Wilhelm Reich - Dreptul omului de a şti

"În inima ştiinţei se află numai descoperirile care implică o schimbare a perspectivei mondiale. Descoperirile în ştiinţă sunt posibile numai în societăţile care le acordă cetăţenilor libertatea de a urma adevărul, indiferent unde ar putea conduce acesta şi care, ca atare, manifestă respect pentru căile diferite pe care le poate urma adevărul ştiinţific."

John Charles Polanyi,

Laureat canadian al premiului

Nobel pentru chimie (1986)

Acest scurt film biografic, Wilhelm Reich - Man's Right to Know, al genialului medic, a fost produs de The Wilhelm Reich Infant Trust, în 2002, cu scop educaţional, fiind prezentat la intrarea în muzeul dedicat savantului austriac şi cuprinzând, într-o formă foarte concisă, pe baza unei arhive fotografice şi filmate, pe lângă biografia acestuia şi circumstanţele care l-au condus spre descoperirea energiei orgonice şi, de asemenea, relatarea succintă a războiului nedrept şi brutal purtat de FDA împotriva sa, care nu a reuşit să distrugă, în totalitate, opera lui Reich, dar a condus la încarcerarea şi moartea sa în detenţie.

Între descoperirile lui Reich şi cele ale celorlalţi savanţi de geniu, promotori ai teoriei pleomorfice, pe care i-am menţionat în articolul dedicat lui Royal Raymond Rife, există o legătură extrem de strânsă, fiindcă reuşesc să figureze o cu totul altă imagine a fiziologiei organismului uman, mult mai logică şi mai capabilă să ofere soluţii bolilor aşa-zis incurabile, cărora putem garanta că nu li se va găsi leacul în actualul cadru psiho-medico-farmaceutic, dominat de teoriile absurde ale lui Freud, Pasteur, Koch sau Rivers, aflaţi pe statele de plată ale concernelor farmaceutice.

Am avut unele reţineri în a studia de opera lui Reich, din cauza apropierii temporare a acestuia de un criminal de talia lui Freud, despre care am scris mai mult decât suficient în alte articole, dar tocmai respingerea şi denigrarea sa, ulterioară, de către escrocul traficant, m-a convins că Reich se îndrepta pe calea înţelegerii mecanismelor reale ale metabolismului uman, negând subordonarea totală faţă de "instinctele şi structurile sociale" promovate de Freud, care am intuit eu că încerca, din răsputeri, să-l depărteze de adevăr şi vă voi demonstra, spre final de articol, că am intuit corect.

Şi ca o mică paranteză, inclusiv Einstein, care s-a arătat, iniţial, interesat de cercetările lui Reich, fiindcă acesta i-a demonstrat personal, folosind un mic acumulator orgonic, invaliditatea celui de-al doilea principiu al termodinamicii, s-a dezis ulterior de el, refuzând să-i mai răspundă la scrisori şi denigrându-i teoriile în public.

Educaţia particulară a lui Reich, de până la vârsta de 13 ani, când nu a fost supus încorsetărilor sistemului statal propagandistic de "învăţământ", trebuie să-şi pus o puternică amprentă asupra intelectului său, determinându-l să gândească neconvenţional, în întreaga sa viaţă, o conduită caracteristică tuturor oamenilor de geniu, care au făcut descoperiri majore în decursul istoriei.

Calea parcursă de Reich, de la orgasmul uman la orgon, poate părea ciudată sau chiar promiscuă unei persoane cu o morală ceva mai rigidă, dacă nu realizăm că, de fapt, energia orgonică descoperită de el nu este nimic altceva decât aceeaşi energie menţionată de trei mari civilizaţii străvechi, cu trei denumiri aparent diferite, Chi, Ki sau Prana, forţa vitală cosmică bazată pe respiraţie, menţionată şi de tehnicile yoga sau tantra.

Dacă, până la Reich, existenţa acestei energii putea rămâne în domeniul subiectivismului, putând fi negată uşor de sceptici, deşi a fost dintotdeauna probată, indirect, prin performanţele fizice ale yoghinilor sau maeştrilor artelor marţiale, aplicaţiile practice şi instrumentarul dezvoltat de Reich o aduc în domeniul vizibil şi, ca atare, consider că are dreptul să adauge încă o denumire în nomenclatorul acestei energii.

Performanţa lui Reich este mult mai valoroasă decât permite să se întrevadă acest mini documentar, fiindcă certifică o altă afirmaţie specifică tuturor culturilor străvechi, că această energie are o origine şi manifestare cu adevărat cosmică, stând, de fapt, nu numai la baza întregului regn viu, ci şi a lumii aşa-zis materiale sau anorganice, dacă vreţi.

