Krishnamurti: Provocarea schimbării

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„În mod evident, actuala criză, din întreaga lume, are un caracter excepţional, fără precedent. Au existat crize de diverse genuri, în diferite perioade ale istoriei – sociale, naţionale, politice. Crizele vin şi pleacă: recesiuni economice, depresiuni, apar, sunt modificate şi continuă sub diverse forme. Ştim asta, suntem familiarizaţi cu acel proces. Cu siguranţă, actuala criză este diferită, nu-i aşa ? Este diferită fiindcă avem de-a face nu cu bani sau cu lucruri tangibile, ci cu idei. Criza este excepţională fiindcă se manifestă în domeniul ideilor. Ne contrazicem pe bază de idei şi justificăm crima; oriunde în lume justificăm crima ca mijloc de-a atinge un scop drept, ceea ce, în sine, este un fapt fără precedent. Înainte, răul era recunoscut drept rău, crima era recunoscută drept crimă, dar acum crima este un mijloc pentru a atinge un rezultat nobil. Crima, fie că distruge un om sau un grup de oameni, este justificată, deoarece criminalul, sau grupul reprezentat de acel criminal, o justifică ca pe un mijloc de a atinge un rezultat benefic pentru om. Adică, ne sacrificăm prezentul de dragul viitorului şi nu mai contează ce mijloace utilizăm, atât timp cât scopul nostru, declarat, este de a produce un rezultat care, spunem noi, va fi benefic pentru om. Prin urmare, implicaţia este că un mijloc malefic va produce un rezultat drept şi justifici mijlocul malefic printr-o idee. Avem la dispoziţie o magnifică structură de idei pentru a justifica răul şi, cu siguranţă, că acest fapt este fără precedent. Răul este rău; el nu poate produce nimic bun. Războiul nu este un mijloc de-a obţine pacea.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

„The Challenge of Change” este  filmul  autobiografic al  lui  Jiddu  Krishnamurti   – realizat de acelaşi cuplu, Evelyn Blau şi Michael Mendizza – pe care am dorit să-l traduc eu însumi, deşi mai există versiuni de limbă română, fiindcă am vrut să închei astfel, cu regret ce-i drept, ciclul de filme dedicate maestrului, care a acoperit o perioadă de aproape doi ani din viaţa mea şi a acestui site.

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a VIII-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Fiindcă majoritatea dintre noi alergăm după putere, sub o formă sau alta, principiul ierarhic este statornicit, novice şi iniţiat, adept şi maestru, şi chiar şi între maeştri există grade de dezvoltare spirituală. Celor mai mulţi dintre noi le place să exploateze şi să fie exploataţi, şi acest sistem oferă mijloacele necesare, fie că sunt ascunse sau la vedere. Să exploatezi înseamnă să fii exploatat. Dorinţa de a te folosi de alţii pentru a-ţi satisface necesităţile psihologice te conduce către dependenţă, şi atunci când depinzi de cineva, trebuie să ai, să posezi; iar ceea ce posezi te posedă. Fără o dependenţă, subtilă sau grosieră, fără a poseda lucruri, oameni şi idei, eşti pustiu, un lucru lipsit de importanţă. Vrei să fii ceva anume, şi, pentru a evita să fii chinuit de temeri sau să fii un nimic, aparţii unei organizaţii sau alteia, unei ideologii sau alteia, acestei biserici sau acelui templu; deci, eşti exploatat, iar tu, la rândul tău, îi exploatezi pe alţii.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

Krishnamurti: Dinamica meditaţiei
A opta dezbatere publică, Madras, India (1979)

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a VII-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Gândirea nu poate, sub nici o formă, să cultive compasiunea. Nu folosesc acel cuvânt, ‚compasiune’, ca însemnând opusul, antiteza urii sau a violenţei. Dar, dacă fiecare dintre noi nu avem un sentiment profund al compasiunii, vom deveni din ce în ce mai brutali, mai inumani, unii faţă de alţii. Vom avea numai minţi mecanice, ca nişte computere, care abia dacă au fost instruite să îndeplinească anumite funcţii; putem continua să căutăm siguranţă, atât fizică, cât şi psihologică, şi vom rata extraordinara profunzime şi frumuseţe, întreaga semnificaţie a vieţii. Prin compasiune nu înţeleg un lucru care poate fi dobândit. Compasiune nu înseamnă cuvântul, în sine, care este ceva doar de domeniul trecutului, ci ceva care aparţine prezentului activ; este verbul şi nu cuvântul, numele sau substantivul. Există o diferenţă între verb şi cuvânt. Verbul reprezintă prezentul activ, în timp ce cuvântul aparţine întotdeauna trecutului şi, prin urmare, este ceva static. Poţi acorda vitalitate sau dinamică acelui nume, cuvântului în sine, dar nu este acelaşi lucru cu verbul, care este activ în prezent. Compasiunea nu este un sentiment, nu este ideea confuză de simpatie sau empatie. Compasiunea nu este ceva ce poţi cultiva prin gândire, prin disciplină, control, reprimare, nici fiind amabil, politicos, blând şi toate celelalte. Compasiunea capătă fiinţă numai atunci când gândirea a ajuns la final, în însăşi esenţa sa.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

Krishnamurti: Ce este o minte religioasă ?
A şaptea dezbatere publică, Madras, India (1979)

