Pagini

31 oct. 2011

Conspiraţia universitară

"Există doar o singură 'Educaţie', ce poate avea un singur scop: libertatea minţii. Orice altceva care necesită un adjectiv, fie ea 'educaţie civică' sau 'educaţie socialistă' sau 'educaţie creştină' sau orice alt fel de educaţie, nu este educaţie şi are un scop total diferit. Simpla existenţă a acestor 'educaţii' modificate este mărturia faptului că susţinătorii lor nu le pot impune unei minţi care gândeşte liber. O 'educaţie' care nu se poate impune unei minţi libere şi care, ca atare, trebuie predată prin predici şi precepte, aflate în serviciul acestor sentimente şi atitudini şi credinţe, nu este nimic altceva decât pură tiranie."

Richard Mitchell,
"The Underground Grammarian",
Septembrie 1982

Ultimul documentar al National Inflation Association, din 14 mai 2011, College Conspiracy, are ca descriere, pe propriul site, afirmaţia "Educaţia universitară este cea mai mare escrocherie din istoria SUA !" şi îşi propune să demonteze multe mituri legate de sistemul educaţional american, unul dintre cele mai vehiculate fiind venitul suplimentar de un milion de dolari, câştigat în decursul vieţii de către un absolvent de facultate, prin comparaţie cu un simplu absolvent de liceu.

Înainte de toate, să vedem ce spun statisticile:

- împrumuturile studenţeşti actuale din SUA însumează peste 875 de miliarde de dolari, depăşind valorile cumulate ale cardurilor de credit, datoriile crescând cu un ritm estimat de 2.853,88$ pe secundă;

- aproape două treimi dintre toţi studenţii contractează împrumuturi studenţeşti, pentru a putea urma cursurile unei facultăţi;

- "The Project on Student Debt" estima că peste 206.000 de absolvenţi de facultate aveau datorii de peste 40.000$, la nivelul anului 2008;

- începând din 1982, costul serviciilor medicale din SUA au crescut cu 200%, dar asta nu înseamnă mare lucru, prin comparaţie cu valoarea totală a taxelor universitare, care a crescut cu peste 400%;

- cu toată reclama făcută eficienţei studiilor academice, studentul american mediu rezervă mai puţin de 30 de ore pe săptămână studiului în sine;

- rata şomajului printre absolvenţii de facultate, sub vârsta de 25 de ani, este de peste 9%, ceea ce se traduce printr-o cifră totală de peste două milioane de şomeri cu studii superioare;

- în SUA, astăzi, peste 317.000 de chelneri, peste 24,5% dintre agenţii de vânzări, peste 18.000 de paznici de parcare şi peste 365.000 de casieri, au studii superioare;

- începând cu 2010, salariile de debutant ale absolvenţilor cu studii superioare au scăzut dramatic, sub pretextul crizei economice;

- în 1992 erau 5,1 milioane de absolvenţi cu studii superioare, încadraţi pe posturi mult sub calificarea lor, în timp ce în 2008 cifra urcase deja la 17 milioane;

- statisticile federale au revelat că, începând cu 2001, numai 36% dintre studenţi şi-au obţinut licenţa după patru ani de facultate;

- o statistică recentă a Twentysomething Inc., a revelat un procent de 85% de studenţi în ani terminali, hotărâţi să se întoarcă acasă şi să renunţe la a mai căuta să se angajeze.

Situaţia din România nu este identică, dar se aseamănă din multe puncte de vedere.

Începând din 1990, aşa-zisele "facultăţi private" au apărut în scara blocului, ca ciupercile după ploaie, scoţând pe bandă rulantă "licenţiaţi", a căror singură grijă, pentru a deveni absolvenţi, era de a-şi achita cu stricteţe taxele şcolare, evitând desigur să fie călcaţi de maşini, între timp, fiindcă standardele educaţionale au fost coborâte atât de mult, că practic le garantează obţinerea licenţei din momentul depunerii dosarului de înscriere.

