23 dec. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XIV-a


„Atunci când vine moartea, nu-ţi cere permisiunea; vine şi te ia; vine şi te distruge, instantaneu. În acelaşi mod, oare tu ai putea abandona total ura, invidia, trufia posedării, ataşamentul faţă de credinţe, de opinii, de idei, de un anumit mod de a gândi ? Le poţi abandona pe toate acelea, într-o clipă ? Nu există ‚cum să le abandonez’, fiindcă asta nu este decât o altă formă de continuitate. A abandona opinii, credinţe, ataşamente, lăcomia sau invidia înseamnă să mori – să mori în fiecare zi, în fiecare moment. Dacă pui capăt tuturor ambiţiilor, clipă de clipă, atunci vei cunoaşte extraordinara stare de a fi nimic, de a ajunge la un abis, al unei eterne mişcări, ca să zicem aşa, şi de a te arunca în el – ceea ce înseamnă moartea. Vreau să cunosc totul despre moarte, fiindcă moartea ar putea fi realitatea; moartea ar putea fi ceea ce noi numim Dumnezeu – acel lucru, cel mai fantastic dintre toate, care trăieşte şi se mişcă şi, totuşi, nu are nici început şi nici sfârşit.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Collected Works vol XI, p 242

Krishnamurti despre moarte !

16 dec. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XIII-a


„Există mulţi oameni care vă vor oferi scopul vieţii; ei vă vor spune ceea stă scris în cărţile sacre. Oamenii isteţi vor continua prin a inventa care anume este scopul vieţii. Grupurile politice vor avea un anumit scop, grupurile religioase vor avea un alt scop ş.a.m.d. Deci, care este scopul vieţii, când tu însuţi eşti confuz ? Când sunt confuz, pun această întrebare: „Care este scopul vieţii ?”, deoarece sper că, din această confuzie, voi descoperi un răspuns. Oare cum pot găsi răspunsul real, când eu sunt confuz ? Înţelegeţi ? Dacă eu sunt confuz, nu pot primi decât un răspuns care este tot confuz. Dacă mintea mea este confuză, dacă mintea mea este tulburată, dacă mintea mea nu este frumoasă, liniştită, orice răspuns aş primi va fi trecut prin acest filtru al confuziei, neliniştii şi fricii; ca atare, răspunsul va fi pervertit. Deci, este important să nu întrebi: „Care este scopul vieţii, al existenţei ?”, ci să clarifici confuzia din tine însuţi. E ca şi cum un orb ar întreba: „Ce este lumina ?”. Dacă îi spun ce anume este lumina, va asculta conform orbirii sale, conform întunericului său; dar, presupunând că este capabil să vadă, atunci nu va pune niciodată întrebarea: „Ce este lumina ?”, fiindcă o vede deja. Similar, dacă vă puteţi limpezi confuzia din voi înşivă, atunci veţi descoperi care este scopul vieţii; nu va trebui să întrebaţi, nu va trebui să-l căutaţi; tot ce va trebui să faceţi va fi să vă eliberaţi de acele cauze care produc confuzie.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Krishnamurti despre un nou mod de a trăi !

22 nov. 2013

Rupert Sheldrake & Bruce Lipton :
O expediţie dincolo de limitele normalului

„Religia falsă este arogantă, ipocrită, dogmatică şi intolerantă. Exact la fel este şi ştiinţa falsă. Dar, spre deosebire de fundamentaliştii religioşi, fundamenta-liştii ştiinţei nu-şi dau seama că opiniile lor sunt bazate tot pe credinţă. Ei cred că ştiu adevărul ! De peste 200 de ani, materialiştii au promis că ştiinţa va explica totul, într-un final, în termenii fizicii şi ai chimiei. Credincioşii sunt susţinuţi, moral, de certitudinea că ştiinţa le va certifica credinţele. Ştiinţa este ţinută în loc de simple presupuneri, care s-au consolidat în timp, devenind dogme, menţinute de tabuuri puternice. Cred că ştiinţa se va regenera, dacă se va elibera vreodată.”

Rupert Sheldrake

În luna august a anului 2007, pentru întâia oară, se reuneau două minţi strălucite, Rupert Sheldrake şi Bruce Lipton, în Seattle, Washington, în această extraordinară conferinţă, A Quest Beyond the Limits of the Ordinary, pentru a descătuşa cunoaşterea ştiinţifică prin abandonul „normalului” impus de dogma academică actuală, reconectând, după mai bine de 400 de ani de mistificare renascentistă, spiritul şi anatomia fiinţei umane, prin intermediul punţilor uimitoare oferite de teoria cuantică.

