Starea de spirit - Psihologia controlului

„Pe scurt, procesul educaţional, aşa cum se poate observa cu uşurinţă, nu are nimic de-a face cu cercetarea şi impunerea adevărului, presupunând că adevărul ar putea fi determinat, vreodată. Unicul său scop este de a ghiftui elevii, cât mai rapid şi cât mai puţin dureros posibil, cu cea mai mare cantitate posibilă de axiome curente, din toate domeniile gândirii umane, pentru a transforma copilul într-un bun cetăţean, ceea ce înseamnă un cetăţean cât mai puţin diferit posibil, prin cunoaştere ‚pozitivă’ şi obiceiuri cognitive, de toţi ceilalţi cetăţeni. Cu alte cuvinte, misiunea pedagogului este  nu de a-i face pe elevi să gândească, ci de a-i face să raţioneze 'corect', şi cu cât propria sa minte pulsează mai bine în ritmul fluxului şi refluxului emoţiilor şi amăgirii populare, cu atât mai admirabil îşi poate îndeplini propria funcţie. El ar putea fi un idiot, dar acesta cu siguranţă că nu este un defect la un om plătit pentru a-şi transforma clienţii în idioţi.”

Henry Louis Mencken,

A Mencken Chrestomathy

Lansat în iulie 2013, State of Mind - The Psychology of Control este un documentar amplu, regizat şi produs de James Lane, în cooperare cu Lisa Arbercheski, reporter şi narator, o cronică istorică şi ştiinţifică a tehnicilor de control mental, de la Platon şi Macchiavelli, la Edward Bernays şi B.F. Skinner, de la eugenie şi darwinism, până la Institutul Tavistock şi operaţiunea Paperclip, cu corolarul ei, MK-Ultra, examinând în detaliu modul în care reclama comercială, educaţia obligatorie, drogurile farmaceutice – numite impropriu medicamente – consumerismul şi mass-media au devenit elementele cheie şi principalele arme folosite de elita ocultă a planetei în războiul psihologic tradiţional purtat cu întreaga populaţie inocentă a planetei, al cărui succes a fost facilitat şi accentuat de tehnologiile ultimelor două secole.

Oare suntem controlaţi ?

În ce măsură şi de cine ?

Ce poate însemna asta pentru viitorul omenirii ?

Implicaţiile enorme ale acestor întrebări descurajează majoritatea oamenilor care sunt obligaţi să se confrunte cu consecinţele cotidiene ale răspunsurilor evidente.

Documentarul sapă adânc în căutarea acestora, pentru a revela faptul că mare parte din ceea ce noi considerăm a fi adevăr nu este decât o mare înşelătorie, un cumul de informaţii falsificate implantate, deliberat, în conştiinţa noastră pentru a putea fi clădită o tiranie care să domnească peste minţile oamenilor de rând.

Din leagăn şi până în mormânt, părinţii noştri, semenii noştri şi întreaga societate ne impun propria lor ierarhie de valori şi comportamente acceptate şi tot acest proces a fost denaturat şi deturnat în mod mizerabil.

Filmul examinează ştiinţa care a evoluat, vreme de milenii, numai pentru a ne menţine, ferm, în banca noastră, incapabili să periclităm status-quo-ul, astfel încât dictatorii, gestionarii puterii şi păpuşarii corporatişti să poată profita de pe urma ignoranţei şi a sclaviei noastre voluntare.

Striviţi fiind între nicovala educaţiei obligatorii şi barosul reprezentat de mass-media şi industria de divertisment, suntem menţinuţi într-o perpetuă robie, prin intermediul ideilor pe care le acceptăm fără discernământ, deşi ne modelează caracterul şi comportamentul.

