Resursele umane - Contabilizarea sclaviei

După Psywar, Metanoia revine în 2010 cu un nou documentar, extrem de complex, Human Resources, în regia lui Scott Noble, tratând subiectul vast al controlul social, examinând istoricul, filozofia şi, nu în ultimul rând, patologia elitelor mondiale, angrenate într-o cursă isterică de pervertire a psihicului uman, pentru edificarea visului lor etern, sintetizat de Hobart Mowrer: "demoralizarea comportamentală supremă".

Evitând un discurs bazat pe un accent moralizator-dogmatic, filmul ajunge să stabilească un standard, demolând respectabilitatea de faţadă a unor "distinşi" teoreticieni ai psihologiei comportamentale şi explorând edificarea filozofiilor mecaniciste, ce au condus la exploatarea fiinţelor umane în cadrul sistemelor ierarhice moderne.

Sfârşitul sărăciei ?

Invitat la peste 25 de festivaluri cinematografice, de la debutul său din săptămâna criticii, a prestigiosului Festival de Film de la Cannes, din mai 2009, The End of Poverty, o coproducţie Cinema Libre Studio şi Robert Schalkenbach Foundation, în regia lui Philippe Diaz, este un documentar extraordinar, narat de cunoscutul actor Martin Sheen, care ridică îndrăzneţ "covorul lumii civilizate", revelând cronologic, prin adevăruri usturătoare, faptele murdare ce au condus la actuala stare economică mondială, dominată de inechitate şi de sărăcie.

Filmat în mahalalele Africii şi cartierele sărace ale Americii Latine, documentarul se bazează pe mărturiile a doi laureaţi Nobel, în economie, Amartya Sen şi Joseph Stiglitz (ce se distanţează surprinzător de "crezul" economic capitalist), ale unor celebri scriitori ca Susan George, Eric Toussaint, John Perkins, Chalmers Johnson, profesori universitari ca William Easterly şi Michael Watts, oficiali guvernamentali, ca vicepreşedintele Boliviei, Alvaro Garcia Linera şi lideri ai mişcărilor sociale din Brazilia, Venezuela, Kenya şi Tanzania.

Iisus în India - Mit sau adevăr ?

Distribuit, în reţelele de televiziune, de Universal City Studios Productions, Jesus in India, filmul producătorilor Paul Davids şi Edward T. Martin, lansat în perioada Crăciunului lui 2008, la Sundance Channel, în încercarea de a arunca o rază de lumină pe o perioadă obscură din viaţa lui Iisus Hristos, expediată sumar în evanghelii, într-un singur verset, coroborează declaraţiile multor personalităţii ale culturii şi religiei actuale: Prof. Elaine Pagels, Monsignor Corrado Balducci, Sfinţia Sa Dalai Lama, Sfinţia Sa Shankaracharya, Arif Khan, Suzanne Olsson, Dr. Paul R. Fleischman, Fratele Chidananda, Daniel Entin, Rabbi Yitzchok Adlerstein, Michael Hesemann, Prof. Alan C. Mitchell, Prof. Anthony Tambasco, Prof. James Deardorff.

Am ezitat o vreme să mă apropii, prea mult, de subiecte religioase fierbinţi şi o voi face în acest articol ceva mai amplu, fiindcă, spre ruşinea acestor vremuri, cuvinte abjecte, lipsite de conţinut, ca erezie sau blasfemie sau sacrilegiu, continuă să facă parte din vocabularul nu doar al căpeteniilor religioase, ci şi al fundamentaliştilor de rând şi m-am decis, într-un final, să devin eu însumi intolerant, fiindcă nu mai înghit de multă vreme intoleranţa cretină şi bigotismul celor care refuză să priceapă, după milenii de mistificare religioasă, că "izvoarele teologice" care ne-au fost lăsate la îndemână, nouă, muritorilor de rând, de mai marii bisericilor, au fost cenzurate la maxim, pentru a le servi interesele materialiste meschine.

Terapia Gerson - Dreptul de a trăi

În Dying To Have Known, regizorul Steve Kroschel, un veteran al filmelor Disney, BBC şi IMAX,  se angajează într-o odisee de 52 de zile, traversând neobosit continente şi oceane, din New York, în San Diego şi Alaska, din Japonia în Spania şi apoi Mexic, motivat fiind de o declaraţie a Charlottei Gerson, fiica octogenară a dr. Max Gerson, privind eficacitatea terapiei tatălui ei - minimalizată sau interzisă de peste 80 de ani - în tratarea cancerului şi a oricărei forme de boală cronică degenerativă, afirmaţie pe care realizatorul şi-a propus să o verifice prin mărturii şi pe baze ştiinţifice.

Filmul, care a avut premiera în Manhattan, la New York International Film Festival, este onest şi convingător, fiindcă înregistrează declaraţiile experţilor, exact aşa cum au fost făcute, fără cosmetizare, declaraţiile pro sau contra, documentate sau nu, relevând tot mai clar prezenţa unei misiuni, constând în promovarea mândră a terapiei nutriţionale a cancerului, aflată încă sub semnul controversei.

Conspiraţia tutunului

Mai bine de trei ani de investigaţii, efectuate în întreaga lume, s-au concretizat în acest documentar, The Tobacco Conspiracy, o coproducţie franco-canadiană a regizoarei Nadia Collot, în încercarea de a descifra o enigmă a societăţii moderne, atitudinea industriei tutunului, care, în ciuda a numeroase campanii de prevenire şi conştientizare asupra efectelor nocive ale fumatului, continuă să-şi extindă puterea şi influenţa în mediile economice şi politice mondiale, în detrimentul sănătăţii publice.

Documentarul studiază în principal trei aspecte esenţiale ale strategiilor industriei, care explică supravieţuirea acesteia şi succesul de care se bucură, încă:

2012 - Vremea schimbării

O nouă perspectivă este revelată de 2012: Time For Change, regizat de nominalizatul la Emmy 2009, Joao Amorim şi produs de Daniel Pinchbeck, pentru o perioadă controversată, ce aparţine viitorului foarte apropiat, fiind unul dintre cele mai optimiste documentare, bazat pe analize obiective ale situaţiei actuale, dar şi pe soluţii şi nu ipoteze sau teorii, ce ne-ar putea purta spre un viitor mult mai luminos şi drept, al întregii umanităţi.

Dat fiind subiectul "apocaliptic", atât de drag maşinii de vise mincinoase a Hollywood-ului, ce se înscrie în linia propagandistică a impunerii şi întreţinerii stării generalizate de frică, filmul "artistic" ce tratează acelaşi subiect, al anului 2012, a fost pentru mine o mare dezamăgire, în ciuda distribuţiei prestigioase şi a fondurilor mai mult decât generoase ce i-au fost alocate, reuşind totuşi să formuleze o întrebare ce stă poate pe buzele tuturor celor îngrijoraţi de o asemenea alternativă: "Ce vor face guvernele, pentru noi, într-o asemenea eventualitate ?", căreia i-a dat şi un răspuns previzibil: "Absolut nimic !"