Descoperă Puterea Respirației Holotropice !

Video: Română & English 

Dr. Stanislav Grof a creat structura Atelierelor de Respirație Holotropică (cuvântul „Holotropic” provine din grecescul ὅλος – holos - „întreg” și τρέπειν trepein „a se îndrepta sau a se orienta către ceva”; semnificând „mișcare către întregire”) printr-un proces de explorare desfășurat pe parcursul mai multor ani, cu sute de oameni, folosind principii bazate pe perspective din cercetarea modernă a conștiinței și din practici spirituale tradiționale. El a integrat elemente precum respirația de tip „holotropic” (descrisă mai jos), exprimarea creativă, procesarea în grup și o călătorie muzicală special concepută de trei ore.

În cadrul unui Atelier de Respirație Holotropică, în timp ce muzica este redată, structura de suport, un mediu sigur, un tip specific de lucru corporal și dinamica de grup sprijină procesul, însă respirația este cea care ancorează și definește călătoria individuală a fiecărui participant. Respirația holotropică produce schimbări atât în psihic, cât și în corp, care lucrează împreună pentru a crea experiența specifică unui atelier de Respirație Holotropică. Tehnica de respirație holotropică include următoarele elemente:

Tehnica de Respirație Holotropică utilizată în Atelierele de Respirație Holotropică

Nu există o „metodă corectă” de a face respirația holotropică, în afara instrucțiunii de a „respira mai adânc și mai rapid decât în mod normal”. După 15-20 de minute, corpul își găsește, de obicei, propriul ritm, iar procesul devine mai natural. Totuși, pentru cei care doresc îndrumare suplimentară, următoarele sugestii, oferite de participanții anteriori, pot fi de ajutor:

1.                    Respirații adânci și pline – Fiecare respirație ar trebui să fie completă și adâncă, inspirând până în „baza” plămânilor, astfel încât, atunci când inspiri, abdomenul să se miște ușor în afară.

2.                    Respirație continuă, „circulară” – Respirația ar trebui să fie efectuată astfel încât să nu existe pauze. De exemplu, când plămânii sunt aproape plini, începi imediat să expiri. Când plămânii sunt goliți, începi imediat să inspiri din nou. Acest tipar creează un cerc de respirație continuă.

3.                    Mai rapid decât normal – Respirația ar trebui să fie puțin mai rapidă decât cea obișnuită, dar nu atât de rapidă încât să creeze tensiune. Corpul și, mai ales, plămânii ar trebui să fie relaxați, pentru ca respirația să poată fi menținută pe o perioadă lungă, fără efort excesiv.

4.                    Respirație pe gură versus pe nas – Este mai ușor să respiri rapid pe gură, iar respirația pe gură sprijină mai bine eliberarea emoțională. Totuși, pentru cei care consideră respirația pe gură inconfortabilă, respirația pe nas este, de asemenea, o opțiune acceptabilă.

NOTĂ: Respirația Holotropică este o tehnică ce poate declanșa eliberarea puternică a traumelor reprimate și ar trebui practicată doar sub supravegherea unui facilitator certificat de Respirație Holotropică Grof

Dr. Stanislav Grof și moștenirea sa

Mulți oameni îl cunosc pe Dr. Stanislav Grof ca pe un pionier în utilizarea clinică a LSD-ului în psihoterapie. Alții îl recunosc ca fiind fondator, alături de Abraham Maslow, al mișcării cunoscute sub numele de psihologie transpersonală. Ken Wilber l-a descris drept „probabil cel mai mare psiholog în viață”. Împreună cu soția sa, Christina Grof, Dr. Grof a dezvoltat tehnica denumită Respirația Holotropică, care este astăzi utilizată pe scară largă pentru auto-explorare, vindecare și evoluție spirituală.

Respirația Holotropică a avut o istorie complicată, cu variații ale procesului oferite sub diverse denumiri și, uneori, cu o înțelegere limitată, se pare, a tehnicii corecte. Termenul „Respirație Holotropică” este o marcă înregistrată, iar doar cei instruiți și certificați de Grof Transpersonal Training au dreptul să-l folosească. Totuși, se folosesc termeni precum „terapie holotropică”, „terapia Grof” sau chiar „Groffing”, și nu îmi este clar ce anume reprezintă aceste denumiri. Acest lucru a generat, poate, o înțelegere greșită, pe scară largă, despre tehnica propriu-zisă, ce constituie o practică adecvată atunci când este recomandată. Chiar și fără această istorie complicată, o tehnică la fel de subtilă și dramatică precum Respirația Holotropică este inevitabil susceptibilă la neînțelegeri. În acest articol, îmi propun să corectez unele dintre cele mai frecvente neînțelegeri despre Respirația Holotropică și să ajut la stabilirea celor mai bune practici pentru practicanți și terapeuți care ar putea dori să-și trimită clienții la un atelier holotropic.