Pe măsura vizionării, veţi pătrunde într-un abis din care este scos la lumină întregul mecanism al manipulării, prin exemple şocante care dezvăluie adevăratele planuri ale elitelor, aflate în plină desfăşurare: plecând de la rădăcinile sale antice, reprezentate de controlul comportamentului uman prin forţă şi mai puţin prin persuasiune şi dezinformare, războiul psihologic ajunge la formele sale moderne, experimentele de control mental desfăşurate de serviciile de informaţii şi alte organisme ale puterii, revelând un viitor planificat în care vom plăti un preţ îngrozitor pentru ignoranţa şi, mai ales, placiditatea noastră.

Cu toate acestea, continuăm să ne întrebăm naiv dacă guvernele totalitare mai folosesc tehnici de control mental în prezent şi bineînţeles că orice insistenţă în această direcţie te situează imediat în tabăra adepţilor teoriilor conspiraţioniste, deşi, ca să dau numai un singur exemplu evident, tratamentul absolut cretin aplicat de „superiori” soldaţilor americani – cu toată suita implicită de urlete şi tactici umilitoare destinate strivirii oricărei urme de personalitate umană – este prezentat cu mândrie în orice film, artistic sau documentar, dedicat „succeselor răsunătoare” ale armatei imperiului satanic transoceanic.

Ce ar putea fi mai edificator de atât ?

Declaraţiile politice demagogice ale guvernelor ?

Ridicol !

Ştim cu toţii că politica este sinonimă cu minciuna, fiindcă realitatea este că, în prezent, electrozii lui Delgado au fost miniaturizaţi la dimensiunea unui nenorocit de chip – implantabil subcutanat sau integrat în tot felul de carduri – care ne este prezentat exact în termenii lui, nu ca manifestare făţişă a fascismului guvernamental, ci ca un următor pas în evoluţia rasei umane – fie că ni-l dorim sau nu – sau, dacă vom reuşi cumva să evităm asta, vom fi transformaţi de-a dreptul în androizi, prin nanotehnologia pulverizată din belşug în atmosferă prin dârele chimice, visul de aur al unor descreieraţi de teapa lui Ray Kurzweil.

Remarcabil este faptul că putem nominaliza realizatorii filmului printre puţinii curajoşi care afirmă, pe faţă, că psihiatria şi psihologia reprezintă false ştiinţe, de fapt, nesusţinute de nici o modalitate ştiinţifică de control obiectiv, reprezentând numai arme de control mental în masă şi modalităţi eficiente de suprimare a disidenţei reale, prin încadrarea tuturor manifestărilor normale umane în categoria deviaţiilor patologice, în baza bibliei de diagnosticare DSM, o caricatură de manual, cu statistici măsluite.

Pe de altă parte, însă, există şi unele aspecte dubioase legate de acest film, mai precis colaborarea cu studioul „Fleur de Lis Film” (floarea de crin este un alt simbol masonic străvechi) în conducerea căruia activează un fost ofiţer superior al vămii americane, Julia Davis (vicepreşedinte), iar lt.col. Anthony Schaffer (pe care-l veţi putea remarca printre intervievaţi, dar nu în uniformă, fireşte) este consilier pentru securitatea naţională în cadrul Homeland Security şi funcţionează ca ofiţer de legătură între guvern şi instituţia în cauză.

Nu ştiu cum să interpretez acest lucru, dar, să nu uităm că şi George Orwell şi Aldous Huxley, membri ai Fabian Society, au evadat din sistem avertizându-ne cu mai bine de jumătate de secol în urmă de existenţa acestor planuri ale elitelor, iar Jiddu Krishnamurti, care a fost bun cu prieten cu Huxley, începând din 1938, a fost descoperit şi promovat de teozofii care au înfiinţat Fabian Society.

În aceeaşi ordine de idei, sper să nu vă scape nici informaţia, oferită în film, că Sir Julian Huxley, fratele lui Aldous, un biolog evoluţionist şi un eugenist  notoriu, a fost ales ca primul director general al Organizaţiei pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a ONU (UNESCO) şi a servit atât ca vicepreşedinte, cât şi ca preşedinte al Societăţii Eugenice Britanice, fapt care poate vă va convinge că aveam dreptate atunci când afirmam că ONU este una dintre cele mai oribile oficine masonice.