Exilat în Norvegia, în urma controverselor avute cu partizanii lui Freud şi a opiniilor sale politice antinaziste, exprimate prea deschis, din păcate, Reich a început să lucreze, mergând pe aceeaşi cale cu Rife şi Naessaens, cu un microscop foarte performant pentru acele timpuri, descoperind în sânge mici vezicule fluide, ce iradiau o energie de culoare albastră şi care apăreau chiar şi în infuzii preparate cu fân, pământ, cărbune, fier sau ţesut animal (atenţie - materia "anorganică" generează forme vii).

După multe experimente, în timpul cărora a remarcat că are loc o creştere vizibilă a numărului de vezicule din preparate, dacă acestea erau fierte în prealabil, el a concluzionat că aceste forme stranii trebuie să fi reprezentat o stare de tranziţie între regnul viu şi cel mineral.

Acestor forme elementare de viaţă, necunoscute ştiinţei oficiale până în ziua de azi, el le-a dat numele de "bioni" (somatidele lui Naessaens).

Majoritatea microbiologilor, desigur, au reacţionat isteric, negând existenţa acestor mini creaturi stranii, deşi Reich a continuat experimentele, introducând preparatele sale fierte în medii de cultură, care au început să genereze alte forme vii, semănând cu bacteriile sau amibele, de asemenea necunoscute până atunci.

Exista, desigur, posibilitatea, subliniată imediat de lumea medicală tradiţională, ca aceste vietăţi să fi infestat mediile de cultură datorită contactului atmosferic sau să fi apărut în mediul de cultură din cauza unei sterilizări improprii.

Pentru a exclude această posibilitate, Reich şi-a supraîncălzit culturile bionice, numai pentru a descoperi că acele mixturi, aparent moarte, continuau să dea naştere unui număr şi mai mare de asemenea forme microbiene, ceea ce l-a condus la concluzia că bionii, ca stadii preliminare ale vieţii, erau întruchiparea unei forţe vitale indestructibile, care sfida literalmente moartea şi pe care el a denumit-o orgon.

Deci, se pare că o asemenea descoperire ciudată, a unei noi "energii vitale", nu avea alt efect decât de a-i scoate din sărite pe microbiologii care încercau de multă vreme să elimine teoriile "vitaliste", cum ar fi cele ale filozofului francez Henri Bergson, care a postulat "elanul vital" sau ale biologului german Hans Driesch, care, împrumutând un termen al lui Aristotel, se referea la ea cu termenul de "entelehia".

Din nefericire, biologia se afla, din ce în ce mai mult, sub influenţa fizicii mecaniciste, ramura ştiinţifică pervertită de masonul Newton, respingând ferm orice noţiune aşa-zis mistică, cum ar fi cele de "creator primordial" sau "forţă vitală" sau "eter".

Negarea l-a înverşunat pe Reich, care a demonstrat că bionii pot fi cultivaţi şi din sângele uman, care, pe atunci, era considerat un mediu steril, o doctrină tembelă predată, încă,  în şcolile noastre de medicină.

Mai mult de atât, examinând probe de sânge ale unor bolnavi de cancer, el a observat forme minuscule bacteriene, pe care le-a denumit "bacili T" (iniţiala cuvântului german "tod", care înseamnă moarte) şi a demonstrat că nu erau nimic altceva decât degenerări ale bionilor vitali, pe care le-a descoperit, ulterior şi în excreţiile oamenilor sănătoşi, concluzionând logic, din nou, că sistemul lor imunitar era capabil să elimine aceste forme cauzatoare de cancer, o manifestare naturală a rezistenţei la putrefacţie a unui organism sănătos.

Teoria doctorului Wilhelm Reich este extrem de complexă şi imposibil de expus într-un simplu articol şi constituie, dacă doriţi, o cu totul nouă ramură ştiinţifică, orgonomia, aşa cum o denumea el însuşi, care certifică existenţa universală a orgonului, energie care stă la baza întregii dinamici galactice, intergalactice şi implicit a celei planetare, cea la care face referire insistent şi Nassim Haramein şi vă invit să căutaţi pe internet, fiindcă există multe site-uri, chiar şi în limba română, dedicate aproape exclusiv activităţii sale.

Mă voi rezuma la a vă prezenta doar alte două ilustrări ale teoriei sale.

1. Experimentul ORANUR

Experimentul ORANUR (Orgonotic Anti-Nuclear Radiation) - prezentat detaliat în cartea "The ORANUR Experiment", care a devenit extrem de rară fiindcă FDA s-a servit de ea pe post de combustibil în două ocazii, în 1956 şi 1960 - s-a desfăşurat începând cu data de 15 decembrie 1950, la Institutul Orgonon menţionat în film.

