De la producţia de sticle de plastic şi până în mările şi oceanele unde ajung, într-un final, majoritatea lor, Stephanie Soechtig le urmează calea şi îşi face debutul ca director şi producător independent de filme documentare, prin Tapped (2009), analizând cu fermitate marea afacere a apei îmbuteliate şi modul cum corporaţiile interesate afectează cu brutalitate viaţa comunităţilor, oamenii fiind priviţi doar ca simpli pioni, neajutoraţi, cărora li se poate nega dreptul fundamental al apei, cupiditatea transnaţionalelor transformând în marfă substanţa primordială a planetei, ce defineşte viaţa, aşa cum o cunoaştem astăzi.
Trebuie să recunosc că am detestat profund cuvântul "privatizare", din prima clipă în care a început să fie vehiculat în mass media noastră post-decembristă, fiindcă instinctiv l-am simţit, în contextul mai mult decât tulbure al acelor vremuri, ca fiind doar umbrela la adăpostul căreia marii rechini bipezi vor expropria un popor de toate drepturile esenţiale avute până atunci şi ulterior mi s-au confirmat cele mai negre presimţiri, aceasta noţiune devenind sinonimă cu o alta... tâlhăria legalizată.