Guvernul fantomă

"Din motive complexe, cultura noastră permite 'economiei' să însemne doar 'economie monetară'. Ea echivalează succesul cu profitul monetar, fiindcă îi lipseşte orice altă unitate de măsură. Nu sunt economist, dar m-aş aventura să sugerez, că una dintre legile unei astfel de economii este că un fermier este mai valoros mort decât viu. A doua lege ar fi, că orice este bolnav este mai profitabil decât ceva sănătos. Ceea ce este în neregulă cu noi contribuie mai mult la 'produsul intern brut', decât ceea ce este în regulă."

Wendell Berry

Acum aproape doi ani, pe 24 noiembrie 2009, era lansat documentarul Shadow Government, realizat după cartea omonimă a lui Grant T. Jeffrey de către regizorul André van Heerden, directorul actual al Cloud Ten Pictures, un film ce explică în detaliu paranoia perversă a guvernelor lumii, ce au ajuns să supravegheze constant orice aspect al vieţii noastre private: orice mişcare, conversaţie, relaţie interumană, achiziţie ş.a.m.d., ca o împlinire a cadrului descris la perfecţie de George Orwell în cartea sa profetică "1984", toate acţiunile fiind subscrise unui ţel unic: guvernul mondial.

Cercetători eminenţi, scriitori şi intelectuali creştini ca Grant Jeffrey, dr. Katherine Albrecht, Edward G. Griffin,  Jack Kinsella,  Harry Lewis, Michael Shaw,  dr. Latanya Sweeney, Daniel Estulin, Gary Kah, Chuck Missler, Joan Veon, Brad O'Leary şi mulţi alţii, ne invită într-o călătorie terifiantă prin lumea ascunsă a supravegherii generalizate, deteriorării progresive a drepturilor şi libertăţilor fundamentale umane, guvernului global şi profeţiilor biblice.

Şi fiindcă tot vorbim de profeţii, înainte de a reveni în lumea filmului şi a revelaţiilor biblice, îmi permit să menţionez din nou o altă scriere "profetică", ce pare să se fi scufundat în neant în ultima vreme, care descria încă din 1897, cu detalii uluitoare, toate strategiile ce par să se fi împlinit în epoca actuală.

Când a apărut prima ediţie a Protocoalelor Înţelepţilor Sionului, în 1902, prin grija profesorului rus Serghei Nilus, francmasonii au reacţionat rapid şi cu ferocitate, făcând-o dispărută aproape imediat, dar ediţiile ulterioare publicate între 1905 şi 1920, au asigurat supravieţuirea Protocoalelor, deşi presa mondială le-a denunţat agresiv ca falsuri ale Ohranei ţariste, ce au servit ulterior drept motivaţie pentru politica eugenică hitleristă, printre altele.

În 1901, însă, fondatorul sionismului, Theodor Herzl, anunţa Comitetul Masonic că anumiţi "dezertori" au permis "păgânilor" (creştinilor) să cunoască tainele Protocoalelor, ceea ce confirma sustragerea acestor documente din arhivele Francmasoneriei.

Nu voi continua să le susţin autenticitatea, ci vă invit să faceţi un minim efort personal şi să le căutaţi pe internet, pentru a vă convinge de veridicitatea lor, mai ales în climatul politic şi economic actual şi, în acelaşi timp, dacă ne-am obosi să citim puţin din manifestul New Age, din ţinutul Elbert, cunoscut sub numele de Georgia Guidestones, vom constata că primul "edict" este reducerea şi menţinerea omenirii la valoarea de 500 de milioane, "în echilibru perpetuu cu natura", sugerând că la stadiul actual nu suntem altceva decât un cancer planetar.

Să fie oare o coincidenţă că mişcarea New Age pare a oglindi perfect Protocoalele şi că indivizi de genul lui Ted Turner, Bill Gates sau Al Gore susţin cu ardoare aceleaşi îndemnuri la genocid ?

Mereu m-am întrebat ce anume era diabolic în mişcarea ecologică mondială, gen Greenpeace, fiindcă, pe de o parte, motivaţia părea a fi bună, logică şi chiar eroică, de a ne salva planeta de intruziunea barbară a omului, iar, pe de altă parte, aflam că această mişcare era finanţată tocmai de marile corporaţii petroliere sau energetice, aparent împotriva propriilor interese.

