Noam Chomsky - Rebel fără pauză

"Întregul sistem educaţional şi de pregătire profesională este un filtru, extrem de elaborat, care pur şi simplu elimină persoanele care sunt prea independente şi care sunt capabile să gândească şi care nu ştiu cum să accepte obedienţa, fiindcă sunt o ameninţare la adresa oricărei instituţii statale."

Noam Chomsky (7 decembrie 1928)

lingvist, informatician, filozof şi activist

Începutul anului 2003 era marcat de lansarea acestui film, Noam Chomsky - Rebel Without A Pause, al regizorului Will Pascoe, în colaborare cu McMaster University, un postludiu revelator al farsei morbide organizate de americani în septembrie 2001 şi un preludiu uimitor de lucid şi vizionar al crimelor ce urmau a fi iniţiate începând cu luna martie, sub umbrela cinică a denumirii "Iraqi Freedom", de coaliţia sinistră condusă de tandemul Bush-Blair.

Titlul filmului este un joc inspirat de cuvinte, care îi aparţine se pare starului rock Bono, plecând de la titlul unui alt film, foarte celebru, Rebel Without a Cause, lansat în anul 1955, an ce marca începutul carierei academice a lui Noam Chomsky, părintele lingvisticii moderne şi un reprezentant de marcă al filozofiei analitice.

Filmul nu este dedicat, însă, carierei academice a ilustrului savant, ci, aşa cum se exprima soţia sa, Carol Chomsky, unei a doua cariere, cea de "anarho-sindicalist" şi militant neobosit de stânga, al cărei crez a fost expus strălucit în cartea Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media (1988) scrisă împreună cu Edward S. Herman, profesor emerit în finanţe la Wharton School of the University of Pennsylvania, un analist specializat în politică economică, mass media şi corporaţii.

Am remarcat pentru prima oară numele lui Noam Chomsky într-o relatare a unei dispute lingvistice prezidată de regretatul Alexandru Graur, pe tema paralelismelor dintre dihotomia sa, "competenţă-performanţă" şi cele ale lui Ferdinand de Saussure, fără ca să bănuiesc nici o clipă, la acel moment, importanţa acestui nume în arena activismului politic mondial,  nume pe care am ajuns să-l respect, fiindcă simbolizează peste 50 de ani de verticalitate şi de apel neobosit la trezirea mondială.

Este un privilegiu, pentru mine, să pot traduce, în premieră, un film dedicat "celui mai important intelectual în viaţă" cum îl definea New York Times şi, în acelaşi timp, potrivit Arts and Humanities Citation Index din 1992, cel mai citat autor şi savant în viaţă, proeminentă figură a culturii mondiale, ale cărui critici constante la adresa politicii externe imperialiste americane, de pe poziţia sa de lider al dizidenţei intelectuale, au născut extrem de multe controverse.

Departe de a fi un orator strălucit, aşa cum sublinia el însuşi, cu modestie, în prelegerea susţinută în aula McMaster University din Ontario, discursul său atrage însă prin elocvenţă şi analiză profundă a esenţei unor probleme ce frământă comunitatea mondială actuală: falsitatea războiului SUA contra terorismului, manipularea prin mass media, activismul social, rădăcinile sentimentului anti-american, redefinirea "terorismului" în epoca post război rece şi, mai ales în contextul noului mileniu, efectele generate de 9/11 - realizând o distincţie clară între mit propagandistic şi adevăr.

În spatele scenei, filmări şi interviuri cu soţia şi totodată managerul său de turneu, Carol, oferă profunzime umanismului şi motivaţiilor acestui gânditor de geniu, în timp ce alţi colegi şi savanţi îşi exprimă sprijinul şi admiraţia, dar şi o îngrijorare profundă privind reacţiile violente pe care le-ar putea genera francheţea sa, lista cuprinzând nume ca: Nick Griffin, profesor de filozofie, Derek Rasmussen, activist, Bob Bratina, gazda CHML Radio Morning Show, Graeme MacQueen, profesor de studii religioase, Andy Bone de la Russell Research Center ş.a.

