26 nov. 2014

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)
- Partea a VII-a


„Gândirea nu poate, sub nici o formă, să cultive compasiunea. Nu folosesc acel cuvânt, ‚compasiune’, ca însemnând opusul, antiteza urii sau a violenţei. Dar, dacă fiecare dintre noi nu avem un sentiment profund al compasiunii, vom deveni din ce în ce mai brutali, mai inumani, unii faţă de alţii. Vom avea numai minţi mecanice, ca nişte computere, care abia dacă au fost instruite să îndeplinească anumite funcţii; putem continua să căutăm siguranţă, atât fizică, cât şi psihologică, şi vom rata extraordinara profunzime şi frumuseţe, întreaga semnificaţie a vieţii. Prin compasiune nu înţeleg un lucru care poate fi dobândit. Compasiune nu înseamnă cuvântul, în sine, care este ceva doar de domeniul trecutului, ci ceva care aparţine prezentului activ; este verbul şi nu cuvântul, numele sau substantivul. Există o diferenţă între verb şi cuvânt. Verbul reprezintă prezentul activ, în timp ce cuvântul aparţine întotdeauna trecutului şi, prin urmare, este ceva static. Poţi acorda vitalitate sau dinamică acelui nume, cuvântului în sine, dar nu este acelaşi lucru cu verbul, care este activ în prezent. Compasiunea nu este un sentiment, nu este ideea confuză de simpatie sau empatie. Compasiunea nu este ceva ce poţi cultiva prin gândire, prin disciplină, control, reprimare, nici fiind amabil, politicos, blând şi toate celelalte. Compasiunea capătă fiinţă numai atunci când gândirea a ajuns la final, în însăşi esenţa sa.”
J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Krishnamurti: Ce este o minte religioasă ?
A şaptea dezbatere publică, Madras, India (1979)

10 nov. 2014

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)
- Partea a VI-a

Sursă film: J. Krishnamurti ONLINE


„Frica descoperă diverse moduri de a se manifesta. Cea mai  comună variantă  este identificarea,  nu-i aşa ? Identificarea cu ţara, cu societatea, cu o idee. Nu aţi remarcat cum reacţionaţi când vedeţi o procesiune, o procesiune militară sau una religioasă, sau atunci când ţara este în pericol de a fi invadată ? Tu, atunci, te identifici cu ţara, cu o existenţă, cu o ideologie. Există alte ocazii, când te identifici cu propriul tău copil, cu soţia ta, cu o anumită formă de acţiune sau inacţiune. Identificarea este un proces de auto mântuire. Atât timp cât sunt conştient de ‚eul’ meu, ştiu că există durere, există luptă, există o teamă constantă. Dar, dacă mă pot identifica, eu însumi, cu ceva mai măreţ, cu ceva care să merite, cu frumuseţea, cu viaţa, cu adevărul, cu credinţa, cu cunoaşterea, măcar temporar, există o evadare din ‚eu’, nu-i aşa ? Dacă vorbesc despre ‚ţara mea’, mă iert, pe mine însumi, temporar, nu-i aşa ? Dacă pot spune ceva despre Dumnezeu, mă iert, pe mine însumi. Dacă mă pot identifica cu familia mea, cu un grup, cu un anumit partid, cu o anumită ideologie, atunci există o evadare temporară. Oare ştim ce anume este frica ? Oare nu este neacceptarea a ceea ce există ? Trebuie să înţelegem cuvântul ‚acceptare’. Nu folosesc acel cuvânt în sensul efortului depus pentru a accepta ceva anume. Nu se pune problema acceptării atunci când percep ceea ce există. Când nu sesizez, cu claritate, ceea ce există, atunci apelez la procesul acceptării. Drept urmare, frica este neacceptarea a ceea ce există.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life


Krishnamurti: Ce anume produce dezordine într-o relaţie ?
A şasea dezbatere publică, Madras, India (1979)

29 oct. 2014

Rezonanţa - Fiinţe de frecvenţă

 „Cel mai mare experiment pe probleme de sănătate umană întreprins vreodată, fără ştiinţa publicului, are la dispoziţie date colectate de la circa 4 miliarde de participanţi. Până în prezent, articolele ştiinţifice rezultate au demonstrat manifestarea unui risc crescut de dezvoltare a tumorilor cerebrale, cancerului ocular, tumorilor glandelor salivare, cancerului testicular, limfomului non-Hodkin şi a leucemiei, în urma utilizării telefoniei mobile. Publicul ar trebui să fie informat în acest sens.”

L. Lloyd Morgan, BSc,
Membru al „Bioelectromagnetics Society and Lead”
Autorul lucrării - “Cellphones and Brain Tumors:
15 Reasons for Concern, Science, Spin and
The Truth Behind Interphone"

Compania independentă de film „Flat Frog”, condusă de producătorul şi regizorul James Russell, a lansat în 2012 acest documentar, foarte profesionist realizat, „Resonance – Beings of Frequency”, premiat, la superlativ, în acelaşi an, de cel mai prestigios festival de film internaţional desfăşurat la Londra, Crystal Palace, având ca subiect una dintre cele mai controversate probleme ale tehnologiei de masă actuale, nocivitatea imersiunii întregii civilizaţii umane într-un ocean de frecvenţe electromagnetice artificiale.