Ce este Respirația Holotropică ?

Respirația Holotropică se referă la un proces în care respirația profundă și rapidă, într-un context potrivit, este utilizată ca un catalizator pentru experimentarea unei stări de conștiință neobișnuite (NOSC – Non-Ordinary State of Consciousness). Această stare de conștiință este considerată a fi inerent vindecătoare și evolutivă, aducând la suprafață probleme care trebuie abordate și ajutând clientul să le rezolve într-un mod creativ. Respirația Holotropică a fost numită „meditație de forță industrială”.

Cum se desfășoară o sesiune de Respirație Holotropică 

Într-o sesiune de Respirație Holotropică, clienții lucrează în perechi, unul fiind „respiratorul”, iar celălalt „însoțitorul”. Respiratorul se așază pe o saltea, în timp ce însoțitorul se asigură că acesta este în siguranță și sprijinit pe durata sesiunii. Instrucțiunile pentru respirator sunt simple: să respire mai adânc și mai rapid, cu ochii închiși. Acest lucru induce treptat o stare de conștiință neobișnuită – similară unui vis conștient – și respiratorul are încredere în înțelepciunea a ceea ce apare.

Respiratorii sunt liberi să facă orice mișcare, să adopte orice postură sau să scoată orice sunet doresc. Experiența este susținută de muzică, care începe cu tobe sau muzică de tip „ritmic”, ajunge la un crescendo emoțional, face tranziția spre muzică de tip „intim” și se încheie cu muzică meditativă. Sesiunile sunt programate să dureze trei ore. Mai târziu, în aceeași zi sau în ziua următoare, respiratorul și însoțitorul fac schimb de roluri. Sesiunile sunt urmate de două activități opționale: creație artistică expresivă și împărtășiri în grupuri mici. Facilitatorii sunt mereu prezenți pentru a explica metoda, pentru a crea un cadru sigur, pentru a sprijini procesul și pentru a lucra cu participanții care întâmpină dificultăți.

Respirația Holotropică implică utilizarea drogurilor ?

Nu ! Dr. Grof a fost unul dintre cei mai respectați cercetători în utilizarea clinică a LSD-ului. Ca analist freudian și psihiatru, el a devenit convins că LSD-ul are valoare terapeutică, fiind un catalizator pentru potențialul vindecător al inconștientului. Grof a condus tratamente cu LSD la Institutul de Cercetare Psihiatrică din Praga între 1960 și 1967 și a continuat acest lucru la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. El a lucrat cu pacienți psihiatrici, bolnavi de cancer și dependenți de droguri, precum și cu artiști și oameni de știință interesați de dimensiunile mai profunde ale minții lor.

La acea vreme, existau diverse metode de a lucra cu LSD, însă metoda lui Grof era remarcabilă datorită cadrului foarte sigur și accentului pus pe experiența interioară. Aceasta implica faptul ca pacientul să stea întins, cu ochii închiși, să asculte muzică și să fie asistat în permanență de doi clinicieni. Astfel, accentul era pus pe experiența interioară, mai degrabă, decât pe experiența interactivă sau psiho-dinamică, și pe accesarea subconștientului prin trăire directă, nu intelectual, verbal sau analitic. Grof a observat și a raportat beneficii terapeutice remarcabile pentru pacienții săi, din acest proces. În plus, el a realizat că aceste stări de conștiință nu erau atât de „neobișnuite” cum păreau: majoritatea culturilor preindustriale aveau metode cultural acceptate pentru a intra periodic în aceste stări, pentru vindecare sau obținerea înțelepciunii, folosind elemente precum tobele, psihedelicele naturale, meditația sau postul, ca factori catalizatori.

Cercetarea clinică a lui Grof cu LSD a fost extrem de promițătoare, însă, din cauza utilizării acestuia în afara mediului clinic și a promovării de către figuri mai puțin serioase, precum Timothy Leary, utilizarea non-clinică a fost interzisă în SUA în 1967, iar cercetările clinice s-au încheiat în 1975. Astfel, Grof și-a îndreptat atenția către alte metode de inducere a unei stări neobișnuite de conștiință și s-a concentrat pe utilizarea respirației profunde și rapide. Aceasta a devenit baza Respirației Holotropice. Deși Respirația Holotropică are unele asemănări, ca setare și intenție, cu munca lui Grof cu LSD, o sesiune de Respirație Holotropică nu implică, absolut deloc, droguri. La fel ca în multe forme de yoga, aceasta este alimentată doar prin respirație, într-un ritm controlat de client.

