Conspiraţia tutunului

Mai bine de trei ani de investigaţii, efectuate în întreaga lume, s-au concretizat în acest documentar, The Tobacco Conspiracy, o coproducţie franco-canadiană a regizoarei Nadia Collot, în încercarea de a descifra o enigmă a societăţii moderne, atitudinea industriei tutunului, care, în ciuda a numeroase campanii de prevenire şi conştientizare asupra efectelor nocive ale fumatului, continuă să-şi extindă puterea şi influenţa în mediile economice şi politice mondiale, în detrimentul sănătăţii publice.

Documentarul studiază în principal trei aspecte esenţiale ale strategiilor industriei, care explică supravieţuirea acesteia şi succesul de care se bucură, încă:

1. Diversiunea ştiinţifică: tot mai multe dovezi ale manipulării şi denaturării dovezilor ştiinţifice, pe baza complicităţii unor "savanţi" veroşi, menţine deschisă controversa privind efectele adverse ale fumatului asupra stării de sănătate a fumătorilor şi, mai nou, controversa problemelor de sănătate provocate de fumatul pasiv.

2. Diversiunea ideologică: fie că o face printr-o reclamă inteligentă şi deghizată, uneori, promovată prin toate mijloacele mass media, creându-şi propriile mesaje părtinitoare privind efectele fumatului asupra sănătăţii umane, fie prin tactici, mai mult sau mai puţin subtile, de marketing sau de lobby politic, industria tutunului a ajuns să încalce limite, pe care niciodată nu a recunoscut că le-ar putea atinge.

3. Strategiile economice: pentru a se dezvolta cât mai rapid posibil, pentru a se infiltra pe pieţele închise ale unor ţări, pentru a ajunge mai uşor la persoane cu discernământ scăzut, tinere şi sărace, contrabanda este una dintre căile alese de industrie, ca strategie de organizare a extinderii acestei caracatiţe internaţionale.

Am fost întotdeauna uimit de uşurinţa sau chiar inconştienţa, cu care, unii oameni, tratează aceste aşa-numite "teorii ale conspiraţiei", cărora li s-a atribuit această etichetă aproape peiorativă, în scopul minimalizării importanţei mesajelor transmise, în pofida faptului că, cel puţin în ultimii 20 de ani, de când avem acces mai direct la surse de informare alternative, aceste "teorii" au fost tot mai des confirmate de dovezi indisputabile.

Consider că dezinformarea porneşte chiar de la definiţia termenului în sine şi îmi permit să vă ofer o definiţie dată de una dintre variantele DEX: "CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație."

Fie dintr-o simplă omisiune, fie intenţionat, definiţia de mai sus este total incorectă fiindcă exclude insidios posibilitatea unei acţiuni intenţionate organizate de stat - considerat, la modul implicit, a fi mai presus de lege, în acest context - împotriva propriilor cetăţeni, caz extrem de grav, cu consecinţe extreme asupra unor grupuri populaţionale extinse şi îmi voi lua libertatea de a exemplifica printr-o scurtă digresiune istorică.

Stalin, Pol Pot, Mao Tse-tung, sunt numele a doar trei conducători malefici din istorie, a căror ascensiune nu tocmai legală, către preluarea puterii politice, a condus la organizarea de genociduri inimaginabile, având ca victime cetăţenii statelor respective.

Urmând logica definiţiei, i-am putea considera complotişti şi, ca atare, putem considera faptele lor criminale, drept consecinţe ale preluării ilegale a puterii, în care caz "legea" şi "statul"  îşi păstrează reputaţia nepătată.

Oare, Hitler, se încadrează în acelaşi tipar conspiraţional ?

În 8 noiembrie 1923, Hitler, împreună cu un grup de adepţi înarmaţi, a arestat guvernul Bavariei, la Munchen fireşte, ca preludiu al unei lovituri de stat, menită să asigure preluarea puterii de către ciuma brună a naţional-socialismului.

