27 oct. 2011

Scăpat din gheare

"Libertatea, deci, înseamnă suveranitatea individuală şi nici un om nu poate cunoaşte libertatea, până când fiecărui individ nu i se recunoaşte dreptul de a fi unicul suveran legitim asupra propriei persoane, asupra timpului şi proprietăţii sale, fiecare om trăind şi acţionând pe propria sa răspundere."

Josiah Warren 
(1798–1874)


Cu acest film foarte recent, Ungrip, lansat în prima zi a acestei luni, Talismanic Idols sau, altfel spus, fraţii Dan şi Ben Stewart, creatorii a două documentare extrem de apreciate, Esoteric Agenda şi Kymatica, revin în forţă, prezentând odiseea emoţionantă şi optimistă a unui om ce a devenit liber, Rob din familia Pagé, după cum se prezintă el însuşi, refuzând să mai accepte indentitatea artificială ce i-a fost oferită la naştere, de către un sistem care celebra înregimentarea unui nou sclav.

Problema suveranităţii individuale este atemporală, răsărind mai mult ca sigur în conştiinţele noastre în zorii civilizaţiei umane, deşi părea să fi fost abandonată în anumite etape istorice şi, din păcate, mai ales acum, în epoca dezumanizantă a înrobirii umane, glorificată prin tehnologie şi mass media.

Am dezbătut această noţiune şi în articolul anterior, în contextul banalizării şi minimalizării ei de către promotorii imperiului global al cămătarilor, fiindcă este cea mai periculoasă opţiune a unui om, din punctul de vedere al oricărui sistem politic actual, care nu doreşte decât menţinerea sau înăsprirea mijloacelor sale de control fizic şi psihic, printr-o omogenizare artificială a culturilor umane şi distrugerea oricărei manifestări de gândire critică sau solidaritate umană, ca germeni "subversivi" ai unei eventuale revoluţii.

Deşi au răzbătut până la noi mesajele străvechi, prin scripturi, descoperiri arheologice, tradiţii şamanice, filozofie, poezie, artă şi muzică, pe măsură ce ne apropiem de punctul culminant al civilizaţiei tehnologice şi informaţionale, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de sentimentul întregirii noastre spirituale, devenind tot mai alienaţi şi nesiguri de rolul nostru real în ecuaţia existenţei umane.

Paradoxal, însă, conceptul de spiritualitate, atât de blamat şi ridiculizat de ştiinţa mecanicistă contemporană, refuză să moară, tot mai mulţi oameni fiind în căutarea unei treziri spirituale şi a adevărului, mult prea multă vreme confundat cu dogma religioasă sau tabuul ştiinţific.

Rob din familia Pagé a fost un informatician de succes, care, după 20 de ani de carieră şi un eşec în viaţa conjugală, a pus capăt carierei şi s-a mutat cu familia undeva la ţară, în ţinutul Alberta din Canada, unde şi-a construit o casă ecologică, separată de reţeaua energetică şi duce o viaţă apropiată de natură, respectând profund pământul pe care îşi cultivă propriile alimente.

Asumându-şi deplina responsabilitate asupra vieţii sale, pe plan fizic, mental, emoţional şi spiritual, după cum se exprimă el însuşi, fără a-şi impune voinţa asupra unei alte fiinţe umane, a trecut la schimbări fundamentale ale modului de viaţă al familiei, începând un proces lent şi dureros de eliminare a tuturor dependenţelor de stat sau corporaţii, construind simultan relaţii independente cu alţi oameni asemenea lui.

Rob continuă să împărtăşească toate descoperirile sale, ţinând lecţii săptămânale în Edmonton, Alberta, numite "Construirea libertăţii", în care studenţii săi, care-l tratează cu un respect deosebit, învaţă treptat despre impactul enorm pe care sistemele sociale actuale îl au asupra vieţilor noastre şi care sunt metodele de a ne recăpăta controlul.

Rob a petrecut peste 3.500 de ore, începând din iulie 2008, testând pe viu teoriile pe care le-a studiat privind auto guvernarea, libertatea, viaţa echilibrată şi ecologică, începând să capete recunoaştere internaţională pentru modul lui de a aborda realitatea, motiv pentru care a şi fost contactat de Ben Stewart, care i-a dedicat acest film, oferindu-i posibilitatea de a-şi expune munca şi viziunea filozofică.