Parţial inspirat de recenta publicare a cărţii "9-11", filmul este caracterizat de revelarea avidităţii oamenilor pentru analize alternative ale geopoliticii şi puterii, diferite de cele oferite de obedienta mass media, reamintind cenzura la care a fost supus Chomsky, de posturi ca NPR şi PBS, dar declarând onest că "presiunea asupra mass media are efect", fiindcă dezvoltarea fără precedent a industriei de propagandă, începând cu primul război mondial, a condus la subordonarea acesteia prin reclamă şi concentrarea capitalului, conducând implicit la modelarea aberantă a opiniei publice, prin procesul numit "fabricarea consimţământului".

Nu mai avem foarte multe scuze la dispoziţie, care să ne mai justifice inerţia intelectuală sau incapacitatea de a ne menţine o poziţie verticală, prin informare corectă, fiindcă şansele unei eventuale rezistenţe au crescut simţitor, odată cu evoluţia internetului şi a comunicaţiilor electronice, dacă vom reuşi să conştientizăm faptul că:

"Reclama publicitară există pentru un scop anume. Acesta este de a transforma oamenii în creaturi a căror unică grijă în viaţă este să golească cinci cărţi de credit şi să nu acorde atenţie la ceea ce se întâmplă în lume, lăsându-i pe indivizii bogaţi şi puternici să facă ce doresc, fără să intervină cumva."

Chomsky este unul dintre cei ce se opun fervent "războiului global contra drogurilor" al SUA, susţinând că limbajul oficial folosit este unul înşelător, mai ales atunci când se referă la "războiul contra anumitor droguri".

El este în favoarea educaţiei, prevenirii şi a unei politici de reformă în problema drogurilor, mai degrabă, decât a unei acţiuni brutale, militare sau poliţieneşti, pentru a reduce consumul.

Într-un interviu din 1999, argumenta că atât timp cât plante ca tutunul sunt ignorate complet în declaraţiile guvernamentale, alte plante precum canabisul sunt atacate, fiindcă nu oferă perspectiva unor profituri statale sau corporatiste, întreaga atitudine oficială fiind de fapt o metodă de control a populaţiei sărace.

El afirma, citez:

"Politica internă antidrog a SUA îşi ignoră propriile obiective, iar politicienii sunt perfect conştienţi de acest fapt. Dar dacă nu este vorba de reducerea abuzului de astfel de substanţe, atunci despre ce este vorba ? Reiese cât se poate de clar, atât din acţiunile curente, cât şi din înregistrările istorice, că există tendinţa de a criminaliza anumite substanţe, atunci când pot fi asociate unor aşa-zise clase sociale periculoase, scopul final fiind generarea de tehnici de control social."

În ceea ce priveşte aşa-zisa ucidere a lui Osama Bin Laden - care eu personal mă îndoiesc că a avut loc vreodată - Chomsky consideră că Statele Unite au acţionat în mod necorespunzător, declarând:

"Ne-am putea întreba cum am fi reacţionat în cazul în care trupele de comando irakiene ar fi aterizat acasă la George W. Bush, asasinându-l şi aruncându-i trupul în Oceanul Atlantic. Fără dubiu, crimele sale le depăşesc cu mult pe cele ale lui Bin Laden, iar el nu este doar un "suspect", ci fără îndoială este cel care a dat ordinele pentru a comite 'suprema crimă internaţională, ce diferă de celelalte crime de război, doar prin faptul că include în sine acumularea răului în plenitudinea sa' (citând Tribunalul de la Nuremberg), pentru care au fost spânzuraţi criminalii nazişti: sute de mii de morţi, milioane de refugiaţi, distrugerea unei mari părţi a ţării, amarul conflict sectar ce s-a răspândit în tot restul regiunii."

Documentarul îmi confirmă şi două intuiţii politice, legate de două administraţii americane, Reagan şi Kennedy.

Similitudinea de nume politice şi comportamente dintre administraţiile Reagan şi George W. Bush, pe care o subliniază continuu Noam Chomsky, se datorează, consider eu, aşa cum am afirmat şi în articolul dedicat documentarului Lifting the Veil, incapacităţii psihice a lui Reagan de a-şi exercita funcţia, în acest context asemănările fiind mult mai simplu de explicat prin "domnia" tată-fiu, în familia Bush.