A doua zi, încercarea de puci a fost înăbuşită de autorităţi, Hitler sfârşind acolo unde ar fi trebuit să rămână toată viaţa, în închisoarea-fortăreaţă Landsberg, dovedind în faţa întregii lumi că avea calităţi lamentabile de complotist, deşi se afirmă că excela în arta demagogiei gregare, numită oratorie, pe care a transpus-o, având timp suficient la dispoziţie, acum, în aşa-zisa operă Mein Kampf (Lupta mea), în care nu spune nimic despre practicile ilegale de până atunci, ci face apologia cuceririi puterii pe căi legale.

Complet neinspirat în ale ilegalismului, spre deosebire de bunul lui prieten Stalin, Hitler chiar ajunge la putere pe cale strict legală, zece ani mai târziu, folosind din plin mecanismele "curate" ale "democraţiei" - şi finanţarea din partea cercurilor sioniste, desigur - aliindu-se cu partidul comunist german, contra social-democraţilor, ceea ce nu l-a împiedicat să dea foc întregii lumi şi să conspire contra propriului popor, pentru a-şi satisface pofta de putere.

De ce am realizat această conexiune între stat şi industria tutunului ?

Fiindcă tutunul a fost monopol de stat în toate ţările lumii, până foarte de curând, iar practicile murdare conspirative nu au aparţinut doar concernelor, ci şi statelor, care au preferat să colecteze taxele imense rezultate din comerţul cu tutun, în detrimentul sănătăţii propriilor cetăţeni, deşi efectele nocive ale fumatului au căpătat notorietate încă din anii '50.

Chiar şi astăzi, când guvernele par a se distanţa de marile concerne din industria tutunului, implicându-se în procese răsunătoare, pentru a-şi sublinia poziţia morală de acum, favorabilă cetăţenilor şi nu conducătorilor cu buzunare adânci ale corporaţiilor tutunului, totul mi se pare o diversiune, din cel puţin două motive:

1. Statele demarează aceste procese, cu scopul declarat de a recupera cheltuielile din sistemul public de sănătate provocate de bolile asociate fumatului, motivaţia lor fiind aceeaşi ca întotdeauna, cupiditatea şi nu grija faţă de om.

2. Chiar şi atunci când, datorită grupurilor cetăţeneşti sau organizaţiilor neguvernamentale, s-a obţinut promulgarea unor legi antifumat, cum ar fi Legea Évin din Franţa, din 1991, sau legea autohtonă, efectele lor benefice s-au stins imediat, la iniţiativa grupurilor de presiune favorabile industriei.

Opţiunea "morală" a guvernelor şi organizaţiilor globaliste internaţionale, care-şi permit să-i sacrifice pe foştii complici din industria tutunului, cred că se datorează mai mult faptului că nu mai au prea multă nevoie de tutun, ca vector de propagare a toxinelor letale, acum că au dezvoltat instrumente mult mai directe şi mai eficiente: vaccinuri, fluorurare, alimente modificate genetic, chemtrails şi Codex Alimentarius ş.a.m.d.

Cred că este tot mai evident că, la modul secret, abuziv şi/sau ilegal, statele iau tot mai des hotărâri contra propriei populaţii: contractele oneroase de atribuire a resurselor strategice ale unui stat unor corporaţii particulare, protocoalele secrete de împrumut de la FMI sau Banca Mondială sau orice altă instituţie similară şi cea mai nouă decizie criminală a Uniunii (Fasciste) Europene, de a atribui gestiunea datelor noastre personale, nu doar unui stat oarecare din exteriorul uniunii, ci celui mai agresiv şi mai şovin stat al ultimelor şase decenii, oficina sionistă numită Israel, ceea ce indică, mai mult decât clar, cine ne sunt stăpânii reali - şi, la fel ca în cazul poporului american, voi face distincţia netă dintre populaţia acelui stat, sacrificată fără milă, când interesele politico-financiare au cerut-o şi conducerea asasină a statului, care profită din plin de capitalul moral şi financiar, internaţional, acumulat pe seama chinului propriei naţii.

Deşi au fost întotdeauna perfect conştienţi de războiul nedeclarat contra rasei umane - soldat cu peste 100 de milioane de victime, mai multe decât ale celor două războaie mondiale la un loc - fapt oglindit de propriile lor documente interne, liderii industriei au promovat mereu imaginea contrară, prin reclame impertinente şi cinice, ca cea a lui Philip Morris din anii '50: "Gâtul uscat,  se  curăţă  prin  fumat !".