Mai grav decât atât, a apărut posibilitatea "echivalării studiilor", care cu foarte puţine excepţii, le-a oferit posibilitatea - indivizilor incapabili să treacă prin furcile caudine ale examenelor din învăţământul superior de lungă durată - să se strecoare pe uşa din dos, prin examene aranjate, dar plătite corespunzător pretenţiilor, care să le ofere diplome nemeritate, ajungând pe picior de egalitate cu cei care le obţinuseră corect.

Nu este mai puţin adevărat că nu cunosc să existe vreun sistem de învăţământ, la noi sau aiurea, care să se bazeze pe selectarea cursanţilor funcţie de aptitudinile reale, încă din şcoala primară dacă vreţi şi nu pe respectarea rigidă a unei programe de învăţământ absurde, care cultivă o singură calitate a unui om: capacitatea de a ingera şi regurgita, aidoma, cantităţi enorme de informaţii, fără nici o contribuţie proprie.

Cu atât mai mult, într-o societate ca cea post-decembristă de la noi, condusă cu mare grijă spre haos vreme de 20 de ani, deşi ni se promitea contrariul în timpul iureşului din 1989, în care toate ierarhiile sunt amorfe, bazându-se pe nepotism, mită şi trafic de influenţă, mai mult ca oricând, deţinerea unei diplome academice ştampilată în colţul potrivit de către orice "universitate" mai mult sau mai puţin legitimă, nu mai are nici un sens, mai ales dacă toţi tinerii se ambiţionează să obţină una, profitând de condiţiile dubioase actuale.

Nu ne mai putem mira atunci de caracterul strict comercial al reclamei pe care şi-o fac aceste "universităţi", în această lume în care consiliile concurenţei există doar cu numele, din moment ce orice produs este "cel mai bun" şi, fără dar şi poate, se bucură de statisticile favorabile ale branşei corespunzătoare de "experţi".

Pe de altă parte, dacă ar fi să dăm crezare Protocoalelor înţelepţilor Sionului, pe care le-am amintit într-un articol anterior şi pe care le puteţi descărca în limba română de la acest link, haosul instaurat în sistemele educaţionale nu este deloc întâmplător şi face parte dintr-o strategie bine gândită, de transformare a "educaţiei" într-un simplu instrument de propagandă, aşa cum reiese de pildă din protocolul nr. IX:

"Pentru a nu nimici înainte de vreme fundaţiile creştinilor, noi ne-am atins de ele cu o mână prevăzătoare, am luat în mâini resorturile mecanismelor lor. Aceste resorturi erau aşezate într-o ordine neclintită, dreaptă; noi am înlocuit-o cu o dezordine arbitrară. Ne-am preocupat astfel în secret de jurisdicţie, de alegeri, de presă, de libertatea individuală şi mai ales de învăţământ şi educaţie, care sunt reazemul vieţii libere.

Am înşelat, demoralizat, năucit şi corupt tineretul creştin printr-o educaţie greoaie şi inutilă bazată pe învăţăminte şi teorii pe care noi demult le ştim că sunt false, fiind născocite şi răspândite chiar de către noi."

Şi realitatea confirmă integral afirmaţiile statuate în protocoale, fiindcă scopul învăţământului, analizat la rece, nu este de a educa, de a ilumina sau de a accentua sau promova inteligenţa unei persoane, ci se dovedeşte de multe ori a fi o înşelătorie elaborată, având scopul de a disciplina şi a ţine sub control tânăra generaţie a unei naţiuni, împiedicând-o să-şi dezvolte o gândire critică, independentă, totul conducând la menţinerea status quo, prin promovarea unor teorii "ştiinţifice" absurde sau complet lipsite de aplicabilitate practică, informaţiile primite şi însuşite în facultăţi fiind aproape în totalitate inutile în profesia respectivă, excepţie făcând doar anumite specializări, din domenii cu adevărat ştiinţifice, în care impostura se plăteşte scump.

În opinia lui Howard Zinn, exprimată în "A People’s History of the United States", rolul real al universităţilor este de a crea o clasă de mijloc, ca o zonă tampon între cei cu adevărat bogaţi şi cei cu adevărat săraci într-o societate, protejându-i pe cei bogaţi de acţiunea directă a celor săraci şi, în baza vechii dar eficientei strategii "dezbină şi cucereşte", clasei sărace i se oferă şi perspectiva iluzorie a unei oarecare ascensiuni pe scara socială, prin obţinerea unei diplome universitare, ca mijloc de evitare a acumulării unor resentimente periculoase, fără a i se spune însă şi reversul, al posibilităţii unei coborâri pe scara socială, prin crize economice false.

