Rupert Sheldrake & Bruce Lipton : O expediţie dincolo de limitele normalului

„Religia falsă este arogantă, ipocrită, dogmatică şi intolerantă. Exact la fel este şi ştiinţa falsă. Dar, spre deosebire de fundamentaliştii religioşi, fundamenta-liştii ştiinţei nu-şi dau seama că opiniile lor sunt bazate tot pe credinţă. Ei cred că ştiu adevărul ! De peste 200 de ani, materialiştii au promis că ştiinţa va explica totul, într-un final, în termenii fizicii şi ai chimiei. Credincioşii sunt susţinuţi, moral, de certitudinea că ştiinţa le va certifica credinţele. Ştiinţa este ţinută în loc de simple presupuneri, care s-au consolidat în timp, devenind dogme, menţinute de tabuuri puternice. Cred că ştiinţa se va regenera, dacă se va elibera vreodată.”

Rupert Sheldrake

În luna august a anului 2007, pentru întâia oară, se reuneau două minţi strălucite, Rupert Sheldrake şi Bruce Lipton, în Seattle, Washington, în această extraordinară conferinţă, A Quest Beyond the Limits of the Ordinary, pentru a descătuşa cunoaşterea ştiinţifică prin abandonul „normalului” impus de dogma academică actuală, reconectând, după mai bine de 400 de ani de mistificare renascentistă, spiritul şi anatomia fiinţei umane, prin intermediul punţilor uimitoare oferite de teoria cuantică.

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -Partea a XII-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Cum poate trăi omul fără iubire ? Putem doar exista, iar existenţa, fără iubire, înseamnă control, confuzie şi durere – şi asta este ceea ce majoritatea dintre noi creăm. Ne organizăm existenţa şi acceptăm conflictul, ca fiind inevitabil, fiindcă existenţa noastră este o căutare, neîncetată, a puterii. Cu siguranţă, atunci când iubim, organizarea îşi are locul ei, locul ei just; dar, fără iubire, organizarea devine un coşmar, un lucru doar mecanic şi eficient, ca o armată; însă, cum societatea modernă se bazează numai pe eficienţă, trebuie să avem armate şi scopul unei armate este de a genera război. Chiar şi în aşa-zisa pace, cu cât suntem mai eficienţi, intelectual vorbind, cu cât suntem mai cruzi, mai brutali, cu atât mai mult devenim împietriţi. Din acest motiv există confuzie în lume, de aceea birocraţia este tot mai puternică, de aceea guvernele devin tot mai dictatoriale. Le considerăm pe toate acestea ca fiind inevitabile, fiindcă trăim numai prin creierele şi nu prin inimile noastre şi, drept urmare, iubirea nu există. Iubirea este cel mai periculos şi mai nesigur element al vieţii; şi, fiindcă nu ne dorim incertitudini, fiindcă nu ne dorim să fim în pericol, trăim numai la nivel cerebral. Un om care iubeşte este periculos şi nu vrem să trăim periculos; vrem să trăim eficient, vrem să trăim numai într-un anumit cadru organizatoric, fiindcă noi credem că organizaţiile vor produce ordine şi pace în lume. Organizaţiile nu au produs, niciodată, ordine şi pace. Numai iubirea, numai bunăvoinţa, numai mila, pot produce ordine şi pace, în cele din urmă şi, drept urmare, chiar şi acum.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

Krishnamurti despre iubire şi plăcere ! 

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -Partea a XI-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Să luăm, drept exemplu, trauma pe care fiecare om o suferă încă din copilărie. Cineva este rănit de părinţii săi, psihologic; apoi este rănit în şcoală, în universitate, prin comparaţie, prin competiţie, afirmându-se că cineva ar trebui să fie primul în domeniul său ş.a.m.d. În decursul vieţii, există acest proces, constant, al traumatizării. Cineva poate că ştie acest lucru şi faptul că toate fiinţele umane sunt traumatizate, profund, lucru de care ele poate că nu sunt conştiente şi din care provin toate aceste forme de acte nevrotice. Toate acestea fac parte din conştiinţa cuiva – pentru unii sunt ascunse şi alţii sunt pe deplin conştienţi că sunt traumatizaţi. Acum, oare este posibil să nu fii rănit, absolut deloc ? Deoarece, drept consecinţă a traumatizării cuiva, acesta clădeşte un zid în jurul său, retrăgându-se din relaţiile cu alte fiinţe umane, pentru a nu mai fi rănit vreodată. Asta denotă teamă şi o izolare treptată. Deci, ne punem întrebarea: ‚Oare este posibil, nu numai să te eliberezi de traumele trecutului, ci, de asemenea, să nu mai fii rănit vreodată ?”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Flame of Attention, pg. 87-88