16 oct. 2014

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)
- Partea a V-a


„N-ar trebui să folosim deloc cuvântul individ şi nici cuvintele al meu sau al vostru, fiindcă, în esenţă, nu au nici un sens. Eu sunt rezultatul acţiunii tatălui meu şi a mamei mele şi rezultatul influenţei mediului din ţara mea şi din societate. Dacă mă poziţionez, eu însumi, în opoziţie, nu ajungem la nici o înţelegere; combinaţia contrariilor nu produce înţelegere. Dar, dacă devin conştient şi observ căile de acţiune ale dualităţii, atunci încep să simt noua mea eliberare de povara contrariilor. Lumea este dezbinată în contrarii, albul şi negrul, binele şi răul, al meu şi al tău ş.a.m.d. În cadrul dualităţii nu există înţelegere, fiecare antiteză conţinând propriul său contrariu. Dificil pentru noi este să reflectăm la aceste probleme ca la ceva nou, să examinăm lumea şi pe noi înşine dintr-un punct de vedere total diferit, observând în linişte, fără a ne identifica sau a compara. Ideile pe care le generezi sunt rezultatul gândirii altora, în combinaţie cu prezentul. Adevărata unicitate constă în a descoperi care este adevărul şi în a te confunda cu acea descoperire. Această unicitate, bucurie şi eliberare, care survine în urma acestei acţiuni, nu poate fi descoperită în mândria posedării, a numelui, a atributelor şi a tendinţelor fizice. Adevărata libertate provine din autocunoaştere, care conduce la o gândire corectă; prin autocunoaştere se ajunge la descoperirea adevărului, care, numai el însuşi, pune capăt ignoranţei şi suferinţei noastre. Prin autocunoaştere şi conştientizare survine pacea şi în acea seninătate constă nemurirea.”
J. Krishnamurti (1895-1986),
Ojai 1944,Talk 1

Krishnamurti: Oare libertatea depinde de timp ?
A cincea dezbatere publică, Madras, India (1979)

28 sept. 2014

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)
- Partea a IV-a


„Cum se poate produce starea de atenţie ? Nu poate fi cultivată prin persuasiune, comparaţie, recompensă sau pedeapsă, toate acestea fiind forme coercitive. Eliminarea fricii înseamnă iniţierea atenţiei. Teama trebuie să existe atât timp cât există impulsul de a fi sau de a deveni, ceea ce înseamnă urmărirea succesului, cu toate frustrările şi contradicţiile sale sinuoase. Poţi învăţa cum să te concentrezi, dar atenţia nu poate fi învăţată, aşa cum nu este posibil să înveţi cum să te eliberezi de teamă, şi tocmai înţelegerea acestor cauze este cea care provoacă eliminarea fricii. Deci atenţia răsare, spontan, atunci când în preajma elevului există o atmosferă de bunăstare, când are sentimentul că este în siguranţă, că este relaxat, şi atunci când este conştient de acţiunea dezinteresată care însoţeşte iubirea. Iubirea nu face comparaţii şi, ca atare, invidia şi supliciul ‚devenirii’ încetează.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
J. Krishnamurti, The Book of Life

Krishnamurti: O acţiune care nu este rezultatul gândirii
A patra dezbatere publică, Madras, India (1979)

16 sept. 2014

Krishnamurti: Dezbaterea publică de la Madras (1979)
- Partea a III-a


„Noi încercăm, politic, legal şi social, să producem ordine în lumea exterioară în care trăim, iar lăuntric suntem confuzi, nesiguri, neliniştiţi şi în conflict. Fără o ordine lăuntrică, viaţa umană va fi întotdeauna în pericol. Ce anume înţelegem prin ordine ? Universul, în accepţiunea sa supremă, nu a cunoscut dezordinea. Natura, deşi este înspăimântătoare pentru om, este întotdeauna în ordine. Devine dezordonată numai atunci când fiinţele umane intervin asupra ei şi numai omul pare să se afle, încă din vremuri imemoriale, într-o luptă constantă şi în conflict. Universul are propria sa curgere a timpului. Numai atunci când omul îşi va pune în ordine propria viaţă va sesiza ordinea eternă. De ce oare omul a acceptat şi a tolerat dezordinea ? De ce oare tot ceea ce atinge el decade, devine corupt şi confuz ? De ce oare omul s-a depărtat de ordinea naturii, a norilor, a vânturilor, a animalelor şi a râurilor ? Trebuie să aflăm ce este dezordinea şi ce este ordinea. Dezordine înseamnă, în esenţă, conflict, auto contrazicere şi dezbinarea dintre devenire şi existenţă.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
Letters to the Schools, vol. II, pg. 11-12

Krishnamurti: Organizaţiile n-au salvat omul
A treia dezbatere publică, Madras, India (1979)