Nimic mai adevărat !

Se curăţă... simultan cu proprietarul gâtului în cauză !

În capitalism cuvântul "afacere" devine sinonim cu expresia "crimă organizată", motiv pentru care până şi statul american a ajuns la concluzia că singura lege în baza căreia ar putea fi incriminaţi fabricanţii de tutun - şi au şi făcut-o, solicitând despăgubiri de peste 280 de miliarde de dolari, în 2004 - este legea RICO sau Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act.

Cinismul nu i-a părăsit, însă, nici pe guvernanţi, declaraţia făcută de un avocat, iniţiator al RICO, cu ocazia procesului din 2004, fiind: "... au fraudat instituţiile medicale, agenţiile antidrog, Congresul, preşedintele şi, într-un final, au fraudat consumatorii."

Ordinea în listă trebuia să fie exact invers, fiindcă nu "într-un final", ci în primul rând, consumatorii, au plătit aceste ţigări şi au murit şi mor cu milioanele din cauza lor şi, de fapt, dacă ar fi să fim corecţi, "agenţiile antidrog, Congresul, preşedintele", ar trebui listaţi, tot în ordine inversă, în categoria "complici", împreună cu mass media şi Hollywood, aşa cum rezultă şi din regretele tardive ale lui Joe Eszterhas, creatorul Basic Instinct şi Showgirls.

Cenuşa pe care şi-o presară pe scalp scenaristul nu e singura manifestare de conştiinţă în lumea viselor de celuloid, Wayne McLaren, David McLean and Dick Hammer, fiind trei personaje celebre, cowboy-ii asociaţi imaginii ţigărilor Marlboro, în întreaga lume, ce au decedat de cancer pulmonar, nu înainte ca unul dintre ei, McLaren, să fi depus mărturie, în instanţă, în favoarea legislaţiei antifumat.

Comparaţia cu Mafia este şi o glumă proastă, cumva, fiindcă în nici un caz nu se poate compara numărul de victime făcute de industria tutunului, cu victimele Mafiei, chiar dacă luăm în considerare consumul de droguri, pe de o parte fiindcă există din ce în ce mai multe dovezi că CIA a fost dintotdeauna cel mai mare distribuitor de droguri, pentru a obţine fonduri cu care să-şi poată finanţa acţiunile murdare secrete, iar pe de altă parte, pentru Mafie, nici un guvern din lume nu a dus războaie, la propriu, cum a făcut-o SUA împotriva celor ce nu acceptau monopolul ţigărilor americane.

Promisiunea liderilor tutunului, de retragere a produselor lor de pe piaţă, dacă se vor dovedi a fi letale - mă întreb cine mai are dubii în privinţa asta -  seamănă a naibii de bine cu cea a altor criminali notorii, concernele farmaceutice, fiindcă şi ele promit să găsească un înlocuitor mai sigur al otrăvurilor vândute de peste o sută de ani, "sigur" însemnând, însă, o otravă ce nu va mai putea fi detectată atât de uşor, ca cele anterioare.

Până atunci, însă, îşi rezervă dreptul de a batjocori noţiuni ca siguranţă rutieră, toleranţă, cooperare, dreptul de a alege, societate liberă (liberă să omoare milioane de oameni ?), ori de câte ori guvernele se decid să acţioneze contra fumatului, iniţiative ipocrite ce au reuşit să convingă multă lume, precum acel lider african de la final de film, care credea că SIDA se manifestă fără a fi favorizată de guverne.

În ultimă instanţă, libertatea unei fiinţei umane ar trebui să se concretizeze în dreptul de a face orice doreşte cu propria-i viaţă, fără a afecta cu nimic alte persoane, definiţie ce nu corespunde deloc fumatului pasiv, a cărui nocivitate evidentă este negată cu îndărătnicie de industria tutunului, în ciuda dovezilor curente ale condamnării irevocabile a unor oameni nevinovaţi, ce nu au nici o şansă să se apere eficient, datorită indolenţei guvernelor, de intruziunea nesimţită a fumatului în orice spaţiu public.

The Tobacco Conspiracy (torrent)


Subtitrare