Pe site-ul său personal, Rob saluta iniţiativa recentă, ce s-a extins la nivel mondial, a protestelor contra bancherilor din Wall Street, afirmând însă:

"Aş dori să lansez o provocare, acelor indivizi care doresc să schimbe sistemul. Cred că revoluţiile, în decursul istoriei, au eşuat în principal fiindcă multă lume a ajuns să se revolte, dar a sfârşit înlocuind sistemul, împotriva căruia se revoltase, cu exact acelaşi sistem. Apoi, în decursul timpului, sistemul a devenit din nou corupt şi i-a 'consumat' pe cei care au iniţiat schimbarea, procesul repetându-se continuu. Cred că dacă dorim să rupem acest ciclu, ar trebui mai întâi să identificăm cauzele reale ale problemei.

Cred că este foarte interesantă de urmărit amplificarea protestelor, care este un indicator clar, pentru mine, că anumite energii curg pe suprafaţa Pământului.

Întrebarea care rămâne este:

Ne revoltăm fiindcă suntem furioşi că suntem victimele acţiunilor altor oameni sau acceptăm faptul că, noi înşine, am permis să se manifeste această situaţie, ne asumăm 100% responsabilitatea pentru vieţile noastre, facem unele schimbări şi începem să ne comportăm ca adulţi conştienţi, ce se pot auto guverna ?"

Documentarul începe şi se termină cu profeticele cuvinte ale lui S. Brian Willson, unul dintre cei mai neobosiţi militanţi antirăzboi din SUA, care a luptat el însuşi în Vietnam, între 1966 şi 1970.

Eseurile scrise de Willson descriu în amănunt incredibilele tipare istorice ale SUA, dominate de aroganţă, etnocentrism, violenţă şi nelegiuire, atât în afacerile interne cât şi în politica externă, precum şi pericolul extrem reprezentat de această conduită pentru sănătatea viitoare a rasei umane şi a planetei.

Altele pun în discuţie abordări alternative, revoluţionare dar non violente, bazate pe principiul "reciprocităţii relaţionale radicale", o terminologie care îi aparţine şi care este din ce în ce mai des folosită de fizicieni, matematicieni şi cosmologi, pentru a descrie natura holografică, încă nedezvăluită, a Universului.

Principiul este, în fapt, o sinteză a filozofiei holistice, afirmând că orice fiinţă, orice aspect al vieţii sau formelor energetice ce se manifestă în cosmos, sunt conectate inexorabil, orice acţiune asupra părţilor afectând întregul, în orice moment.

S. Brian Willson spunea:

"De la prima sperietură comunistă, din primul război mondial şi până astăzi, istoria noastră naţională este plină de obsesia securităţii naţionale, manifestată în detrimentul libertăţilor cetăţeneşti. În acest proces, activitatea politică legală şi dreptul la liberă exprimare sunt zădărnicite cu regularitate. Obsesia însăşi este scăpată practic de sub control, indiferent de retorica ce susţine contrariul, organizaţiile de ordine publică gestionând rapid situaţia, la modul teatral, folosind informatori şi o propagandă născocită.

Politica etichetării, fie că cineva este denumit 'comunist' sau 'terorist', a mascat mereu realitatea unor nedreptăţi sistemice şi a unei inechităţi de clasă, flagrantă. În timp ce 'teama roşie' persecuta 'radicali' şi 'bolşevici', Ku Klux Klan-ul care avea ca membri aproape 25% din populaţia masculină adultă a ţării, omora sau linşa cu regularitate afro-americani, fără nici o piedică. Să fi fost terorişti ? Nici măcar nu s-a sugerat aşa ceva.

Pe măsură ce prăpastia dintre fundamentul democratic şi forţele de ordine se adânceşte, iresponsabilitatea comportamentului poliţienesc este evident în descreştere, indiferent de timpul de pregătire. Tiparele empirice ale abuzului sunt atât de înrădăcinate, că structurile de supraveghere a comportamentului abuziv sunt copleşite.

Eu însumi am fost o victimă directă, etichetat ca 'suspect de terorism intern', la simplul capriciu al FBI, pentru faptul că mi-am exprimat viguros dezaprobarea faţă de politica de teroare practicată de Reagan contra Americii Centrale sărăcite. Şi sub preşedintele Obama, lipsa protecţiei libertăţilor civile s-a accentuat, de fapt. Este o banalitate pentru FBI şi alte agenţii de 'impunere a ordinii' de a colecta informaţii asupra unor activităţi politice şi religioase legale, folosind cele mai ridicole pretexte."

