Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a IV-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Cum se poate produce starea de atenţie ? Nu poate fi cultivată prin persuasiune, comparaţie, recompensă sau pedeapsă, toate acestea fiind forme coercitive. Eliminarea fricii înseamnă iniţierea atenţiei. Teama trebuie să existe atât timp cât există impulsul de a fi sau de a deveni, ceea ce înseamnă urmărirea succesului, cu toate frustrările şi contradicţiile sale sinuoase. Poţi învăţa cum să te concentrezi, dar atenţia nu poate fi învăţată, aşa cum nu este posibil să înveţi cum să te eliberezi de teamă, şi tocmai înţelegerea acestor cauze este cea care provoacă eliminarea fricii. Deci atenţia răsare, spontan, atunci când în preajma elevului există o atmosferă de bunăstare, când are sentimentul că este în siguranţă, că este relaxat, şi atunci când este conştient de acţiunea dezinteresată care însoţeşte iubirea. Iubirea nu face comparaţii şi, ca atare, invidia şi supliciul ‚devenirii’ încetează.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
J. Krishnamurti, The Book of Life

Krishnamurti: O acţiune care nu este rezultatul gândirii
A patra dezbatere publică, Madras, India (1979)

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a III-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Noi încercăm, politic, legal şi social, să producem ordine în lumea exterioară în care trăim, iar lăuntric suntem confuzi, nesiguri, neliniştiţi şi în conflict. Fără o ordine lăuntrică, viaţa umană va fi întotdeauna în pericol. Ce anume înţelegem prin ordine ? Universul, în accepţiunea sa supremă, nu a cunoscut dezordinea. Natura, deşi este înspăimântătoare pentru om, este întotdeauna în ordine. Devine dezordonată numai atunci când fiinţele umane intervin asupra ei şi numai omul pare să se afle, încă din vremuri imemoriale, într-o luptă constantă şi în conflict. Universul are propria sa curgere a timpului. Numai atunci când omul îşi va pune în ordine propria viaţă va sesiza ordinea eternă. De ce oare omul a acceptat şi a tolerat dezordinea ? De ce oare tot ceea ce atinge el decade, devine corupt şi confuz ? De ce oare omul s-a depărtat de ordinea naturii, a norilor, a vânturilor, a animalelor şi a râurilor ? Trebuie să aflăm ce este dezordinea şi ce este ordinea. Dezordine înseamnă, în esenţă, conflict, auto contrazicere şi dezbinarea dintre devenire şi existenţă.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Letters to the Schools, vol. II, pg. 11-12

Krishnamurti: Organizaţiile n-au salvat omul
A treia dezbatere publică, Madras, India (1979)

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a II-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Psihologic, lăuntric, oare suntem conştienţi de răspunsurile noastre ? Oare suntem conştienţi că nu spunem adevărul, că ne complacem în a vorbi cu dublu înţeles, când una spunem şi alta facem, când îi cităm pe alţii ? Urmăriţi acest întreg fenomen, de a fi ceva la mâna a doua, care înseamnă să fii tradiţionalist, care înseamnă să te conformezi – să te conformezi unui exemplu. Acel domn a spus, ieri: ‚Există un exemplu perfect.’ Şi de ce avem nevoie de un exemplu ? Oare asta nu înseamnă conformism, oare asta nu înseamnă mimetism, teamă şi respectarea autorităţii ? Toate acelea înseamnă tradiţie. Am avut la dispoziţie mii de exemple, nu-i aşa ? Şi asta vrem să fim. Şi asta înseamnă acceptarea, tacită, în esenţă, a autorităţii. Tradiţia implică autoritate, conformism, mimetism, exclusivism.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Saanen 4th Public Dialogue, 3rd August 1974

Krishnamurti: Oare poţi înţelege ce este o viaţă religioasă ?
A doua dezbatere publică, Madras, India (1979)