Contradicţia s-a clarificat, o dată cu publicarea "The Global 2000 Report to the President", al lui Carter, în 1980 şi cu definirea obiectivelor Agendei 21 a ONU, din 1992, în care încălzirea globală, ecologia şi corolarul lor eufemistic, dezvoltarea durabilă, au devenit pretextul convenabil pentru masacrarea rasei umane, culmea, în numele unor idealuri "umaniste".

Ceea ce au omis întotdeauna să spună elitele, este că nu omul de rând ci ele au dictat cursul dezvoltării industriale în direcţia unui "consumerism" dement, care aproape că a epuizat resursele planetei şi-i poluează constant atmosfera prin arderea combustibililor fosili şi punerea sub interdicţie a energiilor alternative.

Naraţiunea documentarului se desfăşoară pe două planuri: unul al interviurilor uzuale luate personalităţilor, ale căror nume le-am enunţat anterior şi altul ficţional, dar prea apropiat de realitate, din păcate, al vieţii unui simplu funcţionar bancar, John Wilson, care-şi trăieşte zilele cu inocenţă, alături de reuşita sa familie, fără a bănui nici o clipă că este monitorizat, urmărit şi pus sub microscop, de autorităţile americane, care îl consideră un potenţial terorist şi o ameninţare la adresa securităţii naţionale, pentru simple delicte de opinie şi activism politic creştin.

Ca o mică paranteză, prima dată când am devenit conştient de proporţiile şi performanţele sistemelor de monitorizare publică a fost vizionând un film halucinant, la acel moment, Enemy of the State, din 1998, cu Will Smith, Gene Hackman şi Jon Voigt, care descria, cu 3 ani înainte de legislaţia abuzivă USA PATRIOT Act, avatarul unui om obişnuit intrat accidental în vizorul NSA.

La fel ca în cazul unui cetăţean mondial oarecare, drepturile şi libertăţile înscrise demagogic în constituţii şi alte acte cu titluri sforăitoare, numai bune de călcat în picioare de către oculta mondială, au fost distruse sistematic în ultimii ani, o dată cu promovarea legislaţiei invazive şi dictatoriale, specifică definirii formelor embrionare ale statului fascist global, gen Uniunea Europeană, NAFTA ş.a.m.d.

Această legislaţie nu are absolut nimic de-a face cu pacea mondială - şi o simţim pe pielea noastră zilnic, mai ales acum când România este angrenată în conflictele mondiale orchestrate de SUA, ONU şi NATO - şi nu are nimic de-a face cu o unificare a omenirii, din moment ce condiţia sine qua non este distrugerea identităţilor culturale naţionale, prin promovarea unei limbi şi a unei religii unice.

La ce excese şi abuzuri poate da naştere o asemenea legislaţie tembelă ?

E simplu de răspuns: la declararea războiului generalizat contra terorismului, simultan cu definirea drept terorist, a oricărei persoane care se opune efectiv politicii guvernamentale sau are potenţialul de a o face, aşa cum rezultă din documentul menţionat în film, MIAC Strategic Report, emis în data de 20 februarie 2009, de autorităţile statului Missouri, în frunte cu guvernatorul Jeremiah W. (Jay) Nixon.

Lista teroriştilor potenţiali cuprinde: creştinii albi, suporterii candidaţilor prezidenţiali nedoriţi de elite, ca Ron Paul, Bob Barr şi Chuck Baldwin, persoanele care se opun politicii de anulare a celui de-al doilea amendament - ce acordă dreptul de a deţine arme de foc - imigraţiei ilegale (care nu mai are sens, ca noţiune, în condiţiile desfiinţării ilegale şi conspirative a graniţelor SUA prin NAFTA), avortului, sistemului Rezervei Federale sau fiscului, IRS.

Ca urmare a unei scrisori de protest, semnată în comun de Paul, Barr şi Baldwin, Nixon şi MIAC şi-au cerut scuze în public şi au declarat că raportul nu va mai apărea pe nici unul din site-urile oficiale.

Sesizaţi nuanţa ?

Nu a spus nimeni că nu va mai fi aplicat, ci doar că nu i se va mai permite publicului accesul la astfel de documente.

Cândva, o dezvăluire publică privind neregulile făcute de un politician occidental, îi ruina definitiv cariera politică - vezi cazul Richard Nixon.

