Cum să porneşti o revoluţie

"Întotdeauna vor flutura două drapele americane: unul pentru cei bogaţi şi altul pentru cei săraci. Cât timp flutură drapelul celor bogaţi, înseamnă că totul se află sub control, dar când flutură drapelul celor săraci, asta se traduce prin pericol, revoluţie şi anarhie."

Henry Miller  

How To Start A Revolution este un nou film, lansat în luna septembrie 2011, în regia unui amator deocamdată, Ruaridh Arrow, ce ne prezintă povestea unui cărturar nominalizat la premiul Nobel, Gene Sharp, expertul mondial în materie de revoluţii nonviolente, a cărui operă a furnizat, unei noi generaţii de lideri revoluţionari, "armele" paşnice necesare înlăturării unor regimuri opresive, în baza unei strategii ce cuprinde 198 de etape.

Regizorul, Ruaridh Arrow, are la bază o pregătire de jurnalist, cu o carieră prodigioasă de producător pentru Sky News şi programul Dispatches de la Channel 4, dar şi pentru alte posturi celebre de televiziune ca National Geographic, BBC News şi chiar pentru Financial Times.

După cum veţi constata şi din documentar, în timpul desfăşurării evenimentelor din Piaţa Tahrir din Cairo, în luna februarie a anului trecut, care au condus la eliminarea lui Hosni Mubarak, Ruaridh Arrow era corespondentul BBC care transmitea de la faţa locului.

Filmul a câştigat "Best Documentary" şi "The Mass Impact Award", la Boston Film Festival, din septembrie 2011, având premiera europeană la London's Raindance Film Festival, în luna octombrie, când a câştigat, de asemenea, premiul "Best Documentary" .

Documentarul a fost descris ca filmul neoficial la mişcării Occupy Wall Street, fiind difuzat în toate taberele acesteia, aflate în oraşele lumii.

Este interesant de amintit şi faptul că filmul a fost difuzat şi la Camera Lorzilor a parlamentului britanic, în data de 1 februarie 2012.

Gene Sharp a fost denumit "Machiavelli al nonviolenţei" şi "Clausewitz al războiului nonviolent", susţinându-se pe faţă influenţa exercitată de opera acestuia asupra multor organizaţii de rezistenţă din lume.

Manualul rezistenţei paşnice, al lui Sharp, publicat iniţial în Birmania, în 1993, a ajuns la a patra ediţie, publicată în 2010, fiind tradus între timp în cel puţin 31 de limbi.

A servit drept bază a campaniei Otpor din Serbia, Kmara din Gruzia, Pora din Ucraina, KelKel din Kirghizstan şi Zubr din Belarus.

Oleg Krykyenko, din Pora, afirma într-un interviu acordat în 2004 la Radio Netherlands:

"Biblia pentru Pora a fost cartea lui Gene Sharp, folosită de asemenea de Otpor şi anume 'From Dictatorship to Democracy', pe care activiştii Pora au tradus-o ei înşişi. I-am scris domnului Sharp pe adresa Albert Einstein Institute din SUA şi a devenit susţinătorul iniţiativei noastre, iar institutul ne-a furnizat fonduri pentru tipărirea a peste 12.000 de copii gratuite ale cărţii sale."

Înainte de toate, trebuie să afirm răspicat că nu sprijin în totalitate acest documentar şi mai ales "opera" lui Gene Sharp, fapt pentru care am şi ezitat ceva timp înainte de a începe traducerea filmului şi voi încerca să vă detaliez câteva dintre motivele mele, în mare parte contra şi prea puţine favorabile, deşi, paradoxal, cele favorabile au prevalat, altfel nu v-aş fi chinuit făcându-vă să citiţi aceste rânduri.

Argumente contra

1. Un prim motiv ar fi acela că nu a existat niciodată o "revoluţie", fiindcă toate evenimentele care au purtat acest nume, în decursul timpului, au fost orchestrate mai mult sau mai puţin vizibil de către masonerie - la 1789 şi 1848 au făcut-o chiar pe faţă, aruncând în circulaţie lozinca demagogică "libertate, fraternitate, egalitate" şi ştim cu toţii cât de liberi, fraţi şi egali am fost de atunci încoace - având drept unic scop crearea unui haos administrativ şi legislativ, menit promovării unor măsuri care să favorizeze transferul de putere şi mai ales de proprietate asupra terenurilor şi mijloacelor de producţie şi, eventual, financiare, în mâinile regizorilor din umbră ai evenimentelor.

