat, o dată în plus, chiar dacă nu tocmai coroziv, mitul "încălzirii globale", atât de drag elitelor oculte, Jim Fournier oferind mici străfulgerări către tehnologii ale prezentului, prea puţin valorificate şi mult mai puţin mediatizate, care îşi propun să ne scape de "coşmarul" excesului de dioxid de carbon atmosferic, prin intermediul biocarburanţilor moderni, ce pot genera energii, desigur, regenerabile.

Toată această nouă paradigmă energetică pare să contrazică, de asemenea şi mitul "plauzibil" al existenţei noastre materiale sau, mai degrabă, materialiste, deşi prin prezenţa agreabilă a dr. Neal Goldsmith ni se reaminteşte, dacă mai era necesar, că fizica modernă, prin latura sa cuantică, ar fi trebuit să ne convingă decisiv până acum, că diferenţa dintre energie şi materie se mai manifestă doar în minţile noastre.

Aşa-numitele "Legi ale lui Murphy", o colecţie de cugetări ironic-pesimiste, par să-şi fi găsit ilustrarea strălucită în experimentele parapsihologice derulate de dr. Dean Radin, încă de când era angajatul laboratoarelor Bell, experimente desfăşurate în prezent sub umbrela Institutului de Ştiinţe Noetice şi în colaborare cu dr. Roger Nelson, directorul Proiectului Conştiinţei Globale, cu care făceam cunoştinţă la începutul acestui an, când el şi David Sereda încercau să ne convingă de rolul conştiinţei colective, grefată pe realitatea holismului cuantic.

Minte şi materie, sunt două asocieri paradoxale încă, în concepţia închistatei comunităţi academice mondiale, ce neglijează realitatea fenomenelor de influenţă mentală asupra materiei, care sunt demonstrabile experimental, fireşte, aşa cum am amintit în ultimele articole dedicate lui Nassim Haramein şi Bruce Lipton.

Şi atunci se ridică întrebarea tulburătoare:

Cum de este posibilă această influenţă, dacă materia este aşa cum ne-o descrie ştiinţa convenţională?

Cum de există compatibilitate între gând şi materie?

De ce aflăm atât de târziu despre astfel de experimente, ce se derulează încă din copilăria fizicii cuantice ?

Dean Radin ne dă şi răspunsurile, confirmând implicarea CIA în experimentele parapsihologice, la vremea când batjocorea public domeniul, dovedind simultan şi ipocrizia comunităţii "ştiinţifice", de asemenea implicată până peste cap în aceste cercetări, în timp ce, în public, se arăta a fi oripilată de un astfel de concept, distrugând cu ferocitate carierele celor ce îndrăzneau să se abată de la tabuul oficial, fără a avea în spate şi finanţarea vreunei instituţii descrisă de un acronim cu trei litere, "stabiliment" care recunoştea senin, pe de altă parte, într-un documentar Discovery, că se folosea în anii '70 de serviciile echivalentului a două divizii de paranormali, pe care, "desigur" că i-a pus pe liber, o dată cu stingerea războiului rece.

Efectul cuantic Zeno, amintit în documentar, este o denumire inventată în 1977 de doi fizicieni de la Universitatea Texas, George Sudarshan şi Baidyanath Misra, în baza unei analize experimentale asupra unei particule instabile, care observată continuu fiind, uita să se mai dezintegreze, concluzia generică fiind şi mai halucinantă: o persoană poate "îngheţa" realmente evoluţia unui sistem cuantic, dacă îi măsoară prea des caracteristicile, plecând de la starea sa iniţială.

Semnificaţia termenului a căpătat amploare, de atunci încoace, conducând la o definiţie mult mai tehnică a fenomenului, în care evoluţia temporală a unui sistem poate fi suprimată, nu numai prin măsurare continuă: efectul cuantic Zeno este efectul suprimării evoluţiei temporale unitare a unui sistem cuantic, cauzată de o incoerenţă cuantică a sistemului, provocată de o diversitate de factori - măsurători, interacţiuni cu mediul, câmpuri energetice aleatorii ş.a.m.d.

Ca rezultat al studierii efectului cuantic Zeno, a devenit clar că aplicarea unei serii de pulsuri suficient de puternice şi de rapide, având simetria potrivită, poate de asemenea decupla un sistem cuantic de mediul său, ce poate induce incoerenţe.

Celor uimiţi, le voi spune că fenomenul nu este deloc nou, descrieri teoretice fiind publicate încă din 1954, de către Alan Turing, un matematician şi criptanalist britanic.

