Pedeapsa judiciară - Un experiment social ratat

"Nu orice persoană care a fost umilită alege să răspundă violent acelei insulte, dar orice persoană care se comportă violent a fost umilită, cândva, într-un fel sau altul. Fiindcă motivaţia violenţei individuale este teama de a fi umilit sau dorinţa de a şterge efectele umilinţei, prin mijloace violente îndreptate împotriva altora, pentru a dovedi astfel cine este mai puternic."

Dr. James Gilligan

Discurs la U.S. Agency for International Development

28 noiembrie 2011

În decembrie 2011, organizaţia New Future Media - al cărei site a căzut sau a fost eliminat între timp - lansa documentarul Punishment: A Failed Social Experiment, care ne furnizează o analiză critică şi detaliată a sistemului legal şi judiciar actual, ce nu funcţionează, de regulă, la fel în întreaga lume, oferind totodată soluţii potenţiale pentru prevenirea infracţiunilor şi trecerea la o societate clădită pe principii sociale mult mai durabile.

Scrisoare din Polonia - Asasinarea lui Lech Kaczynski

Regizorul Mariusz Pilis, în colaborare cu postul olandez de televiziune "vPro", a realizat acest documentar, Letter from Poland, în 2011, încercând să arunce o rază de lumină asupra controverselor privind natura reală a evenimentului, incompetenţa crasă şi manipularea practicată de autorităţile ruseşti în anchetarea dispariţiei tragice a preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a altor 95 de demnitari, în aşa-zisul accident din apropierea aeroportului "Severny" din Smolensk, în data de 10 aprilie 2010.

La momentul "accidentului" am evitat să urmăresc evoluţia evenimentelor, în primul rând fiindcă nu mă uit la televizor de foarte mulţi ani - şi nu aş fi făcut o excepţie în acest caz - în al doilea rând fiindcă în perioada imediat următoare unui asemenea eveniment domneşte confuzia, informaţiile fiind adeseori contradictorii şi pline de patimă şi mai puţin de date concrete, iar în al treilea rând sunt, sincer vorbind, sătul de crimele mai marilor planetei, mai ales de cele realizate prin înscenarea de accidente aviatice unor preşedinţi incomozi:

Povestea sionismului

"Priviţi doar ce s-a întâmplat, în perioada premergătoare războiului din Irak, din 2003. Oricine se opunea unui război ilegal de agresiune era acuzat că ar fi un simpatizant al lui Hitler. Vă puteţi imagina aşa ceva ? Holocaustul nazist a devenit principala armă ideologică pentru a justifica războaiele de agresiune. Asta este ironia supremă ! Asta este realitatea ! Ori de câte ori Israelul şi Statele Unite doresc să lanseze un război ilegal de agresiune, ce acuzaţii aduc ? Că inamicul lor este Hitler. Ahmadinejad este Hitler. Hezbollah este Hitler. Hamas este Hitler."

Norman Finkelstein

Breaking down the wall

The Zionist Story este un documentar independent, realizat în 2009 de un fost paraşutist şi actual rezervist israelian, Ronen Berelovich, o relatare extrem de onestă şi emoţionantă a epurărilor etnice, colonialismului şi apartheidului practicat de mişcarea sionistă internaţională, în scopul împlinirii prin orice mijloace a unei profeţii străvechi, din vremea demonicului Yahwe, de re-edificare a statului israelian pe teritoriul istoric al Palestinei, în detrimentul ghinionistei populaţii arabe locale, al cărei calvar se apropie de un secol de existenţă.

Sindromul lumii rele - Violenţa mass media şi cultivarea fricii

"După cum ştiţi, cei care spun poveştile, într-o anumită cultură, sunt cei care guvernează comportamentul uman. Cândva aceştia erau părinţii, şcoala, biserica sau comunitatea. Acum există doar o mână de conglomerate comerciale care nu au nimic de zis, dar au mari afaceri de vândut."

George Gerbner

(1919-2005)

Lansat în Portugalia, la Avanca Film Festival, în iulie 2010, acest nou film, "The Mean World Syndrome", în regia lui Jeremy Earp, unul dintre creatorii lui Consuming Kids, readuce în actualitate munca de o viaţă a unui împătimit, George Gerbner, care a pus în dezbatere, la modul ştiinţific şi nu simplist - cum s-a procedat permanent, încă de la începuturile filmelor sonorizate - o problemă presantă şi mai mult decât actuală, a violenţei generalizate propagată prin toate variantele mass media şi a efectelor ei cumulative asupra unor spectatori frecvenţi, de toate vârstele, dar în special asupra copiilor, cărora le poate modela comportamentul şi caracterul, într-un mod total nedorit.

Răzbunarea maşinii electrice

"Puterea 'Răzbunării' rezidă în firul narativ. Acţiunea filmului se desfăşoară pe mai multe planuri, axarea pe anumite caractere umanizând, cumva, entităţile corporatiste pe care Paine le descria, cândva, ca fiind monolitice, transformând o poveste complexă de afaceri în ceva mult mai accesibil, prin intimitatea sa. Mizele sunt uluitor de mari. Ajungem la ideea că a construi maşini electrice nu este doar un act cu semnificaţii politice, ori sociale, ci este un demers brutal de riscant, solicitând un devotament suprauman."

Mike Spinelli,

Jalopnik.com

Regizorul Chris Paine devenea un expert şi un avocat al maşinilor electrice nepoluante, prin primul său documentar, din 2006, "Who Killed The Electric Car?", care exprima strigătele de nemulţumire ale admiratorilor entuziaşti ce se simţeau trădaţi de guvern şi industrie, prin decizia General Motors de retragere şi distrugere a modelului EV-1, revenind la cinci ani distanţă şi compensând pesimismul, de atunci, cu imaginea plină de vigoare a unui viitor optimist al maşinii electrice, reliefată de filmul actual: "Revenge of the Electric Car".

Trezirea !

The Awakening, în versiune finală, este un documentar realizat de producătorul australian independent cunoscut sub pseudonimul Max Igan, un adevărat semnal de alarmă, aşa cum sugerează şi numele, care abordează foarte inspirat, într-o viziune unitară, gama completă de probleme - şi soluţiile aferente - cu care se confruntă actual omenirea, privite prin perspectiva unei adevărate spiritualităţi, ce se disociază clar de religia instituţionalizată sau de aberaţiile "spirituale" ale mişcării New Age, care, deşi se auto-consideră o revitalizare a preceptelor gnosticismului, eu o consider, mai degrabă, o distorsionare a conceptelor exprimate în teozofia lui Rudolf Steiner.

M-am exprimat în repetate rânduri, pe blog,  împotriva intermedierii relaţiei dintre om şi Dumnezeu printr-o instituţie pervertită, neavenită şi lacomă, Biserica - fapt care mi-a atras reproşurile penibile ale unor bigoţi spălaţi pe creier de dogma religioasă, care se simt ameninţaţi de islamism (şi numai ei ştiu din ce motive) - şi în favoarea doctrinei gnostice, de acces direct la Creatorul pe care, aşa cum spune Max Igan, am preferat să-l numim cu toţii Dumnezeu.