Ororile războiului: 1861-2010

Filmul documentar "Wartorn: 1861-2010", în regia lui Jon Alpert şi a lui Ellen Goosenberg, avându-l ca producător executiv pe James Gandolfini, personajul principal al serialului Clanul Soprano, era prezentat în premieră, pe postul HBO, tratând un subiect ignorat sau tratat cu indolenţă, până de curând, de armata americană: drama veteranilor războaielor americane, începând de la cel civil şi terminând cu cele prezente.

Când am tratat subiectul Zeitgeist - Moving Forward, am scris aceste cuvinte:

"Este cât se poate de legal să ucizi în masă, sub drapel, deşi se ştiu efectele devastatoare, ale acestui lanţ de crime inimaginabile, asupra sănătăţii mentale a veteranilor, care nu mai reuşesc, niciodată, să se reintegreze într-o societate căreia nu-i mai înţeleg placiditatea şi pacifismul, fiind marginalizaţi fără excepţie, când singurii care ar trebui să piară în războaie ar trebui să fie aceste rebuturi ale speciei umane, ce se închină zeului "ban" şi zeiţei "dobândă", aceste abace ambulante, cu ipoteci în loc de suflete.",

Piramida deşeurilor - Conspiraţia uzurii morale planificate

O ilustră necunoscută, Cosima Dannoritzer, lansa în data de 30 noiembrie 2010, la televiziunea norvegiană, un documentar excelent, The Light Bulb Conspiracy, realizat cu deplin profesionalism, într-un stil alert şi perfect coerent, care confirma, aducând dovezi palpabile, un concept, "planned obsolescence" sau uzura morală planificată, ce făcuse doar obiectul teoriilor conspiraţiei, până atunci.

Documentarul s-a bucurat de un real succes, seria premierelor naţionale continuând, de la începutul acestui an, într-o serie de ţări europene incluzând Irlanda, Franţa, Germania şi Finlanda.

The Light Bulb Conspiracy combină cercetarea de investigaţie şi rarele imagini de arhivă, pentru a urmări povestea nespusă a uzurii morale planificate, de la începuturile sale, în anii '20, prin apariţia unui cartel secret, înfiinţat în mod expres, pentru a limita durata de viaţă a becurilor incandescente, până la poveşti actuale care implică echipamente electronice de vârf (cum ar fi iPod) şi spiritul de opoziţie, tot mai intens, în rândul consumatorilor obişnuiţi.

Latura întunecată a ciocolatei

The Dark Side Of Chocolate nu este nimic mai mult decât un simplu documentar, din 2010, în regia danezilor Miki Mistrati şi U. Roberto Romano, care încearcă să menţină în atenţia unei lumi din ce în ce mai atinsă de amnezie sau indiferenţă, faptul că, în plin secol XXI, mai persistă o situaţie pe care unii o consideră o simplă problemă de istorie: sclavia copiilor africani de pe plantaţiile de cacao.

În 2001, izbucnea un scandal mondial, în urma descoperirii de dovezi privind traficul de copii, sclavia şi alte abuzuri, la care sunt supuşi copiii din Coasta de Fildeş, o ţară care produce aproape jumătate din cantitatea anuală de cacao a lumii.

A urmat o avalanşă de publicitate negativă şi acţiuni ale unor organizaţii mondiale ale consumatorilor, ce solicitau insistent răspunsuri şi soluţii, ale acestei probleme.

Energia liberă - Cursa către punctul zero

Cu un documentar de aproape două ore, Free Energy - The Race to Zero Point, triplu premiat - Aurora Gold Award, Profit Producers' Award şi Telly Award - regizat de Christopher Toussaint, produs de Harry DeLigter de la Lightworks Audio & Video şi prezentat de Bill Jenkins, de la ABC Radio, redeschid un subiect sensibil, tratat parţial în documentarul consacrat fuziunii la rece, cel al surselor energetice neconvenţionale, menite să ne elibereze din capcana combustibililor fosili şi a periculoasei reacţii de fisiune atomică, ale căror reziduuri vor sufoca complet planeta, dacă nu ne decidem, cât mai curând, către o schimbare fundamentală a viziunii economice şi a abordării ştiinţifice a domeniului energetic.

Filmul poate deschide ochii tuturor scepticilor, de bună credinţă, realizând un istoric cuprinzător al inventatorilor şi invenţiilor ce s-au depărtat, în timp, de fizica newtoniană, începând cu Faraday, Maxwell, Tesla şi Schauberger şi terminând cu pionierii actuali ai electromagnetismului, antigravitaţiei şi fuziunii la rece, relevând, în trecere, ce-i drept şi persecuţiile la care au fost supuşi aceşti eretici, de către guvernele şi afaceriştii care doresc menţinerea permanentă sub control a tuturor surselor energetice mondiale, fiindcă nu trebuie să uităm că birocraţia statală este alimentată masiv din fondurile energetice, iar politicienii sunt cumpăraţi, din start, de marile corporaţii din domeniu, care le finanţează campaniile electorale.

Obsedaţi de celebritate

Starsuckers este cel mai controversat documentar al anului, lansat în cinematografele britanice în noiembrie 2009, în aprecierea unanimă a criticilor, film ce a reconfirmat umorul negru insular, prin expunerea şocantă a obsesiei mass media pentru cultul vedetelor, relevând motivele reale ce stau la baza dependenţei noastre de personaje celebre - beneficiile financiare şi setea de putere a corporaţiilor şi a câtorva indivizi aparţinând elitelor.

Filmul continuă seria informală a documentarelor consacrate dezvăluirii manipulării colective, ce au fost deja postate pe blog - Zeitgeist III, Ethos şi PsyWar - exfoliind ambalajul strălucitor ce maschează falsitatea cultului vedetelor în societatea noastră actuală.

Manifestarea minţii - Universul psihedelic & şamanismul

Primul dintr-un ciclu de trei documentare, "Footprints of the Shaman", promise de Bouncing Bear Films, Manifesting the Mind, lansat în primăvara lui 2009, în regia lui Andrew Rutajit, este un film care abordează  domenii încă neelucidate dar foarte incomode, psihedelicele şi şamanismul, beneficiind de aportul unor experţi ca: Daniel Pinchbeck, John Major Jenkins, fraţii Terence şi Dennis McKenna, Nick Herbert, Alex Grey, dr. Rick Strassman ş.a.

Termenul psihedelic a fost utilizat pentru prima oară în 1957, de psihiatrul Humphry Osmond, ca o alternativă la termenul de halucinogen, în contextul psihoterapiei psihedelice; căutând un nume pentru experienţele induse de uzul de LSD, Osmond l-a contactat pe Aldous Huxley, cunoscutul scriitor şi partizan al calităţilor terapeutice ale acestor substanţe, care a propus iniţial un termen similar, "phanerothyme", derivat tot din greacă, în urma corespondenţei purtate ajungându-se la varianta finală de "psihedelic".