În socialism şi capitalismul globalist elitele au experimentat, însă, contrariul: câte abuzuri puteau fi făcute şi cât de mult trebuia să fie încriptată puterea, pentru ca masele să nu mai aibă cui să se adreseze pentru dreptate şi să se refugieze în absenteism politic şi indiferenţă.

Dincolo de aspectele globalismului şi ale mişcării New Age, SUA se confruntă şi cu o ameninţare, nespecificată în film, dar mult mai insidioasă şi mai periculoasă, care se înscrie în aceeaşi strategie descrisă de Protocoale: instaurarea guvernului fantomă al SUA, în cel mai deplin spirit conspirativ sionist, prin aşa-numitul program COG (continuitatea guvernării), ce beneficiază de toate aprobările Congresului şi ale administraţiilor prezidenţiale de faţadă.

Programul este administrat de o agenţie super secretă, cunoscută ca NPO sau National Program Office, al cărei nume nu a fost niciodată făcut public până la un raport al CNN din 1991, cunoscut ca "Special Assignment".

Foarte mulţi activişti au vorbit de inutilitatea mascaradei electorale, care dă omului de rând iluzia că are un cuvânt de spus, o dată la câţiva ani, deşi este clar că în funcţii ajung doar politicienii agreaţi de marea finanţă mondială.

Acest fapt devine şi mai evident în cazul de faţă, în care, în eventualitatea unui atac nuclear, resursele maxime sunt îndreptate în vederea asigurării supravieţuirii nu a administraţiei aşa-zis alese, ci a guvernului "de rezervă", ai cărui membri nu par a fi cunoscuţi de nimeni, deşi, civili fiind, deţin atribuţii discreţionare asupra armatei SUA, putând chiar ordona acesteia să nu răspundă atacului.

Tot dintre aceştia, conform Presidential Successor Support System, va fi impus (şi nu ales de popor) un nou preşedinte, în cazul decesului celui aflat în funcţie.

Este ilustrarea perfectă a Protocolului nr. 4, care statua:

"Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al acţiunii acestei puteri, ba chiar şi locul organizaţiilor sale, SUPREM CONDUCĂTOARE, vor rămâne totdeauna necunoscute poporului. "

Ca întotdeauna, mă voi disocia de punctele slabe ale documentarului, cum ar fi comparaţia stupidă dintre Germania lui Hitler şi România lui Ceauşescu (fiindcă mereu se ignoră faptul că, deşi cei doi au avut aceiaşi stăpâni, crimele din România s-au petrecut aproape în exclusivitate în perioada "paukerist" kominternistă globalistă a lui Dej şi nu după 1964) sau de preamărirea găunoasă a SUA, cu toate "idealurile şi libertăţile sale", moştenite de la marii stăpâni de sclavi ce i-au fost părinţi fondatori şi, de ce nu, de accentele biblice patetice, deşi nu pot nega că previziunile biblice nu pot fi, în nici un caz, rodul unor coincidenţe.

Într-o lume în care, pe de o parte, "Declaraţia Manhattan" din 2008, a International Conference on Climate Change, dezavua explicit mitul "încălzirii globale", iar, pe de altă parte, enorm de mulţi oameni s-au lăsat angrenaţi într-un curent de opinie insidios, ce conduce aproape pe nesimţite la instaurarea imperiului mondial, în care vom deveni sclavii absoluţi, renunţând de bună voie la drepturi inalienabile, pentru perspectiva iluzorie a unei bunăstări materiale perpetue, există şi raze de speranţă, cum ar fi acest apel nesperat la revoluţie mondială în data de 15 octombrie, acţiune ce va culmina se pare cu ocuparea Wall Street, asupra căreia mass media menţine o tăcere suspectă, cum era şi de aşteptat.

"Globalizarea ce caracterizează economia actuală, ignoră sau eludează suveranitatea statelor individuale şi, ca atare, puterea conducătorilor lor. Nu aceştia, ci mai degrabă grupurile financiare, care controlează marile capitaluri, vor fi cele ce vor decide asupra tăvălugului ce se va abate asupra naţiunilor, fără a ţine cont de crizele serioase pe care le-ar putea genera."

Patricio Aylwin Azócar

Shadow Government (torrent)

Subtitrare