O altă minciună, revelată mai ales în acest an, la noi, prin circul orchestrat de escrocii politici portocalii pe marginea noii legi a pensiei, este că studiile superioare perpetuează mitul unei pensionări onorabile şi a unei false siguranţe economice la vârsta a treia, realitatea fiind radical diferită: de zeci de ani clasa politică a deturnat fondurile de pensii - constituite prin contribuţiile personale ale celor pensionaţi, în întreaga carieră şi nu prin contribuţiile imediate ale clasei active - cheltuindu-le ca de obicei pe cine ştie ce fantezii absurde, iar atunci când se vede confruntată cu necesitatea achitării acelor pensii, recurge la tactici josnice, acuzând pensionarii că refuză să moară la vreme, pentru a nu mai împovăra clasa activă a ţării sau, mai nou, modifică legea la bunul plac şi chiar încalcă un principiu juridic respectat vreme de milenii: principiul neretroactivităţii legii.

Perpetuarea obsesivă a mitului unei cariere de succes serveşte menţinerii integrităţii sistemului exploatator al capitalismului, în opinia aceluiaşi Howard Zinn:

"Noţiunea de clasă nu este dezbătută prea intens în Statele Unite, sub pretextul unei familii mari, unite şi fericite. Guvernul foloseşte un limbaj cabotin, referindu-se mereu la 'interesul naţional'. Asta presupune că noi avem acelaşi interese cu Exxon, de exemplu şi că avem şi aceleaşi priorităţi, sau că noi şi guvernul avem acelaşi interes de a merge la război. Sunt mereu suspicios când vine vorba de terminologii ca 'securitatea naţională' sau 'apărarea naţională', care încearcă să înglobeze întreaga populaţie într-o poziţie comună, care nici nu există de altfel.

Bogăţia enormă a acestei ţări a condus la crearea celei mai bogate clase conducătoare din istorie, lăsând suficiente resturi şi pentru clasa mijlocie, pentru a se asigura că acţionează ca un tampon între cei ce au şi cei ce nu au nimic. Ne mai mirăm atunci că orice candidat prezidenţial se învârte în jurul problemelor clasei de mijloc, promiţând una sau alta în schimbul voturilor ? Între timp, banii pentru campanie provin din donaţiile corporaţiilor, asigurând o politică guvernamentală bine plătită din vreme. De ce nu se adresează vreodată un candidat politic celor 50 de milioane de oameni care abia se mai descurcă ? Deoarece clasa mijlocie le asigură faţada respectabilă de care au nevoie. Dar, într-un final, un conducător bogat nu este nimic altceva decât un conducător bogat."

De curând, Arne Duncan, secretarul de stat pentru educaţie - şi am să vă rog să mă iertaţi, ori de câte ori voi refuza să scriu cu majuscule aceste titulaturi nenorocite - a vizitat studenţii de la T.C. Williams High School din Alexandria, Virginia, încurajându-i pe faţă să solicite împrumuturi pentru a urma o carieră universitară:

"Vă rog să solicitaţi ajutor financiar, Vrem să vă dăm aceşti bani. Sunt o mulţime de bani care vă sunt destinaţi."

În contextul unei crize financiare fără precedent, un asemenea îndemn al unei oficialităţi americane este cel puţin dubios şi, de altfel, unde va fi oare acest Arne Duncan când acei studenţi se vor trezi blocaţi, ca sclavi ai muncii, într-o cursă sufocantă de returnare a acelor împrumuturi studenţeşti ?

Oricum, America rămâne o lume a contrastelor, generate de multiplele experimente masonice derulate acolo, ca această "academie" a gardienilor de închisoare din California, oferită drept alternativă la Harvard, în care ţi se promit salarii lunare de 3.050$, deşi eşti doar un cadet, sau salarii de şase cifre ca gardian şi o pensionare timpurie, la doar 55 de ani, cu o pensie de 85% din salariul de bază ş.a.m.d.