Aşa cum argumentam pe larg şi într-un articol anterior, regula a fost valabilă şi pentru aşa-zisele "răscoale" generalizate la nivel de ţară:

"Francmasoneria a stimulat peste tot, începând de la 1848, iniţierea de false reforme agrare, pândind grijulie momentul când, după reforme, lipsită fiind de inventar agricol şi trebuind să plătească o gamă întreagă de impozite, impuse de mascotele politice masonice, ţărănimea era obligată să apeleze la capitalurile cămătarilor, arendaşilor şi băncilor, devenind, prin dobândă, sclava acestora."

2. Un a doilea motiv ar fi acela al nominalizării acestui "ilustru necunoscut" la premiul dinamită, Nobel, atât în 2009, cât şi în acest an - singurul element favorabil fiind faptul că nu l-a obţinut încă - fiindcă este o "distincţie" murdară, rezervată în exclusivitate obedienţilor elitei oculte mondiale.

3. Un al treilea motiv ar fi tocmai legătura dintre Gene Sharp şi Albert Einstein, una dintre cele mai negre figuri ale secolului trecut, implicat direct în proiectarea celei mai nenorocite arme inventate de om, vreodată: arma atomică.

Deşi a fost creditat cu locul doi în ierarhia proiectului Manhattan şi deşi Oppenheimer provenea dintr-o  dinastie fondatoare a ordinului Illuminati, rămân convins că Einstein era, de fapt, supervizorul principal, fiindcă un astfel de personaj nu ocupă niciodată poziţia de vârf.

Pe de altă parte, continui să cred că "teoria" lui Einstein i-a aparţinut, de fapt, lui David Hilbert şi că a fost denaturată pentru a impune noi limite cunoaşterii umane, o dată cu iminenta sfărâmare a acestora prin impunerea paradoxurilor fizicii cuantice.

Şi nu este mai puţin adevărat, că există destul de multe teorii care-l creditează pe Einstein ca fiind entitatea malefică însărcinată cu supravegherea şi trecerea în clandestinitate a operei genialului Nikola Tesla.

4. Un al patrulea motiv ar fi că, din perspectiva timpului, multe dintre aceste mişcări au fost confiscate de reprezentanţi ai elitei mondiale, care s-au insinuat în fruntea mişcărilor, anulând orice rezultat pozitiv obţinut prin sacrificiile maselor populare.

Să ne amintim că ascensiunea lui Iuşcenko la conducerea Ucrainei, în urma "revoluţiei portocalii", nu a reprezentat absolut deloc un eveniment pozitiv în istoria acestei ţări.

De ce ?

Fiindcă toată lumea a ignorat, de fapt, biografia lui Iuşcenko, deşi aceasta vorbea de la sine, din moment ce deţinuse funcţia de director al "băncii naţionale" a Ucrainei din 1997 până în 1999, când a devenit prim ministru, la fel cum a ignorat şi sprijinul furibund pe care i l-au acordat statele fasciste UE şi SUA, pentru a invalida rezultatul alegerilor, favorabil opozantului său, Viktor Ianukovici, ceea ce s-a şi reuşit prin decizia parlamentului, din 27 noiembrie 2004.

În aceeaşi ordine de idei, să nu uităm că anul 2004 a reprezentat anul de doliu pentru România, prin ascensiunea la putere a "sectei portocalii" condusă de bădăranul trădător pleşuv, care ne-a subordonat în totalitate intereselor sioniştilor, fapt demonstrat şi prin articolul anterior postat pe blog.

5. Un al cincilea motiv ar fi prezenţa în anturajul lui Gene Sharp a unui fost oficial al Departamentului Apărării al SUA, colonelul Bob Helvey, care pare să se fi convertit între timp, devenind partizanul tratării paşnice a conflictelor umane.

Destul de suspectă este şi afilierea acestuia la International Republican Institute, condus de mascota de "variantă electorală", John McCain şi înfiinţat pe principiile "nemuritoare" izvorâte din discursul din 1982 al preşedintelui fără creier, Ronald Reagan, rostit de la tribuna parlamentului britanic.