Este facilitatorul un vindecător ?

Principiul de bază al Respirației Holotropice este că vindecarea vine din interiorul clientului. În modelul holotropic, acest lucru este dus la un nivel de încredere fără precedent. Facilitatorii nu sunt considerați vindecători sau chiar terapeuți. Mai degrabă, ei sunt precum moașele, acolo, pentru a sprijini un proces care are o înțelepciune inerentă. Facilitarea oferită de un atelier de Respirație Holotropică este o practică intensă de „a nu ști”. Grof spunea că motivul pentru care formarea unui facilitator durează minimum doi ani este că durează cel puțin doi ani să-ți dai seama cât de puțin știi.

Grof crede că există o funcție interioară de tip „radar”, în psihic, care, atunci când i se oferă ocazia, poate alege experiența cea mai relevantă de care avem nevoie, în acel moment, pentru evoluția noastră. Nimeni nu poate ști, în avans, care este această experiență. De exemplu, în cazul unui client prins într-un tipar de furie față de mama sa: care ar fi cea mai bună soluție pentru el ? Un terapeut bioenergetic ar putea încuraja exprimarea furiei. Un învățător budist ar putea încuraja practicarea compasiunii. Un jungian ar putea încuraja dialogul cu imaginea furiei. Un yoghin kundalini ar putea încuraja canalizarea furiei într-o formă superioară. Însă un facilitator de Respirație Holotropică ar spune pur și simplu: „continuă să respiri și descoperă ce apare pentru tine.” Răspunsul este specific clientului și momentului.

Este întotdeauna tentant să credem că „știm cel mai bine”. Acest lucru este valabil mai ales pentru cei din profesiile de ajutor, însă facilitatorul de Respirație Holotropică este instruit să nu știe. Desigur, mulți oameni au daruri remarcabile în modalitățile lor alese, fie că este vorba despre terapie cranio-sacrală, reiki, bioenergie, psihoterapie dinamică sau curățarea aurelor, dar într-un atelier holotropic acestea nu ar fi niciodată aplicate procesului unui client. „A vindeca pe cineva” este un lucru frumos, dar în contextul unui atelier de Respirație Holotropică, acest lucru ar fi considerat un abuz de putere. Fiecare participant ar trebui să părăsească un atelier de Respirație Holotropică simțindu-se personal împuternicit, descoperind că are răspunsurile în interiorul său – nu că o anumită persoană este „un mare vindecător”. Facilitatorul unei sesiuni de Respirație Holotropică nu este așteptat să facă vindecarea și nu ar trebui să promoveze ideea că este un vindecător. Rolul său este să ajute, să sprijine și să încurajeze clienții să-și găsească propriul drum.

Mulți clienți vin la un atelier de Respirație Holotropică dorind „să fie vindecați” sau având, inconștient, nevoia de a găsi un guru. Acesta poate fi o capcană atât pentru client, cât și pentru facilitator, însă un bun facilitator va rezista acelei tentații și va încuraja, cu blândețe, clientul să caute răspunsul în sinea sa. Desigur, unii facilitatori au o prezență vindecătoare puternică sau pot fi înzestrați cu o abilitate de a „vedea” sau de a înțelege. Dar toți facilitatorii buni de Respirație Holotropică ar trebui să țină acest lucru sub control ferm: practica de a fi facilitator este una de „a nu ști” și de a oferi spațiu indivizilor pentru a-și găsi singuri răspunsurile.

Respirația Holotropică este un tip de șamanism ?

Există multe moduri în care Respirația Holotropică seamănă cu șamanismul. La fel ca în șamanism, participanții la un atelier de Respirație Holotropică pornesc într-o călătorie într-o stare neobișnuită de conștiință pentru a găsi vindecare. Muzica este folosită pentru a sprijini această călătorie. Cu toate acestea, există multe diferențe între Respirația Holotropică și șamanism. În primul rând, nu există o hartă prestabilită pentru călătoria Respirației Holotropice: participanții nu sunt îndrumați să-și imagineze o intrare într-o lume șamanică și nu își încep călătoria holotropică cu intenția de a aborda o problemă sau o întrebare specifică. Este logic să cauți un ghid spiritual sau un animal de putere într-un atelier șamanic, deoarece acestea sunt trăsături tipice ale lumii șamanice, însă a face acest lucru într-o sesiune holotropică ar limita procesul. Într-o sesiune holotropică, întreaga lume a experiențelor spirituale posibile, din orice tradiție (sau fără tradiție), este disponibilă fiecărui client.