O analiză atentă a contextului social contemporan şi a istoriei - în măsura în care poate fi cunoscută - ar trebui să ne conducă la o concluzie unică: atât timp cât vor exista armate şi imperii, nu va exista niciodată pace pe acest Pământ şi nu ne rămâne decât să obosim recitând la nesfârşit, ca pe o litanie absurdă, lista atrocităţilor şi abuzurilor la care este supusă rasa umană, dacă nu vom înţelege, o dată pentru totdeauna, că drumul spre libertatea absolută, pe care doar ni l-a schiţat în documentar acest admirabil rebel intelectual, Rob din familia Pagé, nu poate fi iniţiat decât prin eliminarea tuturor structurilor politice, prin recucerirea libertăţii individuale şi manifestarea solidarităţii umane, exact opusul lui "divide et impera", strategia de bază a oricărui regim tiranic.

"Libertatea este posibilitatea de a pune la îndoială, de a face o greşeală... de a căuta şi experimenta... de a spune NU oricărei autorităţi - literară, artistică, filozofică, religioasă, socială sau chiar politică."

Ignazio Silone,
The God That Failed, 1950

26 de comentarii:

  1. waw. oare e posibil asa ceva si in RO? Si mai ales sa iti modifici propulsia masinii ca sa nu mai fi fortzat sa mai treci vreodata pe la PECO? Un astfel de mod de a fenta autoritatea kiar mi las dori. Numa sa nu aibe kiar toata lumea acces la el ca altfel ar fi haos. ca nu toti stiu cum sa administreze asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos, imi place . Felicitari si multa bafta incontinuare:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc ! La fel. Daca esti cumva acel Dragos din C.

    RăspundețiȘtergere
  4. dacă vrei să distrugi sistemul trebuie (și e singurul mod) să îl părăsești.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ar fi posibil aşa ceva şi în România, având în vedere că legea din România nu are la bază legea britanică, ci se inspira din legea romana (legea Imperiului Roman)?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am suficiente cunostinte in acest sens, ca sa va pot da un raspuns corect. Dar, din cate cunosc, chiar si legea britanica are la baza tot dreptul roman iar principiile corporatiste se aplica si la noi, fiindca numele proprii sunt scrise integral cu majuscule in toate actele: carti de identitate, permise de conducere, certificate de inmatriculare auto etc.

    RăspundețiȘtergere
  7. E interesant documentarul... si cand te gandesti ca ici colo pe suprafata acestei lumi sunt oameni care isi iau viata in maini si au taria sa spuna cu adevarat cine sunt si care le sunt drepturile, nu avem decat sa bucuram si sa indraznim sa le luam si noi exemplul. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest filmul nu este interesant deloc! Acest film este FENOMENAL! Noaptea trecuta dupa ce l-am vazut am verificat ideea de suveranitate din Constitutia Roamniei. Citez:
    "Art 2 (2): Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu". In traducere - fiind cetatean roman, recunosti deci aceasta constitutie, acceptand in consecinta sa nu te responsabilizezi niciodata total pentru propria viata!!!!!!!! (vezi ideea de suveranitate de la inceputul filmului).

    RăspundețiȘtergere
  9. :) Mai rar atat entuziasm. Ma bucur ca ti-a placut filmul. Este un indemn la trezire. In Constitutie se refera la suveranitatea nationala, care nu poate fi exercitata in nume propriu de un individ sau grup, ci numai ca natiune. Suveranitatea individuala ar trebui sa fie definita pe undeva prin declaratia aia universala a drepturilor omului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu am gasit nimic clar despre suveranitate in Declaratia drepturilor Omului...desi un articol mi-a atras atentia ca fiind "portita pentru ruperea din sistem".....

    Articolul 28.
    Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

    Ideea este ca oricum nu exista nici un stat care sa le respecte pe toate... :)...