6. Un al şaselea motiv ar fi studiile lui Sharp de la Oxford şi apoi poziţia sa de profesor la Harvard, începând din 1972, fiindcă seria Oxford-Cambridge-Harvard-Yale este considerată de bază în recrutarea şi formarea slugilor rasate ale masonilor luciferici.

Cred că este suficient să ne amintim de "Skull & Bones" de la Yale, care ne-a furnizat "plămada minunată" a asasinilor Bush (Jonathan James, George H.W. şi George W.), John Forbes Kerry sau Robert William Kagan (apropo, deşi nu are legătură cu acest subiect, "bunul doctor" vegan din filmul "Forks over Knives", chirurgul Caldwell Blakeman Esselstyn Jr., este şi el membru, începând din 1956).

Ca să nu mai vorbesc de minunata şcoală de spioni sovietici de la Cambridge, care au infestat serviciile secrete, diplomaţia sau înalta societate britanică: "Kim" Philby, Donald Maclean, Guy Burgess, Anthony Blunt şi John Cairncross.

7. Al şaptelea motiv, ar fi tocmai reacţia preşedintelui Venezuelei, Hugo Chavez, principalul opozant al SUA în întreaga Americă Latină, împotriva căruia s-a înscenat o lovitură de stat, deghizată în "revoltă populară spontană", în data de 11 aprilie 2002, exact după standardele lui Gene Sharp.

Şi se pare că serviciile secrete iraniene împărtăşesc opinia incomodului preşedinte sud-american (al cărui cancer actual mă întreb cât de natural ar putea fi) şi, sincer vorbind (dincolo de paranoia antiamericană, deloc nejustificată însă, a preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad, a cărui ţară este zguduită de acelaşi gen de revolte, cum veţi vedea şi din film) mă îndoiesc că un serviciu secret i-ar acorda atâta atenţie unui neica nimeni, cum vrea să pară Gene Sharp, dedicându-i şi un film, dacă acesta nu ar reprezenta un pericol real.

8. În fine, ultimul motiv ar fi că nu mă convinge deloc modestia afişată a Institutului Albert Einstein, fiindcă astăzi se ştie foarte bine că CIA şi MI-5 au apelat mereu la serviciile unor asemenea "instituţii", aparent modeste, cum ar fi Tavistock Institute of Human Relations, finanţat din plin de fundaţia Rockefeller, al căror rol este exact acela definit de termenul consacrat de "think tank", de generator anonim de politici şi strategii, menite să servească interesele elitei mondiale.

Curioşilor le recomand şi un film artistic, "Three Days of the Condor", în regia lui Sydney Pollack şi cu Robert Redford în rolul principal, care atrăgea atenţia, încă din 1975, asupra acestui fenomen.

Şi aş putea continua, desigur, această listă, dar sunt convins că vă veţi întreba de ce oare m-am mai străduit să traduc filmul, din moment ce nu-i văd decât "virtuţi" negative.

Ca să nu vă mai pun răbdarea la încercare, trec la a doua parte a listei.

Argumente pro

1. În primul rând, nu ar fi deloc o surpriză să mă şi înşel, fiindcă nu am nici un fel de dovezi concrete privind afilierea organizaţiei lui Gene Sharp la CIA şi n-ar fi deloc exclus ca serviciile secrete să se fi folosit de munca lui, fără ştiinţa sa, încercând pe de altă parte să-l discrediteze, tocmai prin filme "propagandistice" sau prin înscrierea pe lista nominalizaţilor Nobel.

2. În al doilea rând, nu este din nou exclus ca orice revoltă populară să aibă la bază motive cât se poate de reale, operaţiunea de "confiscare" a acesteia de către elite având loc undeva, pe parcurs, chiar dacă "spontaneitatea" iniţială a fost impulsionată de prezenţa grupurilor de agitatori profesionişti ai serviciilor secrete.

M-aş putea referi concret la exemplul egiptean, fiindcă revolta, dacă ar fi să dăm crezare mesajului optimist din film, ar fi trebuit să ia sfârşit în data de 11 februarie 2011, când Hosni Mubarak a acceptat să se lase detronat de mulţime, fapt care nu s-a întâmplat, deoarece continuă şi în prezent, chiar dacă nu se mai bucură de aceeaşi mediatizare.