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale Respirației Holotropice este că oamenii pot avea foarte multe tipuri diferite de experiențe și sunt liberi să le interpreteze diferit, fără a fi constrânși de un limbaj sau o viziune specifică asupra lumii. Au existat creștini având experiențe budiste și hinduși având experiențe creștine. Au existat atei trăind experiențe șamanice și practicanți șamanici având experiențe sufi. De asemenea, au existat oameni având experiențe care par să provină din mai multe tradiții simultan și unii având experiențe care nu par să aparțină nici unei tradiții cunoscute. Așadar, deși Respirația Holotropică are multe trăsături similare cu șamanismul, ea este mult mai profundă și mai amplă. În acest sens, este o practică cu adevărat post-modernă.

Creează Respirația Holotropică dependență ?

Au existat, cu siguranță, oameni care păreau să devină dependenți de Respirația Holotropică. Dar trebuie să fim atenți aici. Mulți oameni vin la Respirația Holotropică ca o ultimă soluție sau atunci când se află într-o criză psiho-spirituală. În astfel de cazuri, o perioadă intensivă de lucru interior nu doar că este dorită, ci și esențială pentru ei. Este posibil să-și dorească sau să fie nevoie să-și dedice viața procesului lor interior, pentru o perioadă de timp. Pentru alții, un atelier holotropic poate fi singurul loc unde simt că pot fi, cu adevărat, ei înșiși și unde pot manifesta energii puternice cu care s-au luptat. Mai există și altfel de persoane care consideră Respirația Holotropică o practică spirituală și încearcă să o facă de cel puțin două ori pe an, la fel cum ai merge la un refugiu de meditație.

Respirația Holotropică nu este în mod clar potrivită pentru persoanele care sunt active într-o dependență (fie că este vorba despre droguri, alcool, mâncare sau comportament), deoarece tinde să aducă la suprafață exact acel material pe care dependentul încearcă să-l suprime din dependență; acest conflict crescut ar putea intensifica comportamentul dependent. Totuși, odată ce un dependent este în recuperare, Respirația Holotropică poate fi extrem de vindecătoare, ajutând dependentul în recuperare să lucreze cu materialul suprimat și, poate, să descopere tiparele profunde care au dat naștere dependenței sale.

Există o „ordonare” prescrisă a experiențelor ?

Au existat mulți începători în Respirația Holotropică care vin la un atelier cu idei fixe despre ce trebuie să experimenteze sau vor experimenta, ca și cum ar fi primit instrucțiuni de la terapeutul lor, dar în Respirația Holotropică nu există nici o ordine prescrisă a experiențelor și nici o modalitate de a prezice ce va apărea. Facilitatorii subliniază mereu: renunță la agendă și fii dispus să fii surprins. Vindecătorul interior va selecta problema pe care o vei explora, vindecarea pe care o vei experimenta și lecția pe care o vei învăța.

Există și o percepție greșită, comună, conform căreia clienții trebuie mai întâi să-și curețe traumele personale, apoi să lucreze cu traumele de la naștere și, dacă au noroc, să aibă o experiență transpersonală. Aceasta este o neînțelegere comună a lucrării lui Grof, deoarece el a sugerat acest lucru ca ordine generală de descoperire într-un proces holotropic. Cu toate acestea, de la caz la caz, sesiune după sesiune, lucrurile nu funcționează așa. Au existat multe persoane având experiențe spirituale foarte puternice chiar în prima lor sesiune: aceste experiențe le pot oferi motivația de a continua, o perspectivă asupra procesului lor sau instrumentele necesare pentru a merge mai departe. Există persoane ale căror prime sesiuni sunt complet transpersonale, și acest lucru poate continua pentru mai multe sesiuni, până când își dau seama că următoarea etapă a creșterii lor se află în viața lor personală sau în istoria lor personală.

Interesant, multe sesiuni prezintă mai multe niveluri ale psihicului în același timp, într-un mod fascinant și holografic.

La fel ca în cazul viselor, fiecare sesiune poate conține un preludiu sau un indiciu al lucrurilor ce vor urma. Fie că este o experiență „terapeutică” sau „spirituală” este irelevant. Fie că pare a fi din trecut este, de asemenea, irelevant. Fie că este literală sau metaforică nu pare să conteze prea mult. Ceea ce contează cel mai mult este simpla trăire a acelei experiențe, în acea zi. Sesiunea oferă o privire asupra structurii arhetipale a momentului prezent și te aduce, foarte eficient, la următoarea etapă a dezvoltării tale.