Încurcate mai sunt căile puterii lumeşti şi, fiindcă nu ştiu câtă putere de convingere poate avea discursul meu, mă voi şi contrazice singur apelând la opiniile unor experţi în domeniul manipulării colective, respectiv la Noam Chomsky, al cărui decalog celebru vi l-am oferit spre descărcare la sfârşit de postare, şi la site-ul The Mind Unleashed (Mintea Dezlănţuită) care oferă un alt decalog, foarte asemănător cu opiniile realizatorilor acestui film:

„Controlul mental modern este atât tehnologic, cât şi psihologic. Testele demonstrează că prin simpla expunere a metodelor de control mental efectele lor pot fi diminuate sau chiar eliminate, cel puţin în cazul reclamei comerciale şi al propagandei. Mult mai dificil de contracarat este intruziunea fizică, pe cere complexul militar-industrial continuă s-o perfecţioneze.

1. Educaţia – Este cea mai evidentă şi, cu toate acestea, rămâne cea mai insidioasă. Întotdeauna a existat fantezia supremă a unui dictator de a ‚educa’, fireşte, copiii, uşor impresionabili, şi, ca atare, educaţia a fost componenta esenţială a tiraniilor comuniste şi fasciste. Nimeni nu a fost mai incisiv în dezvăluirea agendei subversive a educaţiei moderne ca Charlotte Iserbyt – se poate începe educarea cuiva, în acest domeniu, descărcând varianta gratuită a cărţii The Deliberate Dumbing Down of America (Prostirea deliberată a Americii), care dezvăluie rolul fundaţiilor globaliste în modelarea viitorului, cu intenţia de a produce drone servile, conduse de o clasă de elită, corect educată şi conştientă de faptele sale.

2. Reclama comercială şi propaganda – Edward Bernays a fost citat ca inventator al culturii consumeriste a cărei menire a fost, în esenţă, să modeleze imaginea proprie a oamenilor, pentru a putea transforma o dorinţă în necesitate. Activitatea sa a vizat, iniţial, reclama unor produse, ca ţigările, de exemplu. Totuşi, Bernays a scris în cartea sa din 1928, ‚Propaganda’, că ‚propaganda este braţul executiv al guvernului invizibil’. Acest fapt poate fi remarcat cel mai clar în statul poliţienesc modern şi în promovarea insistentă a turnătoriei, totul ambalat sub eticheta de ‚război contra terorii’. Consolidarea progresivă a rolului mass-media a permis ca această structură, pe deplin corporatistă, să fuzioneze cu guvernul, care foloseşte acum conceptul de ‚plasare a propagandei’. Mass-media (publicaţii, filme, televiziune, ştiri difuzate prin cablu) poate acum să integreze perfect un mesaj global, care pare să aibă un iz de adevăr, fiindcă provine din atât de multe surse, simultan. Când reuşeşti să identifici ‚mesajul’ esenţial, poţi observa cu uşurinţă manifestarea globală a acestui fenomen. Şi asta fără ca măcar să menţionăm mesajele subliminale.

3. Programarea predictivă – Mulţi oameni neagă, încă, existenţa programării predictive. Aş invita pe oricine să examineze o întreagă documentaţie adunată de Alan Watts şi apoi să tragă altă concluzie. Programarea predictivă îşi are originile în Hollywood-ul predominant elitist, unde marele ecran poate oferi o viziune asupra viitorului societăţii. Amintiţi-vă numai cărţile şi filmele pe care le-aţi considerat exagerate sau chiar ‚science-fiction’, cândva, şi, apoi, analizaţi, cu atenţie, societatea actuală şi poate că veţi privi ‚divertismentul’ cu alţi ochi.