Extrem de optimist, datorită extraordinarelor calităţi ale energiei orgonice, pe care le demonstrase deja experimental şi le putea măsura prin diverse metode, dar îngrijorat fiind de cele două atacuri nucleare infame ale SUA contra Japoniei, Reich spera că va dezvolta o aplicaţie, pe bază de orgon, capabilă să înlăture efectele groaznice ale exploziilor atomice.

Cercetările sale au fost impulsionate şi de o corespondenţă asiduă, purtată, în această direcţie, cu Alexander Sutherland Neill, fondatorul şcolii Summerhill, menţionată în articolul consacrat educaţiei durabile, căruia îi scria că "energia orgonică este singura forţă capabilă să se opună energiei mortale a bombelor atomice".

Reich a solicitat şi obţinut două miligrame de radiu, de la American Atomic Energy Commission, care i-a scris: "[...] nu ne considerăm capabili să judecăm experimentele dumneavoastră cu energia orgonică şi, ca atare, nu vă vom impune nici un fel de restricţii în activitatea dumneavoastră."

Un miligram a fost introdus într-un acumulator orgonic complex, iar celălalt a rămas ca martor, fără a fi tratat cu orgon.

Rezultatele au fost, din păcate, dezastruoase, radiaţia nucleară provocând un gen de reacţie în lanţ în orgon, pe care l-a transmutat într-o stare de degenerare energetică letală, numită de Reich, DOR (Dead Orgon - Orgon Mort).

Şoarecii de laborator au murit, personalul de laborator a început să manifeste simptome ciudate şi, chiar dacă materialul radioactiv a fost înlăturat şi izolat, aparatura de laborator şi multe instalaţii au fost inutilizabile, vreme de mai mulţi ani, fiind afectată o zonă foarte extinsă din jurul laboratorului, în care s-a putut măsura o agitaţie extrem de puternică şi de ciudată a energiei orgonice atmosferice.

Reich a menţionat un studiu ulterior, care pare să fi condus, totuşi, la descoperirea unui procedeu de imunizare şi neutralizare a efectelor energiei distructive a fisiunii atomice, care a fost rapid cenzurat şi pus sub interdicţie de către FDA, ceea ce nu mă miră, fiindcă, în timp ce politica oficială a SUA rămâne fidelă negării operei lui Reich, există din ce în ce mai multe relatări de "proiecte negre", care folosesc energie orgonică în scop militar, dezvoltând arme de manipulare psihologică în masă sau chiar mijloace de propulsie pentru nave cosmice.

2. Cercetări actuale

Într-o notă mult mai optimistă, un alt eretic al ştiinţei, din zilele noastre de această dată, dr. James DeMeo, director al Orgone Biophysical Research Lab din Ashland, Oregon, SUA, a confirmat experimental întreaga teorie a lui Wilhelm Reich şi nu este singurul, fiindcă, începând din 1970, numai în SUA s-au scris şi publicat cel puţin şase biografii ştiinţifice, amănunţite, ale lui Reich şi merită a fi menţionate numele autorilor: dr. Myron Sharaf, David Boadella, dr. Ola Raknes, dr. Jerome Greenfield, Jim Martin şi ultima, dar nu cea din urmă, cea de-a doua soţie a savantului, Ilse Ollendorff Reich.

Folosind tehnologia lui Reich, dr. James DeMeo a reprodus, de exemplu, experimentul acestuia din deşertul Arizona (unde reuşise să creeze insule de vegetaţie, demonstrând că numai absenţa orgonului poate genera pe Terra asemenea zone moarte), în Sahara de această dată, la Tassili n `Adjjer, unde a creat lacuri, în colaborare cu Bernd Senf, savantul care, tot cu ajutorul tehnologiei lui Reich, eliminase secetele prelungite din Namibia, în 1992-93 şi Eritreea, în 1994.

În altă ordine de idei, acelaşi dr. James DeMeo, printr-o documentare arheologică impecabilă, dovedeşte, în lucrarea sa "Saharasia", că violenţa umană este un fenomen nenatural, că războiul perpetuu nu este ceva inevitabil, că specia umană este prin natura ei iubitoare, cooperantă şi paşnică şi numai după schimbările climatice care au condus la apariţia Saharei, în jurul anului 4000 î.e.n., s-au manifestat societăţi violente, care au atacat şi cucerit societăţile paşnice, conceptele de "maimuţă violentă" şi "geneză violentă" nefiind altceva decât manipulări şi minciuni ale epocii "moderne", inaugurată de alt mason, Darwin.