Respirația Holotropică necesită lucru corporal ?

Facilitatorii Respirației Holotropice sunt instruiți să sprijine participanții cu o formă de asistență adesea numită „Eliberare Focalizată a Energiei”, mai degrabă, decât „lucru corporal”. Aceasta este disponibilă participanților, dacă o solicită, în timpul sau la sfârșitul unei sesiuni, pentru momentele în care se simt blocați, dezechilibrați sau percep că sesiunea lor nu s-a încheiat.

Majoritatea participanților își finalizează sesiunile fără a avea nevoie de acest tip de ajutor. Totuși, dacă cineva cere sprijin, un facilitator va răspunde creativ și empatic cererii clientului. De cele mai multe ori, aceasta implică doar plasarea unei mâini ușor pe umăr, pentru încurajare. Uneori, facilitatorul poate sugera amplificarea a ceea ce deja se întâmplă – fie fizic, fie expresiv. Acest lucru ar putea însemna să încurajeze un client să vocalizeze un sunet sau să exploreze o imagine pe care o trăiește.

Este important de menționat că un facilitator de Respirație Holotropică nu va interveni fizic în timpul unei sesiuni fără permisiunea clientului, decât dacă există un pericol iminent ca acesta să se rănească sau să rănească pe altcineva.

Respirația Holotropică determină experiențe extracorporale ?

Este cu siguranță posibil să ai o experiență extracorporală în timpul unei sesiuni de Respirație Holotropică. Cu toate acestea, majoritatea sesiunilor sunt profund întrupate. De fapt, acesta poate fi unul dintre cele mai valoroase aspecte ale Respirației Holotropice. Deoarece persoana care respiră stă întinsă pe o saltea, cu cineva alături pentru a se asigura că nu se rănește, corpul său poate face tot ce are nevoie.

Aceasta diferă, de exemplu, de un refugiu de meditație, unde postura fizică este adesea prescrisă. Într-un atelier de Respirație Holotropică, îți poți exprima fizic aproape orice, permițând inconștientului să se exprime așa cum dorește. Participanții pot avea experiențe spirituale complet întrupate, exprimându-se într-un mod unic și personalizat.

Participanții părăsesc atelierele „neancorați” ?

După orice experiență dramatică, există riscul de a fi „neancorat”. Persoanele care se întorc dintr-un ashram, un refugiu de meditație sau chiar dintr-o ședință de terapie pot fi dezechilibrate temporar. Experiențele profunde sunt adesea destabilizante și poate dura ceva timp până se integrează în viața obișnuită.

De aceea, sesiunile de Respirație Holotropică sunt de obicei oferite peste noapte sau cel puțin pe durata unei zile întregi. Configurația rezidențială le permite participanților să intre mai profund în experiență și să aibă mai mult timp pentru a o încheia. Facilitatorii buni se asigură că participanții sunt suficient de ancorați înainte de a pleca și sunt disponibili pentru sprijin suplimentar, dacă este necesar.

Respirația Holotropică oferă, în unele privințe, o formă superioară de ancorare. Facilitatorii se angajează să rămână alături de client până când acesta atinge un nivel rezonabil de încheiere a sesiunii. În cazuri rare, facilitatorii, inclusiv Stan Grof, pot rămâne cu cineva toată noaptea, dacă este necesar.

Un facilitator de Respirație Holotropică ajută fiecare client să găsească simbolul unic (o expresie, o realizare, o imagine sau o nevoie) care finalizează călătoria și îi permite să se întoarcă într-un mod autentic și complet.

Uneori, desigur, o călătorie nu poate fi încheiată într-o singură sesiune—unele călătorii durează vieți întregi—dar poate exista cel puțin o închidere adecvată pentru acea etapă specifică a călătoriei.

Totuși, întreruperea prematură a unei sesiuni este ca și cum i-ai cere lui Iason să se întoarcă acasă fără Lâna de Aur, pentru că i se răcește cina. A permite oamenilor să-și găsească propria cale de întoarcere este mult mai stimulant, mai etic, mai satisfăcător, cât și, în cele din urmă, mult mai eficient.

Induce Respirația Holotropică o „stare modificată de conștiință” ?