De altfel, presupusa administraţie Reagan a fost zguduită de o întreagă serie de scandaluri, care prefigurau liniile directoare ale criminalelor administraţii Bush: afacerea Iran-Contra, scandalul corupţiei guvernamentale în problema locuinţelor sociale ieftine, scandalul lobby-ului ilegal exercitat de şeful de cabinet, Michael Deaver şi secretarul de presă, Lyn Nofziger, ai lui Reagan, scandalurile de la Agenţia de Protecţia Mediului, afacerea Inslaw, de piraterie software, plus falimentul fraudulos al unui număr de 747 de instituţii financiare, susţinute prin subvenţii de stat de 160 miliarde dolari.

În privinţa lui John F. Kennedy, întotdeauna m-a deranjat contrastul evident dintre iresponsabilitatea confruntării cu Nikita Hruşciov, care a condus la "criza rachetelor cubaneze", din octombrie-noiembrie 1962 şi aura romantică de opozant al războiului din Vietnam.

Odată demontat mitul de pacifist - care se pare că a fost clădit ulterior, pentru a-i consolida imaginea de martir - prin negarea intenţiei sale de a ieşi din Vietnam, actele sale din toamna lui 1962 se prezintă în cu totul altă lumină, ce corespunde unor idei stupide ca doctrina Monroe sau, mai nou, "doctrina distrugerii mutuale asigurate" sau "a interdicţiei nucleare", ce caracterizează mult mai bine hegemonismul tembel american, salvarea întregii lumi datorându-se tăriei de caracter a unui ofiţer sovietic, Vasili Alexandrovici Arhipov, secundul submarinului B-59, care şi-a păstrat cumpătul, deşi erau atacaţi cu grenade antisubmarin lansate de distrugătoarele americane din escadra ce impunea blocada, refuzând să lanseze rachetele nucleare la ordinul comandantului său, căpitanul Valentin Grigorievici Savitsky.

Fără a-şi nega vreodată originile evreieşti, Chomsky nu a ezitat să critice guvernul israelian şi suporterii săi americani, datorită tratamentului inuman aplicat populaţiei palestiniene, argumentând:

"Suporterii Israelului sunt, în realitate, suporterii degenerării sale morale şi, probabil, ai distrugerii sale finale... fiindcă opţiunea israeliană, a expansiunii în detrimentul securităţii, ar putea foarte bine conduce exact la această consecinţă."

Chomsky a fost în dezacord şi cu crearea unui stat exclusiv israelit, spunând:

"Nu cred că statul israelit sau creştin sunt concepte potrivite. La fel de mult aş obiecta şi la transformarea SUA în stat exclusiv creştin."

Poziţia sa fermă şi cinstită nu a scăpat neobservată, desigur.

În data de 16 mai 2010, a fost reţinut de autorităţile israeliene şi i s-a refuzat intrarea în Cisiordania, via Iordania, purtătorul de cuvânt al guvernului declarând, mincinos, că întreg incidentul s-a datorat unui ofiţer de la frontieră, care şi-a depăşit atribuţiile, în timp ce Noam Chomsky a declarat că oficialul Ministerului de Interne care l-a interogat, primea instrucţiuni direct de la superiorii săi.

Au existat şi voci care l-au acuzat de ipocrizie, în ciuda criticilor sale constante la adresa militarismului imperialist american şi european, fiindcă studiile sale lingvistice timpurii de la MIT au fost finanţate substanţial de armată, dar Chomsky a replicat că, tocmai din acest motiv, are o şi mai mare responsabilitate de a denunţa şi de a rezista practicilor imorale ale acesteia.

O voce lucidă şi o viaţă întreagă dedicată activismului politic, opinii exprimate incisiv prin zeci de cărţi, mii de interviuri şi de prelegeri, toate ne pot servi drept exemplu şi ne pot ajuta să ne deschidem mintea, tratând cu scepticismul sănătos, cuvenit, orice manifestare a puterii politice şi financiare, orice încercare de manipulare prin mass media sau prin putreda industrie a relaţiilor publice, păstrând în suflete speranţa în schimbarea mult dorită şi în tranzitul cât mai rapid, către o lume în care noţiunea de om să se confunde doar cu cea de iubire necondiţionată.

"Unica justificare pentru existenţa instituţiilor represive este sărăcia materială şi culturală. Dar, asemenea instituţii, în anumite etape ale istoriei, pot perpetua şi induce atât de multe lipsuri, încât pot ameninţa însăşi supravieţuirea speciei umane."

Noam Chomsky 

Noam Chomsky - Rebel Without A Pause (torrent)

Subtitrare