Probabil că aceasta va fi "ocupaţia de vis" a viitorului, într-o ţară în care închisorile sunt private şi generează profit şi care deţine cel mai mare procent de încarcerări din lume, cu 7.225.800 de adulţi şi 86.927 de delicvenţi juvenili, la nivelul anului 2009.

Deşi nu am spus-o deschis în articolul trecut, consacrat unui alt documentar NIA, o voi face acum: îndemnurile repetate către achiziţia de aur şi argint - ca metodă minune de evitare a efectelor crizei financiare mondiale - sunt şi niţeluş cretine, fiindcă ignoră lecţii istorice fundamentale:

1. În data de 3 martie 1933, în condiţii similare de "criză financiară", orchestrată de bancherii mondiali, sionistul criminal Franklin Delano Roosevelt promulga legea Emergency Banking Relief Act, din ale cărei secţiuni 2 şi 3 rezulta ordinul executiv cu nr. 6102, din 5 aprilie 1933, "The Gold Confiscation", prin care se confiscau metalele preţioase aflate în posesia oricărui american (ce urmau să ajungă în Rezerva Federală şi la Bank for International Settlements, desigur, care este eşalonul superior al tuturor falselor 'bănci naţionale'), sub ameninţarea unei amenzi de 10.000$ sau a unei pedepse cu închisoarea de până la 10 ani sau a ambelor variante.

2. Actuala legislaţie americană a introdus deja obligativitatea identificării biometrice a tuturor persoanelor care tranzacţionează metale preţioase, măsura următoare, luată sub pretextul "activităţilor teroriste" sau a unei false urgenţe naţionale, nefiind greu de ghicit.



"Suntem studenţi ai cuvintelor: ne ţinem gura în şcoli şi facultăţi, timp de zece sau cincisprezece ani şi ne alegem, într-un final, cu o traistă goală şi o memorie plină de cuvinte, dar lipsită de orice cunoştinţe."

Ralph Waldo Emerson

11 comentarii:

  1. ce parere aveti de sistemu educational englez

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar trebui să delimităm știința de îndoctrinare și educația de propagandă. Educația și știința folosesc comparații de opțiuni raportate la viață și moarte. Propaganda și îndoctrinarea folosesc comparații de opțiuni raportate la supunere și nesupunere. Educația constă din răspunsuri la întrebări și propaganda de îndoctrinare constă din răspunsuri la program. Educația nu are timp și loc, numai propaganda de îndoctrinare are timp și loc. Contrariile din mintea noastră cauzează întrebările noastre pentru știință, iar dorința pentru titlurile de reprezentanți cauzează interesul nostru pentru a respecta ritualurile propagandei de îndoctrinare. Îndoctrinarea, ritualurile propagandei de îndoctrinare, simbolurile și titlurile cu care dovedim calitatea de reprezentanți de idei, ține de domeniul religiei, politicii, încrederii și credinței. Știința este acel cuvânt care este crezut indiferent de cine este spus, unde este spus și când este spus. Știința vine cu răspunsuri la întrebări, iar credința vine cu ritualuri pentru simboluri. Știința vine atunci când vin răspunsurile la întrebări, iar credința vine atunci când vin reprezentanții cu titluri.

    RăspundețiȘtergere
  3. @remussatala
    Stiinta are adeseori credinte preconcepute de la care pleaca si pe care incearca sa le demonstreze ulterior(vezi proiectul genomului uman, vezi materia intunecata, vezi continutul soarelui, vezi teoria vidului, vezi ideea cosmologiei lui Hubble, vezi teoria relativitatii si a lui suprema constanta C care de curand a fost demontata, vezi particula Higgs, si exemplele pot continua la nesafarsit). E vorba de credinte si chiar daca nu e religioasa are legatura indirecta cu o viziune asupra vietii si anume viziunea materialista, newtonian - carteziana, determinista pe care vor sa ne-o bage pe gat si ne-o baga de mii de ani prin toate mijloacele de propaganda (mass media, educatie, popi, politicieni, samd). Deci este vorba de aceasi propaganda de indoctrinare materialist stiintifica. Stiinta nu mai e de mult ce se doreste a fi ci este un instrument de manipulare si indoctrinare a elitei oculte si a mega corporatiilor care sustin aceste stiinte. Adevarata stiinta e adeseori bagata sub pres si ocultata.