4. Sportul, politica, religia – Unii s-ar putea simţi ofensaţi fiindcă alăturăm sportului religia, sau chiar politica, drept metode de control mental. Tema lor centrală este aceeaşi peste tot: dezbină şi stăpâneşte. Tehnicile sunt destul de simple: scurtcircuitează tendinţa naturală a oamenilor de a coopera, pentru propria supravieţuire, şi învaţă-i să se grupeze pe echipe, pentru a domina şi a câştiga. Sportul a avut, întotdeauna, rolul principal de distragere a atenţiei, canalizându-ne tendinţele tribale către un eveniment neimportant, fapt care în America modernă a atins proporţii ridicole, fiindcă izbucnesc proteste când o vedetă sportivă părăseşte o echipă, dar probleme umane esenţiale, cum ar fi libertatea, sunt luate în râs, ca fiind neglijabile. Discursul politic este limitat strict la paradigma stânga-dreapta, în care opoziţia este uşor de controlat, în timp ce religia a stat la baza aproape a oricărui război din istoria omenirii.

5. Hrană, apă şi aer – Aditivi, toxine şi alte otrăvuri alimentare alterează, literalmente, chimia cerebrală, creând docilitate şi apatie. Fluorul adăugat în apa potabilă s-a dovedit că limitează inteligenţa; aspartamul şi monoglutamatul de sodiu sunt excito-toxine care suprasolicită neuronii până mor; accesul facil la alimentaţia de tip ‚fast-food’ a creat o populaţie căreia îi lipseşte concentrarea şi motivaţia necesară oricărui gen de viaţă activă. Majoritatea lumii actuale este pregătită perfect pentru o receptare pasivă – şi, implicit, acceptare – a unei elite dictatoriale. Şi, dacă alegi să-ţi supraveghezi cu atenţie dieta, sunt pe deplin pregătiţi să te stropească cu toxine similare, prin chemtrails.

6. Drogurile – În această categorie se poate încadra orice substanţă care provoacă dependenţă, dar misiunea controlorilor este de a se asigura că suntem dependenţi de ceva. Una dintre componentele esenţiale ale programului de control mental este psihiatria, care tinde să definească toţi oamenii prin prisma dereglărilor lor, şi nu prin potenţialul lor uman. Acest lucru a fost prevăzut în cărţi ca ‚Brave New World’ (Aldous Huxley n.t.). În prezent, a fost dusă la extrem, transformându-se într-o tiranie medicală, în care aproape orice om prezintă o dereglare oarecare – în special cei care contestă autoritatea. Folosirea drogurilor psihotrope în armată a condus la un număr record de sinucideri. Mai rău decât orice, statul farmaceutic modern are peste 25% dintre copiii americani pe lista celor care iau droguri inhibitoare.

7. Experimentele militare – Armata are o istorie îndelungată de poligon de încercare a tehnicilor de control mental. Mintea unui militar este poate cea mai maleabilă, fiindcă cei care au o astfel de carieră, pe viaţă, rezonează, de regulă, cu structurile ierarhice, de control, şi cu necesitatea unei obedienţe necondiţionate în îndeplinirea unei misiuni. Fiindcă un număr tot mai mare de militari îşi contestă îndoctrinarea, o poveste recentă subliniază planurile DARPA de proiectare a unei căşti de ‚control mental intra-cranian’ care-i va ajuta să se ‚concentreze’.

8. Spectrul electromagnetic – O supă electromagnetică ne învăluie pe toţi, generată de dispozitivele comodităţii moderne, despre care s-a demonstrat că are un impact direct asupra funcţiilor cerebrale. Admiţând tacit că este posibil aşa ceva, un cercetător a dezvăluit că lucrează la un ‚coif al lui Dumnezeu’, care poate induce viziuni prin alterarea câmpului electromagnetic cerebral.