Şi, fiindcă v-am promis confirmarea intuiţiilor mele iniţiale, cunoscând oarecum mecanismele de manipulare a opiniei publice, curiozitatea m-a împins să cercetez, mai amănunţit, biografia acelei nenorocite, Mildred Edie Brady, "jurnalista independentă" al cărei articol inflamator, "The Strange Case of Wilhelm Reich", a servit drept pretext oficial pentru declanşarea celei de-a doua prigoane contra savantului, care a condus, aşa cum ştiţi, la arderea în public a lucrărilor sale, (Cine credea, oare, că inchiziţia a dispărut ?) încarcerarea şi moartea dubioasă în închisoare, de un aşa-zis "infarct", tocmai când trebuia să aibă loc audierea pentru eliberarea sa, înainte de termen.

Este posibil ca şi actul, aparent nevinovat, al studentului lui Reich, Michael Silvert, care a dispus transportul de aparatură şi cărţi, ce a permis condamnarea lor în numai 20 de minute, să fi fost tot o înscenare, fiindcă este destul de ciudată sinuciderea lui Silvert, la numai un an de la eliberarea din închisoare, sinucidere care, luată în context, pare a fi gestul unui om torturat de remuşcări.

Deoarece filmul nu menţionează acest fapt, tot ca o mică paranteză, vă informez că Reich a mai fost arestat, la numai cinci zile de la atacul de la Pearl Harbour, la ordinul paranoicului şef al FBI, J. Edgar Hoover, care-l considera inamic al statului din cauza apartenenţei sale trecute la mişcarea comunistă, dar a fost eliberat de pe Insula Ellis, unde fusese încarcerat în vederea expulzării, în data de 5 ianuarie 1942, după ce intrase în greva foamei.

"Independenta" Brady scria şi era plătită, de fapt, de o singură publicaţie notabilă, The New Republic, fondată de Herbert Croly şi Walter Lippmann, cu banii unei multimilionare celebre, Dorothy Payne Whitney, care, aşa cum le şade bine acestor nemernici, pentru a-şi drapa o aură de respectabilitate, se ocupa şi cu "filantropia".

Vă spune ceva această informaţie ?

Haideţi să clarificăm !

Pe de o parte, Dorothy Payne Whitney era şi fondatoarea New School for Social Research, aceeaşi şcoală la care a funcţionat Reich ca profesor, imediat după venirea în America, ceea ce mă face să cred că a fugit în van peste ocean, ca să scape de duşmani, fiindcă nu a scăpat nici o clipă de supravegherea acestora.

Pe de altă parte, dacă nu v-am convins, încă, mă voi întoarce la numele de mai sus, pe care un cititor al blogului s-ar putea să şi-l amintească, cel al lui Walter Lippmann.

În articolul "Războiul psihologic - Treziţi-vă !" scriam următoarele:

"Copleşite de mişcările sociale tot mai ample şi de realitatea deranjantă a solidarităţii muncitoreşti, prin cristalizarea şi consolidarea mişcărilor sindicale, după anul 1900, 'stăpânii' s-au văzut nevoiţi să-şi diminueze aroganţa asasină, apelând la propagandişti ca Ivy Lee, Walter Lippmann şi Edward Bernays.",

iar în articolul "Etos - Refuzul manipulării colective", scriam, referindu-mă la creatorul odios al propagandei actuale, "relaţiile publice", nepotul dublu al lui Sigmund Freud, Edward Bernays:

"Ideologia sa - interpretată de propria-i fiică, într-un interviu acordat BBC, ca fiind un fel de 'despotism iluminat' - îşi are originile, pe de o parte, în constatarea, din proprie experienţă, a eficienţei propagandei naziste, iar, pe de altă parte, în ideile unei alte 'personalităţi' americane, Walter Lippmann, cu care a fost coleg în Comitetul de Informaţii publice al SUA, în timpul primului război mondial (şi chiar în teoriile reflexelor necondiţionate elaborate de Ivan Petrovici Pavlov)."

După cum puteţi constata şi singuri, idealiştii ca Wilhelm Reich nu au nici o şansă în lupta cu corporaţia satanei, fiindcă întreg globul pământesc este mult prea mic pentru ca să poţi scăpa, vreodată, din încrengătura nemoteniilor, ura lui Freud alimentând o supraveghere constantă şi declanşarea atacului final prin intermediul unui asociat macabru al propriului său nepot, Bernays, singura noastră speranţă rămânând perpetuarea şi proliferarea acestor tehnologii orgonice, aşa cum au dovedit cu succes că este posibil, oameni minunaţi ca dr. James DeMeo sau Bernd Senf.

"O dată la o mie de ani, ba chiar mai mult, la două mii de ani, se naşte un asemenea om pe Pământ, capabil să schimbe destinul rasei umane. Dar, la fel ca pe toţi oamenii mari, distorsiunile, falsurile şi persecuţia l-au urmat permanent. Le-a înfruntat pe toate, până când conspiraţia organizată l-a trimis la închisoare şi l-a asasinat."

Dr. Elsworth F. Baker

Wilhelm Reich - Man's Right to Know (torrent)


Subtitrare