    RăspundețiȘtergere
  4. si romanii au obsesia diplomelor de licenta, in general a studiilor superioare. nu stiu daca si natia noastra e spalata pe creier in sensul asta...
    de multe ori am vazut oameni tratati cu inferioritate pt ca nu aveau o facultate la baza si erau doar niste simpli meseriasi. am mai observat iarasi fenomenul grupului de prieteni, in care nu intra in ecuatie inferiorii, ci doar cei care sunt studenti sau absolventi de diploma superioara, ptr ca altfel se degradeaza gasca.
    e un snobism dus la extrem pe care n-am sa-l inteleg si pe care-l detest. sunt oameni simpli pe lumea asta, fara educatie, dar care au mult mai multe de spus decat unul cu masteru' facut. daca te intreaba doctorul de la clinica ce meserie ai, si afla ca esti croitoreasa, imediat isi va schimba atitudinea fata de tine....
    nu facultatea te face cel mai bun prieten, ori cel mai bun angajat....ci omul din tine. mi-e dor sa mai vad coshari pe strada, sa merg la croitor sau cizmar...sau sa-l salut pe macelarul din piata....sper sa renasca scoala meseriilor, ptr ca in trecut existau licee si scoli specializate pe diverse meserii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Partea nasoala e ca a devenit si un fel de trend in randul angajatorilor, studiile superioare ajungand un "must have" pentru a fi "bagat in seama", ce e drept parca te mai dezgheata putin la minte, poate nu strict ceea ce studiezi in facultate, ci mai degraba interactiunea cu ceilalti intr-un alt mediu socio-cultural, schimbul de opinii, cresterea interesului in modelarea personalitatii, cultivarea placerii pentru frumos (arta, opera), integrarea unui stil de viata superior din multe puncte de vedere, etc.

    In mare, aceasta este opinia mea, din postura de absolvent de studii superioare in cadrul unei facultati de stat din tara. Pentru mine a reprezentat o experienta pozitiva din multe puncte de vedere. Ce e drept, e greu sa-mi imaginez unde as fi fost acum daca nu as fi urmat acele studii, insa nu-mi displace situatia din prezent. Crescut intr-un mic orasel, pot sa spun ca experienta celor 5 ani de viata in unul din "marile orase-centre universitare" a fost una benefica si deschizatoare de orizonturi.

    Oricum, comparatiile cu studiile superioare din afara nu-si au rostul. Acolo unde se investesc sume imense de bani pentru studii si niste false promisiuni e foarte trist...E o investitie ce nu prea se merita.

    Felicitari pentru subiectul pus in discutie!

    RăspundețiȘtergere
  6. De acord cu schimbarea modului de a gandi, prin intermediul studiilor universitare. Numai daca vorbim de cele reale. Multumesc pentru aprecieri !

    RăspundețiȘtergere
  7. ufff! si noi...incotro ?
    Ce ar trebui sa facem..nu putem sta doar sa constatam ce se intampla :( Pana cand vom inghiti toate astea. cei ce se folosesc de oameni..chiar au dreptate. Suntem o ”turma”. In special romanii, care parca nu-i mai interesaza nimic, accepta fară nici o reactie..eventual isi descarca nemultumirile in fata dezbaterilor politice de la tv. Ori atitudinea asta e mai buna? :)) Cei ce vor muri in strada nu vor mai afla ca a fost planificat asa :))
    Felicitari pt subiectele abordate!

    RăspundețiȘtergere
  8. Mai intai trebuie sa ne trezim. Multumesc pentru aprecieri !

    RăspundețiȘtergere

Deși, inițial, am activat această fereastră numai din considerente anti spam, mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Tot ceea ce nu corespunde acestor criterii va fi șters fără ezitare. Vă mulțumesc pentru înțelegere !