Ca o mică paranteză, reamintesc că implicarea americanilor contra lui Mubarak s-ar putea datora trecutului acestuia de KGB-ist cu state de vechi, format la Academia Militară Frunze, care a urcat la putere din funcţia de vicepreşedinte, prin asasinarea preşedintelui în exerciţiu, Anwar El Sadat, ce urma linia politică a predecesorului şi mentorului său, Gamal Abdel Nasser, în special în problema Canalului Suez.

Nu am făcut referire la "loviluţia" noastră decembristă, fiindcă a fost creaţia exclusivă a serviciilor secrete (KGB, CIA, Mossad), încă de la început, implicarea maselor trebuind doar să confere o oarecare legitimitate ascensiunii la putere a cominterniştilor asasini şi a odraslelor acestora.

3. Şi ca să nu vă mai plictisesc, un ultim motiv - şi cel mai important dintre toate - este acela că, indiferent care au fost scopurile iniţiale ale generării unor asemenea strategii nonviolente de luptă politică, după ceea ce s-a întâmplat la noi în Piaţa Universităţii (când actele de violenţă transparentă, puse fără îndoială la cale de autorităţi, le-au oferit acestora pretextul de a interveni în forţă), ca răspuns întârziat la mişcarea Occupy Wall Street (ce pare să se fi generalizat acum, în toate oraşele continentului nord-american şi peste tot în lume), am realizat că suntem extrem de departe de a manifesta aceeaşi maturitate politică dovedită, surprinzător aş spune, de americani (a căror organizare este aproape impecabilă şi în mod cert complet nonviolentă, fără a ţine cont de provocările murdare ale organelor represive statale, gen G20 Toronto) şi că avem mare nevoie de lideri şi de strategii coerente de evoluţie a mişcării, dacă ne dorim într-adevăr să nu aibă aceeaşi soartă cu cea a răscoalei din 1989.

Nu este mai puţin adevărat că mişcarea Occupy se bucură de aportul unor personalităţi de marcă, de calibrul lui Noam Chomsky sau Chris Hedges, de exemplu, dar este intolerabilă prezenţa la vârful mişcării noastre a unor ploşniţe politice, indiferent de modul cum şi-au revopsit firma actuală, în USL sau partid al poporului condus de liderul salubrităţii, proprietarul televiziunii de tomberon, OTV şi vă rog să mă credeţi că-mi face o silă imensă, fiindcă mă văd obligat să le menţionez până şi acronimele murdare.

În speranţa că se vor ivi lideri oneşti şi cu bun simţ ai mişcării noastre iniţiate în luna octombrie a anului trecut, postez şi recomand lucrarea de bază a lui Gene Sharp, "From Dictatorship to Democracy", reiterând necesitatea unei evoluţii fundamental paşnice a mişcării, fiindcă este mai mult decât evident că nu există şansa câştigării nici unei confruntări violente cu iresponsabila şi criminala jandarmerie română, care se străduieşte să-şi revendice faima de odinioară a Securităţii, uitând că în ochii elitei politice jandarmii nu sunt decât slugi, care vor fi tratate la fel ca şi armata şi poliţia, cu un dispreţ suveran, putând fi aruncaţi din funcţii sau pensionaţi forţat, după bunul plac al nemernicilor portocalii.

Până când veţi înţelege că singura noastră cale de a scăpa din marasmul global constă în eliminarea sistemului financiar actual şi desfiinţarea totală a claselor şi partidelor politice, a căror existenţă se bazează în exclusivitate pe acceptarea tacită a unor convenţii sociale, ce pot fi negate în bloc (principiu care stă, de fapt, la baza tuturor strategiilor imaginate de Gene Sharp), cred că ar trebui să vă repet obsedant acest lucru, aşa cum făcea Cato cel Bătrân la finalul fiecărui discurs politic, când rostea inexorabil "Carthago delenda est".

"Metodele ideologice, care pretindeau că ne vor asigura conducerea lumii în numele revoluţiei, au devenit, în realitate, ideologii ale consensului şi nu ale rebeliunii."

Albert Camus

How To Start A Revolution (torrent)


Subtitrare