În aceeaşi ordine de idei, poate că nu este deloc hazardată teama lui Dean Radin, că o evoluţie a societăţii umane către dezvoltarea capacităţilor previzionare "paranormale" ale populaţiei, până la integrarea într-o conştiinţă globală precognitivă, ar putea crea un colaps al viitorului şi scoaterea civilizaţiei umane în afara dimensiunii temporale a Universului actual.

Kevin Danaher vorbeşte la rândul lui doar despre trei principii, care ar putea fundamenta o societate viitoare durabilă: restaurare ecologică, echitate socială şi durabilitate financiară.

Dacă ne mai aducem aminte şi imperiile au scris în cărţile de istorie despre inechitatea socială, ca principală cauză a revoluţiilor - a se citi: procese de revopsire a gardului social - dar, prin cosmetizare, de fiecare dată ni s-a recreat iluzia libertăţii, extrem de insidios la ultima actualizare, capitalismul, fiindcă am fost convinşi că oricine poate avea acces la avere, cu o singură condiţie "minoră", fireşte, să fim şi capabili s-o facem, ceea ce a indus în noi acceptarea tacită a elitismului, singura piedică în calea "propăşirii" noastre nemaifiind cadrul social abuziv-restrictiv, ci propria noastră neputinţă - de regulă, determinată genetic.

Câţi paşi mai erau de făcut, până la promovarea spre acceptare a ideii de suprapopulare planetară şi a necesităţii aplicării teoriilor eugenice ?

Nici unul !

Teoriile eugenice fuseseră concepute încă din zorii civilizaţiei umane, mult înainte ca oculta planetară să se mai şi obosească să ne dea şi explicaţia istorică şi socială a "legitimizării" lor.

Îmi permit să-l şi contrazic pe Danaher, cel puţin în privinţa ultimului principiu, al durabilităţii financiare, fiindcă întreaga istorie planetară ne arată cu claritate, că prezenţa banilor în ecuaţie conduce inexorabil la acumularea lor în mâinile anumitor indivizi, ce vor promova, pentru a-şi menţine averile, un climat competiţional-belicos şi ne-am întoarce extrem de rapid la situaţia actuală, a unei stratificări sociale absurd de inechitabilă.

Actualul sistem social, competitiv, selectează la modul obiectiv asociali - ca să nu spun sociopaţi - în funcţii ierarhice superioare, prezenţa unei ierarhii excluzând din start posibilitatea existenţei vreunei "democraţii", Jiddu Krishnamurti sintetizând genial:

"Nu este semn de sănătate, adaptarea perfectă la o societate profund bolnavă."

Documentarul trebuie privit uneori cu circumspecţie, aşa cum am recomandat şi cu alte ocazii, fie şi numai prin prezenţa pe ecran a numelui francmasonului Edgar Mitchell, ca fondator al Institutului de Ştiinţe Noetice, cel de-al şaselea astronaut care a reuşit performanţa incredibilă de a păşi pe Lună, fără a ajunge vreodată acolo, mitul acestor călătorii ale americanilor, trecând prin "cuptorul cu microunde" al Centurii de radiaţii Van Allen, cu mijloacele tehnologice ale anilor '70, fiind absurd şi a fost combătut destul de bine în articolul publicat pe blogul Ieşirea din Matrix.

Abandonul tabuurilor ştiinţifice este cea mai scurtă cale de reconciliere dintre ştiinţă şi spirit, deoarece compartimentarea individuală şi fragmentarea socială şi-au dovedit din plin caracterul distructiv, prin separarea noastră de natura profund spirituală umană, prin ruperea de textura holistică Universală, evadarea din "hologramă" conducând, implacabil, la impasul a cărui rezolvare o aşteptăm, prin schimbarea ce se prefigurează în lumea post modernă, dincolo de limita deloc apocaliptică a anului 2012.

"O dată iniţiată o schimbare socială, ea nu mai poate fi oprită. Nu poţi răpi educaţia unei persoane, care a învăţat să citească. Nu poţi umili o persoană, care simte ce este mândria. Nu poţi oprima oameni, care nu se mai tem. Am văzut viitorul şi viitorul ne aparţine."

César Estrada Chávez (1927-1993)

activist social

Fondator al
"National Farm Workers Association"

Beyond 2012 - Evolving Perspectives On the Next Age (Youtube, Torrent)

Subtitrare