Marinaleda - Utopia spaniolă

„Dacă acesta este preţul care trebuie să fie plătit pentru o idee, atunci să-l plătim. Nu este nevoie să fim jenaţi, înfricoşaţi sau ruşinaţi de asta. Este vremea să spunem, cu îndrăzneală: ‚Da, cred în înlocuirea acestui sistem al nedreptăţii cu unul drept; cred în sfârşitul înfometării şi în dezvăluirea crimelor provocate de sistem; cred în domnia sufletului omenesc asupra tuturor legilor pe care omul le-a făcut sau le va face; cred că nu există pace acum şi că nu va exista niciodată pace, atât timp cât unii îi vor conduce pe alţii; cred în dezintegrarea totală şi în desfiinţarea principiului şi practicii autorităţii; sunt o anarhistă şi, dacă pentru asta mă condamni, atunci sunt pregătită să-mi accept condamnarea.”

Voltairine de Cleyre,

Exquisite Rebel: The Essays of Voltairine de Cleyre

– Anarchist, Feminist, Genius

Când am abordat pentru prima dată problema anarhismului  pe acest site, am fost pe deplin conştient că încercam să surmontez două handicapuri majore: în primul rând, prejudecăţile umane, adânc înrădăcinate în voi cu ajutorul unei propagande insidioase desfăşurate pe parcursul aproape a unui secol, ştiam că vă vor împiedica să acordaţi deplină atenţie acestui subiect, pe care mă aşteptam să-l identificaţi în mod eronat, aşa cum aţi fost educaţi, cu haosul şi dezlănţuirea iraţională a mulţimilor; în al doilea rând, am scris acea postare cu un gust amar, fiindcă toate exemplele practice pe care vi le puteam oferi erau ale unor societăţi utopice care au fost împinse inexorabil către dispariţie de către marile guverne autocrate ale lumii.

Nu m-am înşelat, din nefericire, deşi v-am oferit spre studiu opiniile unor gânditori de frunte, ca Noam Chomsky, Howard Zinn sau Gregory Sams ş.a., iar postarea în cauză a trecut aproape neobservată, având numai un singur comentariu şi opt vizionări – de-a dreptul ridicol – ale celor două filme asociate.

La drept vorbind, însă, nu m-a mirat deloc această atitudine inertă, fiindcă voi, marea majoritate a celor care bântuiţi pe asemenea site-uri de profil, nu vânaţi decât „noul”, prezentat, dacă se poate, cât mai aproape de maniera scandaloasă a aşa-ziselor buletine de ştiri, şi vă pierdeţi foarte rapid interesul în momentul în care subiectul, în sine, vă obligă să mai şi gândiţi niţel.

Cu alte cuvinte, în genere, aproape toţi cei care vă plângeţi de viaţa insuportabilă pe care o duceţi în această ţară uitată de Dumnezeu nu sunteţi decât nişte demagogi, aflaţi numai în căutarea „senzaţionalului” ieftin, nedispuşi fiind să vă informaţi asupra modalităţilor practice de ieşire din această criză a conştiinţei şi identităţii naţionale, şi, mai grav decât atât, sunteţi complet incapabili să apreciaţi până şi ceea ce vi se oferă pe tavă, fără nici un efort din partea voastră.

Unii dintre voi aţi avut chiar nesimţirea de a mă apostrofa prin comentarii că am îndrăznit să nu mai traduc din Krishnamurti – deşi numărul vizionărilor celor 55 de filme traduse pe acest subiect este, de asemenea, ridicol de mic – uitând că acest site îmi aparţine şi numai eu decid ce anume se traduce şi se publică aici şi că, dacă nu vă convine, aveţi la dispoziţie un mic „x” pe fond roşu, în colţul din dreapta sus, care vă permite să ieşiţi foarte rapid dintr-un mediu care nu corespunde standardelor voastre valorice.

Dar, aşa cum am declarat şi pe pagina Contact, nu vouă, sicofanţilor,  vă este dedicat acest site, ci puţinilor oameni oneşti care chiar sunt dispuşi să se trezească şi să se informeze corect, nu din mass-media aservită puterii, şi chiar dacă n-am mai tradus documentare de mare amploare în ultima vreme, acestora mă străduiesc să le menţin atenţia trează cu informaţii cât mai actuale posibil.

În aceeaşi ordine de idei, descoperind cu satisfacţie că ideile revoluţiei spaniole nu au sucombat în totalitate, revin de această dată asupra subiectului prezentându-vă o utopie spaniolă vie, societatea anarhică a micului orăşel andaluz Marinaleda, în care nu există poliţie şi nici preoţi, iar hotărârile de orice natură sunt luate în adunarea generală, prin democraţie directă, aşa cum afirmă carismaticul şi eternul primar al localităţii, Juan Manuel Sánchez Gordillo.

Nu am de gând să intru în prea multe amănunte, fiindcă filmele sunt foarte explicite şi există multe articole detaliate, în limba română, despre Marinaleda, ci numai vă atrag atenţia asupra faptului că atitudinea guvernului faţă de protestatarii spanioli a fost identică – acesta  manifestându-se cu violenţă şi refuzând să-l exproprieze pe ducele de Infantado de un teren căruia în mod evident nu-i ducea lipsa, indiferent dacă vorbim de guvernul fascist al generalului Franco sau cel aşa-zis democratic instaurat de marioneta sa, regele Juan Carlos – un argument în plus, aş zice eu, pentru eliminarea definitivă a oricărei forme de conducere centralizată din societatea umană.

În orice caz, exemplul oferit cred că este mai mult decât concludent şi demonstrează că ideile lui Jacque Fresco, de exemplu, ar putea fi puse în practică imediat, singurele piedici fiind, de fapt, nu legislaţia totalitară şi opoziţia guvernelor formate din paiaţele ocultei mondiale, ci numai indolenţa, slugărnicia şi conformismul nostru penibil, fiindcă este clar că suntem incapabili să păşim pe urmele unor simpli ţărani spanioli care şi-au schimbat radical vieţile, ieşind de sub tutela oligarhiei monetar-politice planetare.

„Derivat din cuvântul grecesc ‚anarchos’ – fără autoritate – anarhismul neagă legea şi consideră proprietatea ca fiind o tiranie. Anarhiştii cred că corupţia umană se manifestă atunci când sunt impuse diferenţe forţate între oameni, prin menţinerea proprietăţii şi a autorităţii. Anarhiştii nu neagă şi nu se opun guvernării atât timp cât aceasta există fără coerciţie sau ameninţarea cu violenţa. Ei neagă şi se opun autorităţii statului centralizat şi propun o guvernare prin colaborare, deliberare, consens şi coordonare comună. Dreptatea nu poate răsări decât din sentimentul existenţei unui scop comun şi prin practicarea ajutorului reciproc, nu prin monopolul şi violenţa pe care statul le impune. În timp ce anarhismul este asociat, de regulă, cu violenţa sângeroasă şi furia, anarhiştii cred profund într-o ideologie a iubirii.”

Siva Vaidhyanathan,

The Anarchist in the Library:

How the Clash Between Freedom and Control

Marinaleda - A Terra de Todos - The Land of Utopia ... link2

Marinaleda - A socialist utopia in Spain  ... link2