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea I

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Una dintre cele mai curioase trăsături ale psihicului nostru este că toţi dorim să fim îndrumaţi, fiindcă suntem rezultatul unei propagande ce durează de zece mii de ani. Dorim ca gândirea noastră să fie confirmată şi coroborată cu a altuia, pe când a pune o întrebare înseamnă să ţi-o pui ţie însuţi, mai întâi. Ceea ce afirm eu are foarte mică valoare. Veţi uita asta din clipa în care veţi închide această carte, sau vă veţi aminti şi veţi repeta anumite fraze, sau veţi compara ceea ce aţi citit aici cu alte cărţi – dar nu vă veţi confrunta cu propria voastră viaţă. Şi asta este tot ce contează – viaţa ta, tu însuţi, meschinăria ta, superficialitatea ta, brutalitatea ta, violenţa ta, lăcomia ta, ambiţia ta, agonia ta zilnică şi suferinţa ta nesfârşită – asta e ceea ce trebuie să înţelegi şi nimeni altcineva, de pe Pământ sau din Rai, nu te va mântui de asta, ci numai tu însuţi.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Freedom from the Known, 121

Krishnamurti: Prima dezbatere publică

Madras, India (1979)

Krishnamurti: Discursul public de la Saanen (1980) - Partea a XII-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Meditaţia implică o minte de calitate, care poate fi pe deplin atentă,  ca atare, o minte care poate fi complet liniştită. Mintea întotdeauna flecăreşte, întotdeauna vorbeşte, fie cu ea însăşi, în sinea sa, fie cu altcineva, întotdeauna fiind în mişcare. Cum ar putea o minte care flecăreşte etern să perceapă ceva anume ? Numai o minte care este pe deplin atentă deţine întreaga energie pentru a observa, fiindcă ai nevoie de o energie imensă pentru a observa. Călugării şi alţii spun că nu ţi se permite să-ţi risipeşti energia; ca atare, nu ai voie sa faci sex, dacă vrei să fii un sfânt. Şi, atunci când devii celibatar şi depui jurământul de celibat, e un dezastru în sinea ta, fiindcă negi întregul sistem biologic şi există o risipă de energie. Nu faci decât să lupţi, să lupţi, să lupţi. Sau treci în cealaltă extremă, te răsfeţi, ceea ce este o altă formă de a risipi energia. Pe de altă parte, dacă eşti atent, aceasta este forma supremă de acumulare a energiei. Asta înseamnă intensitate, pasiune şi nu poţi fi pasional dacă risipeşti energie. Fără nici un efort mintea poate fi pe deplin tăcută şi, ca atare, plină de energie, fără nici o denaturare.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Talks and Dialogues in Sydney, 1970

Cu această ultimă postare am ajuns şi la finalul discursurilor publice ale lui Krishnamurti susţinute în vara anului 1980, la Saanen, în Elveţia, penultima dintre seriile dedicate maestrului, traduse pe acest site, fiindcă intenţionez să mai traduc o singură serie, formată din numai 8 episoade, conţinând discursurile publice de la Madras, din 1978-1979 şi voi încheia acest periplu spiritual, aşa cum se cuvine, cu filmul său autobiografic.

Krishnamurti: Discursul public de la Saanen (1980) - Partea a XI-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Suferinţei nu trebuie să i se pună capăt prin acţiunea voinţei. Vă rog să înţelegeţi asta. Nu puteţi scăpa de ea. Suferinţa este un lucru care trebuie acceptat, înţeles, trăit alături de el; cineva trebuie să devină intim cu suferinţa. Dar voi nu sunteţi intimi cu suferinţa, nu-i aşa ? Aţi putea spune că ştiţi ce este suferinţa, dar chiar ştiţi ce este ? Aţi trăit alături de ea ? Sau, atunci când aţi simţit suferinţa, aţi fugit de ea ? De fapt, nu ştiţi ce este suferinţa. Fuga de ea este ceea ce ştiţi voi. Nu ştiţi decât să scăpaţi de suferinţă. Aşa cum iubirea nu este un lucru care să poată fi cultivat, care să fie obţinut prin disciplină, la fel şi suferinţei nu i se poate pune capăt prin vreo formă de evadare, prin ceremonii sau simboluri, prin activitatea socială de binefacere, prin naţionalism sau prin orice alt lucru urât pe care omul l-a inventat. Suferinţa trebuie înţeleasă, iar înţelegerea ei este atemporală.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Collected Works vol XI, p 287

Krishnamurti: Sfârşitul suferinţei, care produce iubire şi compasiune

Saanen, Elveţia (1980)