9. Televiziunea, computerele şi ‚rata de clipire’ – De parcă nu era suficient de rău că tot ce se prezintă la TV este ‚programat’, scopul, şi mai uşor de atins fiindcă te predispune la somnolenţă, este să transforme televizorul într-o armă psiho-socială. Testele efectuate asupra ratei de clipire arată că undele cerebrale alfa sunt denaturate, producând un gen de hipnoză, care nu prevesteşte nimic bun, fiindcă o dezvăluire recentă susţine că lumina poate transmite date codificate prin internet‚ printr-o rată de clipire ‚nesesizată de ochiul uman’. Rata de clipire a computerelor este mai redusă, dar, prin jocuri video, reţele de socializare şi o structură implicită, creierul este suprasaturat cu informaţie, ritmul rapid al comunicării moderne inducând o stare de lipsă cronică de concentrare. Cercetări recente au revelat că jocurile video reduc, în timp, fluxul de sânge către creier, parazitând controlul emoţional. Mai mult decât atât, violenţa promovată prin jocuri de război, desensibilizează jucătorul, denaturând conexiunea acestuia cu realitatea.

10. Nanotehnologia – De la filme SF de groază, direct în creier; naniţii sunt pe cale să apară. Alterarea cerebrală directă deja a fost împachetată propagandistic în termenul de ‚neuro-inginerie’. Un articol, publicat la începutul lui 2009, sublinia faptul că manipularea cerebrală prin fibre optice este oarecum dificilă, dar, odată instalată, ‚poate face un om fericit prin apăsarea unu buton’. Naniţii au condus procesul la următorul nivel, remodelând creierul moleculă cu moleculă. Mai rău decât atât, aceşti mini roboţi se pot autoreproduce, forţându-te să te întrebi: ‚Cum oare mai bagi duhul, înapoi, în sticlă, odată ce i-ai dat drumul ?’. Când se va întâmpla asta ? În 2020.”

Cu cât este cercetată mai profund problema controlului mental, cu atât mai mult se ajunge la concluzia că există un scenariu coordonat, care a fost aplicat de foarte multă vreme, cu scopul de a transforma fiinţele umane în automate iraţionale.

În lunga perioadă de timp în care s-a încercat să se obţină şi, mai ales, să se menţină controlul asupra maselor populare, controlul mental a fost orchestrat de cei care studiază comportamentul uman, cu scopul de a face populaţia să se plece în faţa voinţei unui mic grup al ‚elitei’.

În prezent, am intrat într-o fază extrem de periculoasă, în care controlul mental a căpătat dimensiuni fizice, ştiinţifice, tehnologice, care ameninţă să devină un fenomen permanent, dacă nu devenim conştienţi de uneltele, aflate la dispoziţia dictaturii tehnocrate, care ni se dezvăluie la scară mondială.

„Să nu-ţi cunoşti propria identitate înseamnă să fii nebun, un lucru neînsufleţit – un golem. Şi, într-adevăr, această imagine maladivă, aproape orwelliană, se aplică marii mase de fiinţe umane ce trăiesc acum în democraţiile super tehnologizate. Autenticitatea lor rezidă în capacitatea lor de a se supune şi de a urma tendinţele generice care sunt transmise prin mass-media. Scufundaţi într-o alimentaţie nocivă, într-o mass-media ce promovează gunoaie şi într-o politică cripto-fascistă, sunt condamnaţi să-şi ducă traiul toxic zilnic, lipsit de conştientizare. Anesteziaţi de doza televizată zilnică, sunt ca nişte morţi vii care au pierdut totul, mai puţin capacitatea de a consuma.”

Terence McKenna,

Food of the Gods:

The Search for the Original

Tree of Knowledge

State of Mind - The Psychology of Control (2013) (torrent)

Subtitrare

Decalogul Chomsky

Carroll Quigley - Tragedy and Hope.pdf

Edward Bernays - Propaganda

Edward Bernays - Crystallizing Public Opinion