Termenul „stări modificate” a fost utilizat, pe scară largă, în primii ani ai mișcării transpersonale, dar, din cauza sugestiei sale de anormalitate sau patologie, a devenit din ce în ce mai puțin favorizat. Termenul „stări neobișnuite de conștiință” este preferat, deoarece nu judecă aceste stări nici pozitiv, nici negativ. Grof preferă, de asemenea, să numească aceste stări pur și simplu „holotropice”, ceea ce înseamnă „mișcându-se spre întregire”. Cu alte cuvinte, Respirația Holotropică ne deschide pur și simplu către o stare de conștiință care ne ajută să ne mișcăm spre întregirea interioară.

În ultimii ani, s-a utilizat termenul „stări extraordinare de conștiință”, care sugerează frumusețea și posibilitatea unor astfel de stări. Astfel de stări de conștiință - precum visele - sunt mereu prezente; ele devin extraordinare doar dacă nu suntem deja conștienți de ele. Poate că lumea simbolică se desfășoară în permanență, dar suntem prea „treji” pentru a o observa. Înțelegerea actuală asupra Respirației Holotropice este că pur și simplu ne conduce în dimensiuni mai profunde ale momentului prezent, dezvăluind puțin mai mult din spectrul colorat al realității, chiar acum.

Este Respirația Holotropică violentă ?

 Desigur, Respirația Holotropică oferă oamenilor o oportunitate, fără egal, de a lucra cu propria furie și propriul lor resentiment. Participanții se simt încrezători că nu vor răni pe nimeni, inclusiv pe ei înșiși. Li se permite să facă cât de mult zgomot doresc. Astfel, sunt cu adevărat liberi să-și exprime sentimentele violente.

Cineva care ar intra într-un atelier, fără a înțelege acest lucru, ar putea presupune că procesul este violent. Dar cred că ceea ce se întâmplă este doar o manifestare dramatică a interiorului psihicului uman, care, desigur, include sentimente violente. Doar pentru că oamenii pot experimenta sentimente violente într-o sesiune holotropică, nu înseamnă că procesul în sine este violent.

Majoritatea celor care participă la un atelier de Respirație Holotropică au luat decizia de a înfrunta adevărul despre ei înșiși, inclusiv partea lor întunecată, pentru a putea trăi mai pașnic în viețile lor obișnuite.

Cu siguranță, confruntarea cu furia poate fi o provocare pentru oameni. Mulți oameni, după ani de depresie sau deconectare de propria lor furie, descoperă atât de multă furie încât trebuie să învețe tehnici de gestionare a furiei sau să practice un sport doar pentru a procesa sau gestiona această explozie de sentimente, însă, deși această creștere a furiei poate fi dificilă pe termen scurt, în contextul vindecării, reprezintă un progres.

Un facilitator de Respirație Holotropică nu ar transforma niciodată exprimarea sentimentelor de furie într-o agendă pentru un client. Exprimarea sentimentelor de furie este doar una dintre numeroasele experiențe posibile care ar putea apărea într-o sesiune. De fapt, multe sesiuni de Respirație Holotropică sunt pașnice, pline de bucurie sau ludice.

Este Respirația Holotropică doar despre retrăirea traumelor ?

Una dintre cele mai frecvente percepții greșite despre Respirația Holotropică este că aceasta este doar despre recuperarea după traumă. Acest lucru se poate datora faptului că cea mai mare parte a practicilor de Respirație Holotropică a avut loc în anii `90, iar unii terapeuți, neinstruiți de Grof, făceau propria lor versiune a acesteia în anii `80. Aceasta a fost o perioadă de mare tranziție în lume. Realitatea abuzului fizic și sexual, din partea autorităților, părinților, profesorilor și clerului, abia începea să fie cunoscută. Terapeuții îi ajutau pe clienți să proceseze această traumă într-o cultură care nu sprijinea prea mult adevărul acelei traume, iar oamenii care participau la atelierele de Respirație Holotropică erau, adesea, cei care erau în mod special deprimați, „blocați” sau emoționali. De cele mai multe ori, aceștia erau oameni care suferiseră cele mai severe traume. Ei erau trimiși la atelierele de Respirație Holotropică, de către terapeuți, pentru că nu făceau niciun progres sau pentru că terapeuții nu puteau gestiona intensitatea procesului. Toate acestea au distorsionat percepția Respirației Holotropice în lume.

Respirația Holotropică este practicată atât de persoanele care se recuperează după traume, cât și de cei care nu au nici o traumă cunoscută.

Ideea este că Respirația Holotropică reprezintă o modalitate modernă prin care toți putem explora cele mai profunde dimensiuni ale sinelui nostru: uneori asta implică vindecarea a ceea ce s-a întâmplat înainte, iar alteori descoperirea a ceea ce se întâmplă dincolo, dar întotdeauna înseamnă atingerea a ceea ce se întâmplă, cu adevărat, chiar acum.