Krishnamurti despre natura traumei ! 

Cei patru călăreţi ai apocalipsei

„Ashcroft respinge cu putere atât imoralitatea cât și apatia ființelor umane şi s-ar putea să fie primul regizor de filme documentare care, abordând acest domeniu, le solicită, mai degrabă, soluții viabile interlocutorilor săi şi nu numai să ridice nefast din umeri. De aceea nu ai cum să fii decât mult mai bine informat şi mai bine pregătit să faci acele schimbări şi modificări ale percepţiei, care-ţi sunt necesare, dacă vei pleca de la acest nivel al cunoaşterii. În pofida titlului apocaliptic, este un film extrem de încurajator.”

Mike McCahill,
Cinesthesiac

Lansat în data 14 martie 2012 în Marea Britanie, acest documentar deosebit, Four Horsemen – scenariul Dominic Frisby şi regia Ross Ashcroft – ce prezintă opiniile documentate a peste 20 de experţi mondiali, în frunte cu Noam Chomsky, a acumulat, între timp, 19 premii prestigioase internaţionale, aşa cum puteţi observa şi pe generic.

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -Partea a X-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Dacă pot devia puţin de la subiect, cred că este important să înţelegem ce înseamnă să asculţi, fiindcă, atunci, ceea ce s-a afirmat ar putea avea o semnificaţie mai presus de cuvinte. Mi se pare că foarte puţini dintre noi chiar ascultăm. Nu ştim cum să ascultăm. Mă întreb dacă v-aţi ascultat, vreodată, cu adevărat copilul, soţia sau soţul sau o pasăre. Mă întreb dacă v-aţi ascultat vreodată mintea, atunci când priviţi un apus de soare sau dacă aţi citit vreo poezie având atitudinea potrivită de a asculta. Dacă ştim cum să ascultăm, tocmai acea ascultare este o acţiune în care are loc miracolul înţelegerii. Dacă ştim cum să ascultăm ceea ce se spune, atunci vom descoperi dacă este ceva adevărat sau fals. Şi, ceea ce este adevărat, cineva nu trebuie să accepte: pur şi simplu este realitatea. Numai atunci când există o dispută între un fals sau altul, atunci există acceptare sau respingere, acord sau dezacord.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Collected Works, Vol. XI, 352, Action

Krishnamurti despre arta de a asculta ! 

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -Partea a IX-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Fără pasiune cum ar putea exista frumuseţe ? Nu mă refer la frumuseţea picturilor, a clădirilor, a femeilor machiate şi toate celelalte. Ele au propriile forme de frumuseţe. Lucrurile elaborate de om, cum ar fi o catedrală, un templu, o pictură, o poezie sau o statuie, pot să fie sau pot să nu fie frumoase. Dar există o frumuseţe care este mai presus de sentimente şi gândire şi care nu poate fi sesizată, înţeleasă sau cunoscută, dacă nu există pasiune. Deci, să nu înţelegeţi greşit semnificaţia cuvântului pasiune. Nu este un cuvânt urât; nu este un lucru pe care-l poţi cumpăra la piaţă sau despre care poţi vorbi, la modul romantic. Nu are absolut nimic de-a face cu emoţiile, cu sentimentele. Nu este un lucru respectabil; este o flacără care distruge tot ceea ce este fals. Şi ne este, întotdeauna, atât de teamă să permitem acelei flăcări să devoreze lucrurile care ne sunt dragi, lucrurile pe care noi le numim importante.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

Krishnamurti despre frumuseţea lăuntrică !