19 mai 2014

Krishnamurti: Discursul public de la Saanen (1980)
- Partea a VII-a


„Mintea are o idee, poate agreabilă, şi doreşte să devină ca în acea idee, care este o proiecţie a dorinţei tale. Tu eşti asta, ceva ce nu-ţi place, şi vrei să devii aia, ceva care îţi place. Idealul este o auto-proiecţie; opusul lui este o extensie a ceea ce există, de fapt; nu este contrariul a tot ceea ce există, ci o continuitate a ceea ce există, poate oarecum modificată. Proiecţia este îndărătnică, iar conflictul este dat de lupta purtată pentru a impune acea proiecţie. Te lupţi să devii ceva anume, iar acel ceva face parte din tine. Idealul este propria ta proiecţie. Uite cum mintea s-a păcălit singură. Te lupţi cu nişte cuvinte, urmându-ţi propria proiecţie, propria ta umbră. Eşti violent şi te lupţi să devii nonviolent, idealul; dar idealul nu este decât o proiecţie a realităţii, numai că sub un nume diferit. Când devii conştient de această farsă, pe care ţi-ai jucat-o singur, atunci falsul este perceput ca fals, în sine. Lupta purtată pentru a te îndrepta către o iluzie este un factor distructiv. Toate conflictele, toate devenirile, sunt distructive. Când este conştientizată această farsă, pe care mintea şi-a jucat-o singură, atunci rămâne numai realitatea. Când mintea este despuiată de orice devenire, de orice ideal, de orice comparaţie sau acuzaţie, atunci când propria sa structură s-a năruit, atunci realitatea a suferit o transformare deplină.”

J. Krishnamurti (1895-1986),
The Book of Life

Krishnamurti: Dinamica gândirii şi a devenirii !
Saanen, Elveţia (1980)

6 comentarii:

  1. Multumim din suflet, pentru munca dumneavoastra!
    Multumim, pentru ca existati!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere ! In ce priveste existenta mea, ma tem ca nu am fost consultat la momentul oportun. :)

      Ștergere
  2. La o recomandare pe net, am vazut documentarul din Tibet, tratând despre Bardo Todol, 'Cartea Mortilor'; cartea am citit-o in adolescenta si, a fost un arc salutar peste timp. Sigur ca si mai mare a fost bucuria când am regăsit, acum, valorile lui JK, cele mai dragi: De ce venim, ce avem de învăţat aici ? Să dezvoltăm compasiunea, să căutăm adevărul, .. şi să ne înţelegem mintea, depunând eforturi pentru a uşura suferinţa celor din jur. Spune în film, un puşti care urma calea :
    Într-un fel pare,
    că dacă nouă,
    nu ne pasă cu adevărat de ceilalţi
    nu ne vom putea cunoaşte niciodată
    propria minte.
    Să fii sănătos, Matt,.. şi mereu inspirat !
    Cu prietenie, Anca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai avem mult pana vom deveni cu adevarat oameni. Multumesc pentru gandurile tale bune Anca !

      Ștergere

Deși, inițial, am activat această fereastră numai din considerente anti spam, mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului. Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare. De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici. Tot ceea ce nu corespunde acestor criterii va fi șters fără ezitare. Vă mulțumesc pentru înțelegere !