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a VI-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„Frica descoperă diverse moduri de a se manifesta. Cea mai  comună variantă  este identificarea,  nu-i aşa ? Identificarea cu ţara, cu societatea, cu o idee. Nu aţi remarcat cum reacţionaţi când vedeţi o procesiune, o procesiune militară sau una religioasă, sau atunci când ţara este în pericol de a fi invadată ? Tu, atunci, te identifici cu ţara, cu o existenţă, cu o ideologie. Există alte ocazii, când te identifici cu propriul tău copil, cu soţia ta, cu o anumită formă de acţiune sau inacţiune. Identificarea este un proces de auto mântuire. Atât timp cât sunt conştient de ‚eul’ meu, ştiu că există durere, există luptă, există o teamă constantă. Dar, dacă mă pot identifica, eu însumi, cu ceva mai măreţ, cu ceva care să merite, cu frumuseţea, cu viaţa, cu adevărul, cu credinţa, cu cunoaşterea, măcar temporar, există o evadare din ‚eu’, nu-i aşa ? Dacă vorbesc despre ‚ţara mea’, mă iert, pe mine însumi, temporar, nu-i aşa ? Dacă pot spune ceva despre Dumnezeu, mă iert, pe mine însumi. Dacă mă pot identifica cu familia mea, cu un grup, cu un anumit partid, cu o anumită ideologie, atunci există o evadare temporară. Oare ştim ce anume este frica ? Oare nu este neacceptarea a ceea ce există ? Trebuie să înţelegem cuvântul ‚acceptare’. Nu folosesc acel cuvânt în sensul efortului depus pentru a accepta ceva anume. Nu se pune problema acceptării atunci când percep ceea ce există. Când nu sesizez, cu claritate, ceea ce există, atunci apelez la procesul acceptării. Drept urmare, frica este neacceptarea a ceea ce există.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

The Book of Life

Krishnamurti: Ce anume produce dezordine într-o relaţie ?
A şasea dezbatere publică, Madras, India (1979)

Rezonanţa - Fiinţe de frecvenţă

 „Cel mai mare experiment pe probleme de sănătate umană întreprins vreodată, fără ştiinţa publicului, are la dispoziţie date colectate de la circa 4 miliarde de participanţi. Până în prezent, articolele ştiinţifice rezultate au demonstrat manifestarea unui risc crescut de dezvoltare a tumorilor cerebrale, cancerului ocular, tumorilor glandelor salivare, cancerului testicular, limfomului non-Hodkin şi a leucemiei, în urma utilizării telefoniei mobile. Publicul ar trebui să fie informat în acest sens.”

L. Lloyd Morgan, BSc,

Membru al „Bioelectromagnetics Society and Lead”

Autorul lucrării - “Cellphones and Brain Tumors:

15 Reasons for Concern, Science, Spin and

The Truth Behind Interphone"

Compania independentă de film „Flat Frog”, condusă de producătorul şi regizorul James Russell, a lansat în 2012 acest documentar, foarte profesionist realizat, „Resonance – Beings of Frequency”, premiat, la superlativ, în acelaşi an, de cel mai prestigios festival de film internaţional desfăşurat la Londra, Crystal Palace, având ca subiect una dintre cele mai controversate probleme ale tehnologiei de masă actuale, nocivitatea imersiunii întregii civilizaţii umane într-un ocean de frecvenţe electromagnetice artificiale.

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)- Partea a V-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE

„N-ar trebui să folosim deloc cuvântul individ şi nici cuvintele al meu sau al vostru, fiindcă, în esenţă, nu au nici un sens. Eu sunt rezultatul acţiunii tatălui meu şi a mamei mele şi rezultatul influenţei mediului din ţara mea şi din societate. Dacă mă poziţionez, eu însumi, în opoziţie, nu ajungem la nici o înţelegere; combinaţia contrariilor nu produce înţelegere. Dar, dacă devin conştient şi observ căile de acţiune ale dualităţii, atunci încep să simt noua mea eliberare de povara contrariilor. Lumea este dezbinată în contrarii, albul şi negrul, binele şi răul, al meu şi al tău ş.a.m.d. În cadrul dualităţii nu există înţelegere, fiecare antiteză conţinând propriul său contrariu. Dificil pentru noi este să reflectăm la aceste probleme ca la ceva nou, să examinăm lumea şi pe noi înşine dintr-un punct de vedere total diferit, observând în linişte, fără a ne identifica sau a compara. Ideile pe care le generezi sunt rezultatul gândirii altora, în combinaţie cu prezentul. Adevărata unicitate constă în a descoperi care este adevărul şi în a te confunda cu acea descoperire. Această unicitate, bucurie şi eliberare, care survine în urma acestei acţiuni, nu poate fi descoperită în mândria posedării, a numelui, a atributelor şi a tendinţelor fizice. Adevărata libertate provine din autocunoaştere, care conduce la o gândire corectă; prin autocunoaştere se ajunge la descoperirea adevărului, care, numai el însuşi, pune capăt ignoranţei şi suferinţei noastre. Prin autocunoaştere şi conştientizare survine pacea şi în acea seninătate constă nemurirea.”

J. Krishnamurti (1895-1986),

Ojai 1944,Talk 1

Krishnamurti: Oare libertatea depinde de timp ?
A cincea dezbatere publică, Madras, India (1979)