    In fine, astea sunt propriile mele speculatii ca neofit in legislatie, drept, coduri s.a.m.d. Poate exista cineva cu aceasta specialitate care ar putea pune cap la cap mai multe idei in acest sens pana cercetam si gandim coerent legislatia romaneasca. Oare care ar fi acele "brese"?


    http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu era nevoie sa ma convingi :). Cam ala ar trebui sa fie articolul, chiar daca nu foloseste expresia de "suveranitate individuala". Poate vom avea norocul sa apara si la noi unul ca Rob, care sa gaseasca aceste scapari legislative.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cautati in Youtube inregistrarile luí Marius Gabriel Burebista ,galatean care a lucrat in Anglia Unde a invatat ce inseamna sa fi suveran si ce trebuie sa faci ca sa iesi din sistem.

      Ștergere
  12. Un "tătic ca Rob"? De ce să așteptăm intervenția cuiva, de ce să așteptăm un start? Oare suntem atât de manipulați încât am ajuns să credem că noi înșine nu suntem capabili să facem ceva? Înclin să cred că răspunsul este un DA, ne-au prostit și continuă să o facă.

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu personal nu cred ca asa ceva e posibil în Rumânia(scris asa intentionat) deoarece legislatia e diferita, dreptul civil e diferit de dreptul comun, nu e aici locul sa dezvolt dar într-o tara cu cod civil daca nu ai actele necesare si nu esti înregistrat (certificat de nastere, cnp, buletin, carnet de sofer, etc) NU EXISTI, deci nu vei putea sa cumperi, sa vinzi, sa detii o proprietate, si nu vei putea sa-ti aperi drepturile în instanta pentru ca nu te vor recunoaste ca si fiinta independenta, legal o fiinta independenta nu exista, singura varianta e cea data de ISUS, sa fiti în lume dar sa nu fiti de-ai lumii;
    un alt exemplu e folosirea banilor, in momentul în care accepti sa-i folosesti esti obligat sa accepti legislatia referitoare la moneda si folosirea ei deci trebuie sa dai cezarului ce e a cezarului.
    În Canada de west mai este un ''nebun'' suveran ROB MENARD: http://www.youtube.com/watch?v=hS3qJx8E4Bo
    ma gandesc cam de doi ani cum sa ma desprind cat mai mult de sistem, dar e un proces lung iar schimbarea vine din interior cum spune si Rob iar asta dureaza, dar din momentul în care inghiti ''pilula rosie'' nu mai poti da înapoi.

    P.S: Matt ai reusit sa citesti ''Scarlet and the Beast''?
    http://www.4shared.com/document/ciUwbgFF/Scarlet_and_the_Beast_-_Histor.html

    RăspundețiȘtergere
  14. Iata un autor pe care l-am redescoperit recent! Se pare ca au ganditi si altii in acest fel. Thoreau a facut o zi puscarie pentru neplata taxelor.... a fost eliberat dupa ce matusa sa (contrar dorintei sale) i le-a achitat.

    Henry David Thoreau (n. 12 iulie 1817 - d. 6 mai 1862) a fost un filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor și al progresului. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa Walden, în care meditează asupra unei vieți simple în mijlocul naturii, și pentru eseul său Nesupunerea civila (Civil Disobedience), în care argumentează în favoarea rezistenței individuale, bazată pe principii morale și îndreptată împotriva injustiției guvernamentale. (wikipedia)

    RăspundețiȘtergere
  15. Stiam de el :). Nu e chiar un necunoscut. Multumesc oricum de informatie.

    RăspundețiȘtergere
  16. Chiar azi mi-a adus in atentie cineva un alt film pe aceasta tema Your Human Rights And The [Income Tax] Illusion - Russell Anthony Porisky http://www.youtube.com/watch?v=UP0UXcPmdrA si i-am trimis lui Mihai Rapcea, avocatul cunoscut pentru activismul lui antisistem, niste intrebari legate de Legea Amiralitatii si despre posibila ilegalitate a impunerii platirii taxelor si la noi, asa cum se pare ca este in SUA. Sa vedem ce spune.

    RăspundețiȘtergere
  17. vad ca acta nu ne mai lasa sa downloadam nika.Foarte tare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Megaupload a fost inchis. Folositi metodele descrise pe pagina de instructiuni.

      Ștergere
  18. Superb. Sper ca intr-o zi sa se darame tot sistemul fascisto-capitalist si sa ne guvernam singuri.

    RăspundețiȘtergere
  19. Pina la urma see aplica sau nu UCC și în românica?

    RăspundețiȘtergere

Deși, inițial, am activat această fereastră numai din considerente anti spam, mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Tot ceea ce nu corespunde acestor criterii va fi șters fără ezitare. Vă mulțumesc pentru înțelegere !