11 nov. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XII-a


„Cum poate trăi omul fără iubire ? Putem doar exista, iar existenţa, fără iubire, înseamnă control, confuzie şi durere – şi asta este ceea ce majoritatea dintre noi creăm. Ne organizăm existenţa şi acceptăm conflictul, ca fiind inevitabil, fiindcă existenţa noastră este o căutare, neîncetată, a puterii. Cu siguranţă, atunci când iubim, organizarea îşi are locul ei, locul ei just; dar, fără iubire, organizarea devine un coşmar, un lucru doar mecanic şi eficient, ca o armată; însă, cum societatea modernă se bazează numai pe eficienţă, trebuie să avem armate şi scopul unei armate este de a genera război. Chiar şi în aşa-zisa pace, cu cât suntem mai eficienţi, intelectual vorbind, cu cât suntem mai cruzi, mai brutali, cu atât mai mult devenim împietriţi. Din acest motiv există confuzie în lume, de aceea birocraţia este tot mai puternică, de aceea guvernele devin tot mai dictatoriale. Le considerăm pe toate acestea ca fiind inevitabile, fiindcă trăim numai prin creierele şi nu prin inimile noastre şi, drept urmare, iubirea nu există. Iubirea este cel mai periculos şi mai nesigur element al vieţii; şi, fiindcă nu ne dorim incertitudini, fiindcă nu ne dorim să fim în pericol, trăim numai la nivel cerebral. Un om care iubeşte este periculos şi nu vrem să trăim periculos; vrem să trăim eficient, vrem să trăim numai într-un anumit cadru organizatoric, fiindcă noi credem că organizaţiile vor produce ordine şi pace în lume. Organizaţiile nu au produs, niciodată, ordine şi pace. Numai iubirea, numai bunăvoinţa, numai mila, pot produce ordine şi pace, în cele din urmă şi, drept urmare, chiar şi acum.”
J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life
Krishnamurti despre iubire şi plăcere ! 

6 nov. 2013

Krishnamurti: Conversaţii cu dr. Allan W. Anderson -
Partea a XI-a


„Să luăm, drept exemplu, trauma pe care fiecare om o suferă încă din copilărie. Cineva este rănit de părinţii săi, psihologic; apoi este rănit în şcoală, în universitate, prin comparaţie, prin competiţie, afirmându-se că cineva ar trebui să fie primul în domeniul său ş.a.m.d. În decursul vieţii, există acest proces, constant, al traumatizării. Cineva poate că ştie acest lucru şi faptul că toate fiinţele umane sunt traumatizate, profund, lucru de care ele poate că nu sunt conştiente şi din care provin toate aceste forme de acte nevrotice. Toate acestea fac parte din conştiinţa cuiva – pentru unii sunt ascunse şi alţii sunt pe deplin conştienţi că sunt traumatizaţi. Acum, oare este posibil să nu fii rănit, absolut deloc ? Deoarece, drept consecinţă a traumatizării cuiva, acesta clădeşte un zid în jurul său, retrăgându-se din relaţiile cu alte fiinţe umane, pentru a nu mai fi rănit vreodată. Asta denotă teamă şi o izolare treptată. Deci, ne punem întrebarea: ‚Oare este posibil, nu numai să te eliberezi de traumele trecutului, ci, de asemenea, să nu mai fii rănit vreodată ?”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Flame of Attention, pg. 87-88

Krishnamurti despre natura traumei ! 

30 oct. 2013

Cei patru călăreţi ai apocalipsei

„Ashcroft respinge cu putere atât imoralitatea cât și apatia ființelor umane şi s-ar putea să fie primul regizor de filme documentare care, abordând acest domeniu, le solicită, mai degrabă, soluții viabile interlocutorilor săi şi nu numai să ridice nefast din umeri. De aceea nu ai cum să fii decât mult mai bine informat şi mai bine pregătit să faci acele schimbări şi modificări ale percepţiei, care-ţi sunt necesare, dacă vei pleca de la acest nivel al cunoaşterii. În pofida titlului apocaliptic, este un film extrem de încurajator.”

Mike McCahill,
Cinesthesiac

Lansat în data 14 martie 2012 în Marea Britanie, acest documentar deosebit, Four Horsemen – scenariul Dominic Frisby şi regia Ross Ashcroft – ce prezintă opiniile documentate a peste 20 de experţi mondiali, în frunte cu Noam Chomsky, a acumulat, între timp, 19 premii prestigioase internaţionale, aşa cum puteţi observa şi pe generic.