Oare cum ar putea arăta lumea ?

„Societatea noastră este condusă de nişte oameni nebuni care au obiective nebuneşti. Cred că suntem conduşi de nişte maniaci, către nişte ţeluri demente şi cred că este posibil să fiu ostracizat, ca fiind nebun, numai pentru că m-am exprimat astfel. Tocmai în asta constă nebunia !”

John Lennon

(1940 ÷ 1980)

În februarie 2009, regizorul şi compozitorul Emmanuel Vaughan-Lee prezenta prin acest mini documentar, „What Would It Look Like ?”, bazat pe interviuri luate unor personalităţi contemporane, o pledoarie pentru sănătatea lumii, un demers în favoarea evoluţiei spirituale a omenirii, de fapt, în condiţiile în care structurile actuale ale societăţii, aşa-zis moderne, sunt pe cale să se năruie, uzate fiind de repetarea la infinit a aceloraşi erori de către aceeaşi clasă politică, incapabilă să gestioneze destinele noastre, deşi declară emfatic că ne conduce către o nouă perspectivă globală, uşor de identificat, însă, cu aceeaşi sclavie milenară, re-cosmetizată propagandistic.

Fenomenul finlandez

„Toate ambiţiile globaliste se bazează pe o definiţie a productivităţii şi a traiului bun care este atât de departe de realitatea umană curentă, încât eu sunt convins că este eronată şi că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu mine, dacă ar putea percepe o alternativă. Am putea fi capabili să observăm că, dacă am acorda din nou atenţie filozofiei, care conferă o semnificaţie reală exact acelor lucruri care şi posedă aşa ceva – familii, prieteni, trecerea anotimpurilor, natură, simple ceremonii şi ritualuri, curiozitate, generozitate, compasiune şi ajutorarea altor oameni, independenţă decentă şi viaţă privată, toate lucrurile gratuite sau ieftine în baza cărora sunt clădite familiile reale, prieteniile reale şi comunităţile reale – atunci am fi atât de autonomi, încât nu am mai avea nevoie de siguranţa ‚materială’ care îi preocupă atât de mult pe experţii noştri internaţionali.”

John Taylor Gatto,

Dumbing Us Down:

The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling

Un documentar lansat în primăvara lui 2011, în regia lui Bob Compton, încerca, aşa cum sugerează şi numele, „The Finland Phenomenon: Inside the World's Most Surprising School System”, să pătrundă, prin analiza pertinentă efectuată de dr. Tony Wagner, cercetător al Universităţii Harvard, în intimitatea celui mai performant sistem educaţional din lume, pe care nu-l regăsim pe teritoriul vreunei mari puteri actuale, ci într-o ţară mică şi deloc influentă în arena politică internaţională, dar care este condusă de oameni suficient de lucizi încât să recunoască şi să valorifice la maxim cea mai importantă resursă a unui popor: potenţialul creator al propriilor copii.