Da, Respirația Holotropică pare să ofere oamenilor posibilitatea de a accesa amintiri și o oportunitate extraordinară pentru catharsis. Și adesea, un istoric de traume sau apariția simptomelor dintr-o traumă determină o persoană să înceapă un drum de auto-descoperire, dar Respirația Holotropică nu este în primul rând despre traume.

De asemenea, un facilitator de Respirație Holotropică nu ar încuraja un client să „creadă” o amintire accesată ca fiind un fapt, din două motive. În primul rând, interpretarea experienței este întotdeauna responsabilitatea clientului. În al doilea rând, sesiunile de Respirație Holotropică, la fel ca visele, conțin de obicei un amestec de elemente biografice și simbolice, care pot fi foarte greu de separat. Acest lucru nu înseamnă că o traumă accesată nu s-a întâmplat, ci doar că rolul facilitatorului nu este de a stabili o agendă sau de a interpreta experiențele, iar scopul atelierului nu este niciodată doar „recuperarea după traumă”.

Definiția traumei nu este atât de simplă pe cât credem și poate varia în funcție de cultură și epocă. Unii oameni se întreabă dacă Respirația Holotropică ar putea re-traumatiza; mulți se întreabă dacă orice tehnică ce implică revizitarea traumei poate provoca re-traumatizare. Totuși, convingerea lui Grof este că trauma se manifestă într-o sesiune holotropică doar dacă este necesară pentru vindecare. Facilitatorii de Respirație Holotropică nu ar insista niciodată ca cineva să lucreze asupra unei traume și nici nu ar stabili cât de mult timp ar trebui să lucreze asupra acesteia.

Este posibil ca oamenii care lucrează prin traume (prin orice modalitate) să rămână blocați în acest proces, pentru o vreme. De fapt, se pare că acesta este unul dintre modurile în care unii oameni progresează: rămân blocați într-o anumită perspectivă până când se satură atât de mult de acea perspectivă încât o alta izbucnește. În perioada de blocaj, însă, ei pot părea prinși într-o buclă.

Totuși, este important să ne amintim că Respirația Holotropică, deoarece nu este despre recuperarea după traume, oferă întotdeauna clienților o nouă cale de ieșire din problemele vechi. Principala îndrumare în Respirația Holotropică nu este „intră în traumă”, ci „continuă să respiri până când ești surprins de ceea ce apare”. Cu alte cuvinte: „nu te bloca în presupunerile tale”.

Au existat mai multe cazuri de re-traumatizare provocate de terapeuți și guru care impun propriile lor presupuneri asupra psihicului larg deschis al clienților lor - interpretând simptomele conform propriului model, sfătuindu-i să facă anumite tipuri de lucru sau gestionându-le alegerile de viață. Respirația Holotropică este pur și simplu un câmp plin de iubire, în care ceea ce trebuie să iasă la suprafață poate să o facă.

În multe țări, Respirația Holotropică este văzută mai degrabă ca un proces spiritual decât unul terapeutic; atelierele atrag oameni care caută în principal să-și extindă conștiința. Dar, fie că beneficiile unei sesiuni de Respirație Holotropică sunt spirituale sau terapeutice (și nu sunt sigur că există o diferență), principalul punct este următorul: ceea ce se întâmplă într-o sesiune de Respirație Holotropică, în cel mai simplu mod, este că primești următoarea parte a poveștii.

Pătrunde Respirația Holotropică prea adânc ?

În primul rând, nu există nici o îndoială că Respirația Holotropică permite oamenilor să aibă experiențe profunde și, într-o anumită măsură, catalizează aceste experiențe. Nu uitați faptul că clientul controlează, întotdeauna, mecanismul care determină adâncimea procesului: respirația. Nimeni nu este forțat să meargă mai adânc decât își dorește.

Așa cum se întâmplă în osteopatie, homeopatie și, într-o anumită măsură, analiza jungiană, în Respirația Holotropică simptomele sunt așteptate să se amplifice ca mijloc de rezoluție: aceasta se numește „criză de vindecare”. Acest lucru este foarte diferit de modelul medical, unde eliminarea simptomelor – de regulă, fără a cunoaște măcar cauza - este adesea un standard.

Grof consideră că un simptom este ca un tipar de interferență - reprezintă „marginea” unei alte realități sau „gestalt” care încearcă să iasă la suprafață. Problema este că acea altă realitate nu se potrivește foarte bine cu aceasta. De exemplu, un atac de panică ar putea fi încercarea psihicului de a vindeca o traumă anterioară; are, cu siguranță, multe trăsături ale unui proces de naștere (claustrofobie, constricție, frică, ritm cardiac crescut etc.). Problema, prin urmare, nu este atacul de panică, ci contextul în care are loc. Dacă se întâmplă când conduci o mașină sau stai la birou, este considerat patologic. Dar dacă are loc într-un mediu sigur și susținător, unde poate fi experimentat, pe deplin, gestaltul subiacent poate fi rezolvat și este considerat vindecător.

Într-o lume în care modelul dominant de vindecare încurajează suprimarea simptomelor, nu este surprinzător că orice tehnică care încurajează amplificarea simptomelor va fi controversată.

Au existat, cu siguranță, oameni care au intrat pe teritorii foarte provocatoare în sesiunile de Respirație Holotropică, dar ar fi putut ajunge în situații și mai dificile dacă acele energii ar fi izbucnit în viața obișnuită. În momentele intense de schimbare din viața cuiva pot apărea schimbări de dispoziție, vise active și anxietate profundă. Mulți oameni vin la un atelier de Respirație Holotropică în astfel de perioade de transformare; de aceea, unui observator oarecare i s-ar putea părea că Respirația Holotropică a cauzat această neliniște, în loc să fie o metodă de procesare a acesteia.

Mulți oameni apelează la Respirația Holotropică ca la o ultimă soluție. Mulți clienți erau în proces de recuperare din abuzul suferit în urma practicilor psihiatrice, al șamanilor manipulatori sau yoghinilor, și au găsit, pentru prima dată, un spațiu sigur, lipsit de judecată, într-un atelier de Respirație Holotropică. Alții erau în proces de recuperare după abuzul de substanțe psihedelice, care pot crea o stare psihologică foarte complexă și provocatoare.

Nu este surprinzător că Respirația Holotropică atrage astfel de persoane, datorită siguranței, profunzimii și respectului pe care le oferă clientului, dar ar fi o greșeală să credem că Respirația Holotropică induce o experiență dificilă la oamenii care altfel nu ar fi întâlnit-o. Oamenii descoperă că pot rezolva probleme într-o sesiune de Respirație Holotropică pe care, pur și simplu, nu ar fi reușit să le rezolve altundeva.

Respirația Holotropică este un proces profund și, uneori, emoțional. Dar experiențele profunde nu sunt întotdeauna dureroase sau întunecate (deși acestea par să primească cea mai mare atenție). Mulți oameni, într-un atelier de Respirație Holotropică, își eliberează capacitatea de a râde profund, învață să plângă profund, își mișcă părți ale corpului care au fost blocate de ani de zile, experimentează extazul pentru prima dată și găsesc o liniște și o pace pe care nu le-au atins niciodată în viața obișnuită.

 Concluzie

În cele din urmă, una dintre cele mai frecvente percepții greșite despre Respirația Holotropică, se pare, este una pe care Grof însuși și mulți facilitatori instruiți o promovează. Ei descriu această tehnică, în principal, ca pe o modalitate de a experimenta, în siguranță, o stare neobișnuită a conștiinței. Este o propunere foarte atractivă pentru unii oameni, dar omite multe dintre celelalte motive pentru a participa la un atelier și nu descrie foarte precis ceea ce majoritatea oamenilor consideră principalele beneficii ale unui atelier.

Într-un atelier de Respirație Holotropică, oamenii experimentează un loc de siguranță profundă și încredere profundă, adesea pentru prima dată în viață. Ei învață să-și acorde timp pentru preocupările și visele lor mai profunde. Ei învață să fie martorii propriei suferințe și a suferinței altora. Ei învață să se sprijine, reciproc, printr-un proces dramatic de desfășurare. Ei învață că imensele comori spirituale ale infinitului sunt disponibile în fiecare dintre noi. Ei învață să-și încreadă propriul sine vindecător. Ei învață că experimentarea adevărului lor este cea mai rapidă cale către întregire. Ei învață să fie compasionali cu ei înșiși și cu alții. Ei învață să-și celebreze unicitatea și să respecte diferențele celorlalți oameni. Ei învață că este în regulă să te simți mic și vulnerabil și că este în regulă să te simți mare și puternic. Ei învață să empatizeze cu tot ce există în universul creat, ca parte a lui și că ei, de asemenea, sunt parte din tot. Ei învață să aibă încredere în înțelepciunea profundă a propriului lor psihic și să rămână deschiși către povestea sa, în continuă evoluție.